Obligația de a face. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 863/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Prefectul Jud.M, cu sediul în Tg.-M, P-ța - nr.1, jud.M, împotriva sentinței nr.309 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 2 lei(6 dosar) și 1,50 lei timbru judiciar anulat la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 309 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului M, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, obligând pârâta la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Skoda, tipul 6Y// nr. de identificare -, an de fabricație 2005, fără plata taxei de primă înmatriculare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iunie 2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului M, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, obligarea acesteia la înmatricularea definitivă fără plata taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismului marca Skoda, cu datele de identificare menționate mai sus, arătând că solicitarea lui inițială a fost refuzată de reprezentantul instituției ca urmare a lipsei taxei specială de primă înmatriculare.
Pârâtul Prefectul județului M, formulând întâmpinare a solicitat respingerea cererii ca nefondată, neîntemeiată și rămasă fără obiect, întrucât dispozițiile legale referitoare la această taxă specială au fost abrogate de art. 14 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare.
Prin sentința civilă nr. 554 din 24 septembrie 2008 Tribunalul Mureșa respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, iar prin decizia nr. 74/R/22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Târgu -M a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând în rejudecare după casare, actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în anul 2008 reclamantul a achiziționat un autoturism din Germania, marca Skoda, iar la data de 15 ianuarie 2008 solicitat pârâtului înmatricularea autoturismului pe numele său, însă cererea i s-a respins pentru lipsa dovezii plății taxei speciale de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141-2143Cod fiscal.
În raport de această situație de fapt, instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007, act normativ care a suferit modificări, prin OUG nr. 110/2006, în sensul că această taxă se achita inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificare a fost reglementate persoane exceptate de la plata acesteia.
Prin alin. 3 al aceluiași articol a fost prevăzut și modul concret de calcul al acestei taxe, în funcție de anumiți coeficienți, de caracteristici ale autoturismelor pentru care se achită taxa.
Din modul de reglementare, respectiv din cuprinsul art. 2142alin. 2 se constată că această taxă specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări din România, deci nu și pentru acele autoturisme care sunt deja înmatriculate în România.
Esențial în soluționarea cauzei este distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și cele care provin din țări ale Comunității Europene și care se înmatriculează pentru prima dată. Deci, taxa se aplică numai acelor autoturisme care sunt cumpărate din aceste state, după introducerea taxei, relevant fiind și faptul că această taxă are un caracter special.
Prima instanță a considerat că, în aceste condiții este de examinat dacă taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un impozit pentru produse provenind din alte state membre, un impozit direct sau indirect, cunoscut fiind principiul de drept comunitar, consacrat prin art. 90 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cu care sunt interzise astfel de impozite, ori măsuri cu efect echivalent, între statele membre ale Uniunii Europene.
Prima dintre libertățile consacrate de Tratat pentru crearea pieței interne a Comunității și realizarea obiectivelor acesteia, este libera circulație a mărfurilor, în cadrul pieței comune, care constituie o singură zonă economică, similare unei piețe naționale, în cadru căreia comerțul se poate dezvolta liber și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Prin urmare, prevederile art. 90 din tratat limitează libertatea statelor membre în materie fiscală din punctul de vedere al liberei circulații a mărfurilor, textul menționat interzicând taxele discriminatorii și protecționiste.
Taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un obstacol în libera circulație a mărfurilor în cadrul Comunității, prevederile legale care o reglementează fiind contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este o taxă internă discriminatorie, destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România.
O asemenea diferențiere nu este admisibilă în privința produselor ce provin din alte state membre ale Uniunii Europene, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar ți potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorului.
Astfel, cu toate că statele membre au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice, sistemul de taxare nu trebuie să intre sub incidența art. 90 din Tratatul Comunității Europene, adică să nu fie discriminatoriu.
