Obligația de a face. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 692/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții, și - împotriva sentinței civile nr. 27/ din 26.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 7 decembrie 2009, lucrările efectuate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 27/CA/26.01.2009 a Tribunalului Vasluis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Comisia permanentă de determinare a locurilor de muncă prevăzute cu condiții vătămătoare, periculoase, grele, din cadrul Penitenciarului cu regim închis V și s-a respins acțiunea reclamanților în contradictor cu aceasta.
Prin aceeași sentință s-au respins excepțiile de prematuritate a acțiunii și cea de lipsă de calitate procesuală pasivă invocate de Administrația Națională a Penitenciarelor, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Justiției, formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, a, și -, în contradictor cu pârâții Penitenciarul cu regim închis V și Administrația Națională a Penitenciarelor.
A reținut instanța de fond că este fondata excepția de lipsa de calitate procesuala pasiva invocata de Comisia Permanenta de determinare a locurilor de munca prevăzute cu condiții vătămătoare, din cadrul Penitenciarului Vaslui, motivat de faptul ca aceasta este o comisie funcționala la nivelul Penitenciarului Vaslui care nu are personalitate si nici abilitatea juridica de a fi parte in raporturile juridice deduse judecății. În consecința a fost admisă această excepție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Administrația Naționala a Penitenciarelor B, Tribunalul a respins-o ca nefondata, motivata de faptul ca această instituție gestionează bugetul alocat in calitate de ordonator secundar de credite.Deși ANP nu calculează și stabilește drepturile salariale ale reclamanților, prin natura atribuțiilor ce-i revin, asigură mijloacele bănești necesare acordării acestor drepturi.
Nefondata este și excepția prematurității cererii de față, deoarece reclamanții solicită plata unor drepturi salariale, iar prin natura sa, cauzei de fata nu i se aplica cerințele prevăzute de art.7 din lg.554/204. În consecință. A fost respinsă și aceasta excepție.
Pe fondul cauzei s-a constatat că acțiunea nu are temei legal.
Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, este legea salarizării aplicabilă și reclamanților (art.79 al. 1 din Legea nr. 293/2004). Această lege stabilește în mod expres la art. 69 faptul că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor central". Aceeași prevedere se regăsește și în art.4 din nr. 945/C/2003 care stipulează faptul că prevederile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile. Față de aceste reglementari, și față de faptul nealocării fondurilor necesare de la buget pentru plata acestui spor, Tribunalul a constatat că cererea de față nu este fondata și a fost respinsă ca atare.
Cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Justiției, în contextul respingerii acțiunii principale, au fost respinse ca lipsite de interes.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât împrejurarea reținută în considerente, privitoare la "lipsa fondurilor alocate" pentru plata sporurilor în litigiu, nu reprezintă în realitate un impediment, colegii reclamanților, aflații în condiții similare beneficiind de plata acestui spor, însăși recurenții beneficiind de altfel de sume în perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, în temeiul nr. 945/2003.
Arată recurenții că unitățile de referință, în care este inclus și Penitenciarul Vaslui, prezintă pentru angajați riscul de îmbolnăvire prin contagiune cu TBC și /, ceea ce a explicat acordarea inițială a acestui spor reclamanților, iar sistarea plății acestor sume pentru "Clubul " apare ca total nejustificată, întrucât această zonă face parte din secția ce dispune de camere speciale pentru deținuții cu TBC și, iar personalul este același pentru toate secțiile.
Referitor la pretinsa lipsă de fonduri bănești pentru plata acestui fond, consideră recurenții că, în condițiile în care există condițiile de fapt, precum și temeiul de drept pentru acordarea acestor sume reprezentând sporuri salariale, revine obligația ordonatorilor de credite, - stabiliți prin HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile ANP -, de a prevedea în bugetul propriu, respectiv de a solicita fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale legale, salariaților proprii.
Solicită așadar, ca, raportat la dispozițiile Legii nr. 293/2004, coroborate cu cele ale nr. 945/C/2003 anexa 1 pct. B al. 1 și art. 155 - 156 din Codul muncii, să le fie admisă cererea de recurs, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea recursului este atașată practica instanțelor e judecată în cauze similare.
Intimatul Penitenciarul Vaslui, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, întrucât Ordinul nr. 945/C/2003 condiționează plata acestor sporuri de acordarea fondurilor necesare, care fonduri nu au fost însă alocate de instituțiile centrale.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, reclamanții-recurenți din prezenta cauză funcționează ca lucrători în cadrul Serviciului de Asistență și Educație, din penitenciarul cu regim închis V, instituție ce intră sub incidența Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, care prevede expres la art. 69 faptul că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale".
Aceeași prevedere se regăsește și în cuprinsul art. 4 din nr. 945/C(2003, ce reglementează acordarea sporului salarial în litigiu, iar intimatele angajatoare au evocat tocmai insuficiența fondurilor primite de la ordonatorii principali de credite, ca temei la refuzului de plată a acestor sporuri acordate personalului "care își desfășoară activitatea în secțiile care au camere pentru deținuți cu TBC și /".
Dar, chiar dacă s-ar trece peste considerentul de ordin financiar, din întâmpinarea Comisiei permanente de determinare a locurilor de muncă prevăzute cu condiții vătămătoare periculoase, din cadrul Penitenciarului d e Regim . V, ce se întrunește lunar în acest scop, precum și din actele de la dosar, rezultă oricum că, prin adresaM2-8682/19.06.2006, Direcția de Sănătate Publică, (prin comisia sa de specialitate), a concluzionat că de aceste sporuri pot beneficia doar salariații "care desfășoară activități directe cu persoanele aflate în evidență cu pulmonară sau cu boală /".
Or, conform adresei nr. 24/04.07.2006 emisă de Compartimentul de Medicina din cadrul V, a rezultat că personalul compartimentului socio-educativ, în care activează recurenții, nu este expus "unui risc major de infectare", întrucât "nu implică manevre medicale", în condițiile în care oricum deținuților bolnavi de TBC le era "interzis a se desfășura activități socio-educative", acestea fiind izolate în camere de izolare respiratorie pe durata tratamentului.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 27/CA/2009 a Tribunalului Vaslui, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanții, și - împotriva sentinței nr. 27/ din 26.01.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.01.2010
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
