Obligația de a face. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 648

Ședința publică din 29 mai 2008

PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu

JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu

JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți G și, împotriva sentinței civile nr. 55 din 17.01.-2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul comunei, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind pârâtul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă din oficiu excepția tardivității introducerii recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției arătând că data introducerii recursului a fost data de 21 ianuarie 2008, conform ștampilei de pe cerere.

Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 55/17.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Arada declinat în favoarea Judecătoriei Arad, competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții G și împotriva Primarului comunei, pentru obligația de a face

S-a reținut de către prima instanță următoarele:

În soluționarea excepției instanța a reținut că potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ unilateral, prin nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a cererii, putând solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate, reparații pentru daune morale sau obligarea la emiterea actului administrativ.

Cum prin acțiunii reclamanții au cerut obligarea Primarului Comunei la desființarea pe cale administrativ a construcțiilor proprietatea pârâților ridicate fără autorizație de construire pe terenul proprietatea Statului dar și al reclamanților în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991, instanța constată că acțiunea nu poate fi judecată de instanța de contencios administrativ.

Prin art. 33 din Legea nr. 50/1991, sunt stabilite condițiile în care se poate desființa construcțiile, dar și procedura de desființare și ca urmare conform art. 5 (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora prin lege organică este prevăzută de o lată procedură judiciară, iar pe de altă parte obligarea la desființarea construcțiilor de pe terenul reclamanților se poate cere numai pe calea dreptului comun.

Ca urmare, acțiunea reclamanților este o acțiune de drept comun, iar soluționarea ei revine potrivit art. 1 Cod procedură civilă judecătoriei.

Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a admis excepția, iar în temeiul art. 158 (3) Cod proc4edură civilă a declinat soluționarea acțiunii în favoarea Judecătoriei Arad.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea cererii.

În motivare, în esență s-a invocat admisibilitatea cererii, fiind îndeplinite cerințele art. 1 aliniatul 1 și art. 2 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cererii.

Examinând recursul, în raport de motivele invocate și din oficiu, Curtea de Apel constată că este fondat și-l va admite.

Obiectul acțiunii îl constituie obligarea Primarului să emită o dispoziție de declanșare din oficiu a procedurii respective, nefiind în discuție procedura de desființare, stabilită de Legea nr. 50/1991.

Prin urmare, examinându-se admisibilitatea cererii formulată autorității publice de a face, respectiv de a emite o dispoziție, rezultă că sunt îndeplinite cerințele art. 1 aliniatul 1 și art. 2 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 554/2004, iar prima instanță în mod eronat a apreciat incidența Legii nr-. 50/1991.

Astfel fiind, în baza art. 312 (5) pr.civ. va fi admis recursul reclamanților, se va dispune casarea sentinței, iar cauza va fi trimisă la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite rec reclamanților G și împotriva sentinței civile nr. 55/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.

Casează sentința și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - LIBER

GREFIER,

Red./4.07.2008

Tehnodact / 2 ex./7.07.2008

Prima instanță: Tribunalul Arad - Judecători,

Președinte:Cristian Alexandru Dacu
Judecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Timisoara