În fine, a concluzionat instanța de fond că, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 90 din tratatul UE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, acțiunea fiind întemeiată, s-a dispus admiterea acesteia și obligarea pârâtei la restituirea în favoarea reclamantului a taxei speciale de primă înmatriculare achitată de acesta, în sumă totală de 6.286,65 lei, la care se va adăuga dobânda legală de la data încasării sumei până la data restituirii efective.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Instituția Prefectului județului M, solicitând casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a dispus înmatricularea autoturismului ce formează proprietatea reclamantului, fără obligarea acestuia la plata taxei de primă înmatriculare contrar dispozițiilor art.7 alin.1 din Ordinul MIRA nr.1501/2006, care prevede documentele necesare înmatriculării permanente sau temporare, printre acestea regăsindu-se și dovada plăți taxei speciale. Se arată că prima instanță la pronunțarea hotărârii a avut în vedere motivele de nelegalitate și neconstituționalitate ale dispozițiilor care reglementează plata taxei de primă înmatriculare în raport cu legislația europeană, însă această motivare excede cadrului legal actual, instanța de judecată în baza rolului activ ar trebui să constate că până la armonizarea legislației europene, în legislația internă sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare ale Statului Român. Se susține că se încearcă ca prin intermediul instanțelor de judecată să se eludeze dispozițiile legale privind procedura de înmatriculare a autoturismelor în sensul obținerii înmatriculării în baza unei hotărâri judecătorești. Prin refuzul înmatriculării autovehiculului exprimat de SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE VEHICULE s-a urmărit respectarea dispozițiilor legale în materie referitoare la procedura de înmatriculare a autoturismelor așa cum este ea prevăzută de legea națională.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs formulată intimatul Prefectul Județului M susține că instanța și-a depășit competența atunci când a stabilit că în cauză nu sunt aplicabile prevederile cuprinse în Codul fiscal privind achitarea taxei de primă înmatriculare.
Aceste susțineri ale recurentului sunt fără suport legal în condițiile în care începând cu data de 1.01.2007 România a aderat la și odată cu această aderare instanța este obligată în primul rând să examineze compatibilitatea dispozițiilor din legea națională, în speță disp.art.213 - 214 Cod fiscal cu dispozițiile cuprinse în Convenția Europeană, respectiv art.90.
Prin acțiunea dedusă judecății instanța națională a fost chemată să aplice dreptul comunitar, aceasta și-a asumat în mod corect obligația de a pune în aplicare dispozițiile cuprinse în Tratat, chiar și prin refuzul de aplicare a unei prevederi contrare din legislația națională, nefiind necesar să aștepte mai întâi anularea prin mijloace legislative sau constituționale a dispozițiilor contrare dreptului comunitar.
Această competență a instanței naționale de a aplica dreptul comunitar, atunci când constată existența unei incompatibilități între legislația națională și cea comunitară, este recunoscută prin art.148 alin.2 din Constituție, dispoziții potrivit cărora "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligația judecătorilor naționali de a interpreta normele dreptului intern în lumina normelor comunitare este prevăzută și de art.10 al Tratatului care cere autorităților statelor membre inclusiv instanțelor să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în practică a dreptului comunitar.
Taxa de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate a fost prevăzută de disp.art.213 - 214 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.343/2006, fiind supuse acestor taxe achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național și exceptate de la această taxă autoturismele provenite de pe piața internă, contrar disp.art.90 paragraf 1 din Tratatul Convenției Europene care prevede că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Prin acest text s-a urmărit interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele provenite de pe piața internă și care sunt de natură similară, interzicerea discriminării asigurând libera circulație a mărfurilor între statele membre și înlăturarea oricărei bariere din calea comerțului în interiorul comunității.
În atare situație refuzul autorității administrative SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE apare ca fiind unul nejustificat, în condițiile art.10 al Tratatului, dispoziții care recunosc și acestei autorități dreptul de a interpreta normele interne în lumina celor comunitare.
Prin acest refuz de înmatriculare a autovehiculului fără plata taxei de primă înmatriculare, care s-a dovedit a fi incompatibilă cu taxele prevăzute de normele comunitare, s-a încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor, dar și dreptul reclamantului de a dispune de un bun ce formează proprietatea lui.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
În cauză așa cum s-a arătat mai sus autoritatea administrativă căruia i s-a adresat reclamantul cu cererea pentru înmatricularea autovehiculului a săvârșit un abuz prin refuzul înmatriculării fără plata taxei de primă înmatriculare, drepturile și interesele reclamantului au fost lezate prin acest abuz, fiind așadar întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.316 din același cod, recursul va fi respins ca nefondat, se va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Instituția Prefectului județului M, împotriva sentinței nr. 309 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-5.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
