Obligația de a face. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 813
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 278/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Imobiliare T, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacată, cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire copia facturii nr. 0217 din 20.05.2009 în sumă de 7.140 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr-, reclamanta Imobiliare în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tas olicitat să se constate îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i, art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv refuzul nejustificat al pârâtei T de soluționare a cererii înregistrate la sub nr. -/30.11.2007 privind înregistrarea în evidențele contabile ale pârâtei Tad econturilor de TVA nr. 156/23.04.2001, 177/23.05.2001, 223/22.06.2001, 299/24.07.2001, 82/16.08.2001, 263/24.09.2001, 340/25.10.2001, 2563/23.11.2001, 444/21.12.2001, 494/25.01.2002 aferente anului 2001, să se constate că pârâta T nu are înregistrate în evidența sa contabilă la poziția de rol fiscal a creditoarei deconturile de TVA ale - Imobiliare SRL aferente anului 2001, și înregistrate cu nr. 156/23.04.2001, 177/23.05.2001, 223/22.06.2001, 299/24.07.2001, 82/16.08.2001, 263/24.09.2001, 340/25.10.2001, 2563/23.11.2001, 444/21.12.2001, 494/25.01.2002, să fie obligată pârâta la înregistrarea în evidențele sale contabile a deconturilor de TVA aferente anului 2001 și să repună soldul de TVA in cuantum de 36.968 lei în evidența sa contabilă.
Prin sentința civilă nr. 278/CA din 6 martie 2009, s- respins acțiunea formulata de reclamanta - AGRO IMOBILIARE SRL in contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T-ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T având ca obiect obligația de a face, ca rămasă fără obiect și a fost obligată pârâta T la plata către reclamant a sumei de 13.685 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. -/30.11.2007, reclamanta a solicitat înregistrarea deconturilor de TVA nr. 156/23.04.2001, 177/23.05.2001, 223/22.06.2001, 299/24.07.2001, 82/16.08.2001, 263/24.09.2001, 340/25.10.2001, 2563/23.11.2001, 444/21.12.2001, 494/25.01.2002, iar prin adresa nr. 74.880/28.02.2008 a revenit la cererea inițială, fiindu-i comunicat răspunsul negativ nr. 74.880/03.04.2008.
Prin referatul nr. 15.740/20.02.2009, Tap rocedat la evidențierea în fișa sintetică pe plătitor a datelor cuprinse în deconturile menționate în sensul înregistrării în evidențele proprii a deconturilor de TVA nr. 156/23.04.2001, 177/23.05.2001, 223/22.06.2001, 299/24.07.2001, 82/16.08.2001, 263/24.09.2001, 340/25.10.2001, 2563/23.11.2001, 444/21.12.2001, 494/25.01.2002, și repunerii soldului de TVA în cuantum de 36.968 lei al societății în evidența fiscală, astfel încât acțiunea reclamantei - Imobiliare SRL a rămas fără obiect, urmând să fie respinsă ca atare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, tribunalul constată că nu poate fi reținută apărarea pârâtei cu privire la faptul că a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, întrucât a fost pusă în întârziere prin cererile formulate și înregistrate sub nr. -/30.11.2007 și nr. 74.880/28.02.2008, pârâta fiind în culpă în ceea ce privește declanșarea litigiului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.685 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului ca temeinic și legal și modificarea în parte a sentinței civile nr. 278/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.685 lei în principal, în sensul respingerii acestora ca neîntemeiată și exonerarea sa de la plata sumei de 13.685 lei, în subsidiar, în sensul diminuării acestora de la cuantumul de 13.685 lei la 500 lei.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Având în vedere că sentința atacată nu a fost dată cu drept de apel, solicită ca instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civ. și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civ.
Solicită modificarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.685 lei în principal, în sensul respingerii acestora ca neîntemeiate, iar, în subsidiar, în sensul diminuării acestora de la cuantumul de 13.685 lei la 500 lei.
În principal recurenta susține că instanța de fond a admis, în mod vădit nelegal și neîntemeiat și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 274 aliniatul 1.pr.civ. capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei T la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei T ca rămasă fără obiect, și susține că se impunea și respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanta Imobiliare luând în considerare soluția pronunțată de către instanță cu privire la însăși soluționarea acțiunii formulată de către societatea reclamantă.
Obligarea unei părți procesuale la plata cheltuielilor de judecată este indisolubil legată de soluția pronunțată în cauză, respectiv capătul de cerere formulat de către părți cu privire la obligarea părții/părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă întotdeauna un capăt de cerere accesoriu în raport cu capetele principale de cerere care privesc fondul cauzei formulate pe calea cererii de chemare în judecată sau întâmpinării.
Or, un principiu fundamental în drept statuează că accesoriul urmează calea principalului, principiu de drept exprimat prin adagiul accesorium sequitur principale, situație în care soluția în judecarea capătului de cerere accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată trebuie să urmeze și să concorde în mod obligatoriu cu soluția pronunțată de către instanța în ceea ce privește judecarea acțiunii, respectiv a capetelor principale de cerere care privesc fondul cauzei.
În concluzie, recurenta susține că prin respingerea acțiunii formulate față de pârâta T nu a devenit parte căzută în pretențiuni, în sensul prevederilor art. 274 aliniatul 1 din pr.civ. situație în care nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Un alt motive pentru care pârâta T nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată este faptul că pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată.
Conform art. 275.pr.civ. "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Susține că prevederile art. 275 teza II-a pr.civ. sunt aplicabile exclusiv în cazul în care instanța a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului pe baza cunoașterii de către pârât a pretențiilor reclamantului în sensul în care pârâtul este de acord cu admiterii acțiunii formulată, dar care prin această recunoaștere nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, întrucât prin admiterea acțiunii pârâtul devine parte căzută în pretențiuni.
