Obligația de a face. Decizia 752/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 752
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții-reclamanți
și, împotriva sentinței civile nr.44 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, care se legitimează cu Seria - nr.- emis la 10.05.2007 de SPCLEP Tg. Ocna, iar pentru intimații-pârâți consilier juridic, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurenta arată că nu mai are cereri pentru acest termen.
Consilier juridic pentru intimați depune la dosar întâmpinare, în 2 exemplare și raportul de evaluare prin care s-a stabilit suma de 210.000.000 lei vechi, ca răspuns la solicitarea instanței de la termenul anterior.
Se înmânează recurentei un exemplar de pe întâmpinare.
Instanța pune în discuție lipsa semnăturii recurentei de pe cererea de recurs.
Prezentă în instanță, recurenta semnează cererea de recurs.
Consilier juridic pentru intimați solicită a se observa că nici semnătura recurentului nu coincide cu alte semnături ale acestuia de pe alte acte ce se găsesc la dosar. Invocă excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și o semnătură care nu aparține recurentului, cât și pentru lipsa motivelor de nelegalitate conform art.302 Cod procedură civilă. Nu mai are alte cereri de formulat.
La solicitarea instanței, recurenta arată că prin recursul formulat a criticat hotărârea instanței de fond.
Instanța, având în vedere precizarea părților cum că nu mai au cereri pentru acest termen, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a reține prețul conform Decretului-Lege 61/1990 și Legea nr.85/1992.
Consilier juridic pentru intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că referitor la competența de soluționare a recursului și a întregului proces, chiar recurenții, prin apărător depun concluzii (fila 68) prin care susțin că Tribunalului Bacău - Secția de contencios administrativ îi revine competența de soluționare. Această excepție a fost respinsă la instanța de fond.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 31 mai 2007, reclamanții și în contradictoriu cu Primăria Târgu Ocna și Consiliul Local Târgu Ocna au solicitat anularea 43/2005 și obligarea pârâților să le vândă apartamentul la un preț stabilit potrivit Legii 85/1992 și Decret - Lege 61/1990.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că folosesc apartamentul situat în Târgu Ocna str. 1 - -. 17 în baza contractului de închiriere 6369/30 august 2004 - la care au adus importante îmbunătățiri și au solicitat pârâtelor cumpărarea apartamentului cu plata în rate.
Susține reclamanții că au formulat acțiune pentru obligarea pârâților să- vândă apartamentul, cu plata prețului în rate, iar prețul stabilit conform Legii 85/1992 și Decretului - Lege 61/1990, acțiune ce a fost respinsă, deoarece 43/2005 nu fusese anulată. Reclamanții arată că deși hotărârea îi privea în mod direct aceasta nu le-a fost comunicată. Arată, de asemenea, că prețul apartamentului stabilit prin hotărârea contestată încalcă dispozițiile Legii 85/1992, Legii 76/1994 și Decretului - Lege 61/1990 precum și dreptul de protecție socială chiriașilor.
În susținerea cererii au solicitat efectuarea unei expertize pentru stabilirea prețului.
Prin întâmpinare, orașul Târgu Ocna, prin Primărie, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, arătând că acțiunea este o obligație de "a face" iar competența revine judecătoriei, conform art. 1 pct. l Cod procedură civilă, excepția lucrului judecat deoarece dosarul 5474/2005 al Judecătoriei Oneștia avut același obiect, fiind soluționat irevocabil prin decizia pronunțată de Curtea de APEL BACĂU; excepția tardivității, deoarece despre conținutul 43/2005 reclamanții au luat la cunoștință când au primit răspunsul la cererea de cumpărare apartamentului, hotărârea fiind afișată la avizierul primăriei, termenul de 30 de zile fiind depășit.
Pe fondul cauzei intimata arată că reclamanta ocupă apartamentul printr-un contract de închiriere din 2004, apartament care a fost propus spre vânzare prin 23/2002 iar prin 43/2005 a aprobat vânzarea apartamentului, împotriva hotărârii reclamantului au formulat plângere prealabilă.
Prin întâmpinare Consiliul Local Târgu Ocna a invocat aceleași apărări ca și pârâta Primăria orașului Târgu Ocna.
Prin sentința civilă 44/31 ianuarie 2008 s-au respins excepțiile invocate de cele două pârâte și s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul respins-o, având în vedere că obiectul dosarului nr. 5474/2005 al Judecătoriei Onești l- reprezentat "obligația de face", iar cererea de față reprezintă contestația unui act administrativ, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și art. 163 Cod procedură civilă sub aspectul identității de obiect.
Tribunalul urmează să respingă excepția tardivității contestației, având în vedere că L 43/2005 fost emisă la data de 14.07.2004 fără fi fost comunicată reclamanților, împrejurare în care nu pot fi reținute susținerile intimatului cu privire la afișarea hotărârii atacate.
Cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității "obligării autorității publice locale să vândă un bun din domeniul public sau privat la un anumit preț și cu plata în rate", tribunalul respins-o, având în vedere că prin Decizia nr. 871/2007 Curtea Constituțională s- pronunțat.
Pe fond tribunalul a reținut că contestatorii ocupă apartamentul în litigiu în calitate de chiriași în baza contractului de închiriere nr. 6369/30.08.2004, apartamentul trecut în domeniul privat al orașului Tg. Ocna prin Hotărârea nr. 18 /26.10.200o emisă de Consiliul Local Tg. Ocna. Ulterior prin HCL nr. 23 /08.05.2002 s- aprobat vânzarea apartamentelor preluate de la SC SA Tg. Ocna către chiriașii de la acea dată, prețul de vânzare urmând fi stabilit potrivit metodei de calcul prevăzute de actele normative ce reglementează vânzarea imobilelor aparținând autorităților publice locale.
Prin Hotărârea nr. 43 din 14.07.2005 Consiliul Local Tg. Ocna aprobat vânzarea precum și prețul de vânzare al apartamentelor pentru care au existat solicitări la acea dată între care și apartamentul ocupat de reclamanți.
Această hotărâre este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de autoritate publică, susceptibil fi atacat pe calea acțiunii în contencios administrativ cu procedura prevăzută de Legea 554/2004. hotărârea menționată aprobat prețul de vânzare al apartamentelor către chiriași printre care se regăsește și imobilul având ca titular al contractului de închiriere pe reclamantul, prețul stabilit conform actelor normative ce reglementează vânzarea de locuințe din fondurile statului către populație fiind de 21.000 ron.
Cu privire la aspectele referitoare la starea apartamentului la preluare prețul chiriei, modalitatea de stabilire acesteia, tribunalul reține că aceste aspecte au fost avute în vedere de către societatea specializată care efectuat evaluarea la stabilirea prețului, iar instanța nu poate obliga pârâții să vândă apartamentul la valoare disproporționată neținând seama de valoarea pe piață imobilului.
Dispozițiile invocate de reclamantă nu sunt incidente în speță, deoarece prin Legea 85/1992 fost consacrată normă de justiție socială întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect, iar art. 61 din lege invocat de contestator se referă la societățile comerciale și nu la autoritățile publice locale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care arată că obiectul acțiunii privea executarea unui contract, ceea ce nu atrăgea competența instanței de contencios. Arată că a solicitat încheierea contractului de vânzare - cumpărare conform Legii 85/1992, 76/1994 și Decretului - Lege 61/1990.
Intimata Primăria Târgu Ocna, prin apărător invocă excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii recurentului și lipsa motivelor de nelegalitate a recursului.
Referitor la excepția nulității recursului
Este adevărat că cererea de recurs nu a fost, în momentul depunerii, semnată de recurenta.
Potrivit art. 133 al. 2 Cod procedură civilă lipsa semnăturii se poate îndeplini în tot cursul judecății. Cum recurenta a semnat cererea de recurs la chiar termenul la care a invocată sancțiunea nulității nu mai poate interveni, conform art. 302 Cod procedură civilă în cauză, prin norma de trimitere din art. 316 Cod procedură civilă, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 133 al. 2 Cod procedură civilă.
În același sens au fost interpretate dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, prin Decizia 39/07 mai 2007 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susținerea că nu ar fi semnat recursul de către recurentul nu poate fi reținută, recursul este semnat, iar cu privire la această semnătură intimata nu a solicitat aplicarea procedurii înscrierii în fals (art. 180 - 184 Cod procedură civilă).