Pe de altă parte, cererile reclamantei înregistrate la. T sub nr. -/30.11.2007 și nr. 74880/28.02.2008 nu reprezintă acte de punere în întârziere în sensul dispozițiilor art. 275 teza II-a pr. civ.
Mai precizează că T nu avea o obligație legală scadentă față de reclamantă, obligație pe care să nu și-a fi îndeplinit în termenul legal și astfel, prin cererile reclamantei înregistrate sub numerele de mai sus, să poată fi pusă în întârziere în sensul dispozițiilor art. 275 teza II-a pr.civ. întrucât cererea reclamantei privind înregistrarea în evidențele fiscale ale pârâtei Tau nui număr de 10 deconturi de TVA aferente anului 2001 era prescrisă la data formulării primei cereri din data de 30.11.2007, având ca obiect deconturi de TVA mai vechi de 5 ani, în condițiile art. 135 din nt.OG 92/2003 privind pr. fiscală.
În subsidiar, solicită micșorarea de către prima instanță a onorariului de avocat de la 13.685 lei la 500 lei în temeiul dispozițiilor art. 274 aliniatul 3 Cod procedură civilă.
La dosar reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de pârâta T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că prin sentința civilă nr. 278/06.03.2009 instanța de fond a respins acțiunea formulată de aceasta ca rămasă fără obiect și a obligat recurenta pârâtă T la plata către reclamantă a sumei de 13.685 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește afirmația recurentei pârâte T în sensul că nu ar avea vreo obligație legală scadentă față de intimată, obligație pe care să nu și-a fi îndeplinit în termenul legal și astfel să poată fi pusă în întârziere prin cererile înregistrate de societatea reclamantă la. T întrucât înregistrarea unui număr de 10 deconturi de aferente anului 2001 ar fi fost prescrisă la data formulării primei cereri din data de 30.11.2007, această afirmație este contrazisă de însăși care în cuprinsul întâmpinării a solicitat admiterea cererii reclamantei astfel cum a fost formulată, recunoscând eroarea de prelucrare sau de evidențiere di partea sa.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 51/1995, pentru Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre părțile raportului juridic de asistență juridică nu poate fi "stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului".
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta T la plata către reclamantă a sumei de 7000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din onorar avocat, menținând în rest hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința instanței de fond a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin referatul nr. 15.740/20.02.2009, pârâta Tap rocedat la evidențierea în fișa sintetică pe plătitor a datelor cuprinse în deconturile menționate în sensul înregistrării în evidențele proprii a deconturilor de TVA nr. 156/23.04.2001, 177/23.05.2001, 223/22.06.2001, 299/24.07.2001, 82/16.08.2001, 263/24.09.2001, 340/25.10.2001, 2563/23.11.2001, 444/21.12.2001, 494/25.01.2002, și repunerii soldului de TVA în cuantum de 36.968 lei al societății reclamante în evidența fiscală.
De menționat că reclamanta intimată a solicitat înregistrarea acestor deconturi de TVA prin cererea înregistrată sub nr. -/30.11.2007, iar prin adresa nr. 74.880/28.02.2008 a revenit la cererea inițială, fiindu-i comunicat după cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea aflată la fila 36 din dosar fond răspunsul negativ nr. 74.880/03.04.2008 prin care pârâta arată că în conformitate cu prev. Art. 135 din nr.OG 92/2003 s-a prescris dreptul acesteia de cere modificarea soldului de TVA la 31.12.2001.
Demersurile reclamatei în rezolvarea acestei probleme au început la data de 30.11.2007, la data de 03.10.2008 fiind introdusă și acțiunea pe rolul instanței, iar pârâta Tap rocedat la evidențierea în fișa sintetică a reclamantei pe plătitor a datelor cuprinse în deconturile menționate în sensul înregistrării în evidențele proprii a deconturilor de TVA, abia la data de 20.02.2009 prin referatul nr. 15.740/20.02.2009, aflat la fila 50 din dosar.
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la dosar, la termenul de judecată din 28.11.2008, pârâta a solicitat admiterea cererii reclamantei, însă datorită atitudinii a cesteia a fost generat procesul de față, iar reclamanta a suportat cheltuieli cu acesta.
Contrar afirmațiilor recurentei instanța constată că cererile reclamantei înregistrate la. T sub nr. -/30.11.2007 și nr. 74880/28.02.2008 reprezintă acte de punere în întârziere în sensul dispozițiilor art. 275 teza II-a pr. civ.
Recurenta susține că prin respingerea acțiunii formulate față de pârâta T nu a devenit parte căzută în pretențiuni, în sensul prevederilor art. 274 aliniatul 1 din pr.civ. situație în care nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă în speță sunt incidente disp. Art. 275. pr. Civilă teza a doua, întrucât prin adresele emise de către reclamantă fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată, fiind în culpă în ceea ce privește declanșarea litigiului.
Împrejurarea că prin întâmpinarea formulată, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, însă după punerea sa în întârziere este fără eficacitate juridică.
Pe de altă parte instanța constată că în speță sunt incidente disp. art. 274 alin. 3. pr. civilă, confirm cărora,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și va reduce onorariul de avocat în fața instanței de fond la suma de 7000 lei, având în vedere valoarea, complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Admițând recursul recurentei instanța nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs reclamantei intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 278/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Imobiliare
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta T la plata către reclamantă a sumei de 7000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Primă instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./17.06.2009
Tehnored. -.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