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta nu a semnat recursul, semnarea acestuia de către reclamanta este suficientă pentru regularitatea investirii instanței, actul de procedură efectuat de aceasta produce efecte și față de celălalt reclamant în condițiile art. 48 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de nulitate privind lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând examina cauza sub toate aspectele.
Pe de altă parte prin cererea de recurs recurenții arată că a solicitat încheierea contractului de vânzare - cumpărare în condițiile Decretului - Lege 61/1990 și Legii 85/1992 ceea ce reprezintă o critică a modului în care actul contestat a stabilit prețul vânzării, critică ce este dezvoltată în înscrisul depus la dosarul cauzei la 26 septembrie 2008 și pe care părțile îl denumesc "concluzii scrise".
În concluzie excepția nulității recursului este nefondat, motiv pentru care aceasta va fi respinsă.
Referitor la fondul cauzei
Apartamentul deținut de recurenți face parte din apartamentele preluate de intimate de la TÂRGU OCNA și închiriat la 30 august 2004 reclamanților.
Urmare a cererii reclamanților de cumpărare a apartamentului închiriat, prin 43/2005 intimata Consiliul Local Târgu Ocna aprobă vânzarea acestuia la prețul de 210.000.000 lei.
Așa cum rezultă din raportul de evaluare depus în recurs de intimate (filele 42 - 52) prețul de vânzare al apartamentului a fost stabilit avându-se în vedere valoarea de piață a acestuia.
Potrivit art. l din Legea 85/1992 locuințele constituite din fondurile statului pot fi cumpăratede titularii contractelor de închiriere,cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege 61/1990, iar potrivit alin. 1 al art. 7 în aceleași condiții pot fi vândute locuințele construire din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a Legii 85/1992.
De prevederile privind vânzarea apartamentelor beneficiază și chiriașii care nu sunt angajații unității vânzătoare.
De al aceste dispoziții legale sunt exceptate doar locuințele de intervenție.
Din economia dispozițiilor legale incidente în cauză rezultă că pentru a fi vândute locuințele în condițiile Legii 85/1992 acestea trebuie să fi fost construite anterior intrării în vigoare a legii, să nu fie o locuință de intervențieiar la data solicitării cumpărării acestora,solicitantul să aibă calitate de chiriaș.
Legea 85/1992 nu face nici o distincție referitoare la categoria de chiriași care ar putea beneficia de prevederile ei după momentul în care au încheiat contractul de închiriere (înainte sau după intrarea în vigoare a legii) și în consecință nu trebuie să stabilim deosebiri de regimuri juridice dacă legea nu distinge.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 5/2008 pronunțată în recursul în interesul legii. Astfel, potrivit acestei decizii dispozițiile Legii 85/1002 sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În concluzie recurenții sunt chiriași ai apartamentului pentru care au formulat cerere de compensare iar aceasta nu este o locuință de intervenție, aceștia au dreptul de a-l cumpăra în condițiile de preț prevăzute de Decretul - Lege 61/1990 și Legea 85/1992.
Cum prin 53/2005 a fost stabilit ca preț de vânzare al apartamentului un preț evaluat la prețul pieței și nu unul determinat potrivit dispozițiilor legale menționate, sub acest aspect hotărârea este nelegală și de natură a le vătăma drepturile recurenților.
Sub acest aspect hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, motiv pentru care recursul recurenților urmează să fie admis.
Instanța de recurs reține că prin hotărârea contestată intimata Consiliul Local al orașului Târgu Ocna a dispus și cu privire la alte apartamente care nu au făcut obiectul cauzei. Așa fiind, se va anula în parte 43/2005 numai cu privire la stabilirea prețului apartamentului reclamanților.
Celelalte critici formulate de recurenți privind competența de soluționare a cauzei nu sunt întemeiate, obiectul prezentei cauze fiind anularea unui act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a acesteia revenind tribunalului, conform art. 10 alin. 1 teza I din Legea 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 44 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiPRIMĂRIA ORAȘULUI TÂRGU OCNA, JUDEȚULșiCONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI TÂRGU OCNA.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează în parte L nr.43/2005 numai cu privire la stabilirea prețului de vânzare a apartamentului închiriat de recurenți.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la07 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef secție comercială, |
Red. / Red. P tehnored. 3 ex. 14/17 nov. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
