Obligația de a face. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.878
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - Grup SA T împotriva sentinței civile nr.1084/CA/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Comunei și Primarul Comunei, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune delegație, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 49 lei, timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și un înscris în dovedirea prejudiciului produs ca urmare a neeliberării de către pârâta Primăria Comunei a autorizației de construire pentru două imobile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate pentru motivele formulate prin recursul declarat, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, ca efect al declinării competenței prin sentința civilă nr.3714/2008 a Judecătoria Timișoara, reclamanta - GRUP SA a chemat în judecată pe pârâții PRIMARIA COM. și PRIMARUL COM., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la eliberarea autorizației de construire în vederea începerii construcției imobilelor situate pe terenul societății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâților emiterea a 5 autorizații de construire în vederea construirii unui număr de 5 imobile cu destinația de locuință în regim P + E+ M în comuna, însă pârâții, în mod nejustificat, au refuzat eliberarea acestor autorizații, deși societatea reclamantă a depus întreaga documentație prevăzută de lege și pentru care i s-au eliberat certificatele de urbanism.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În cursul judecării cauzei la Tribunalul Timiș, pârâții au eliberat autorizațiile de construcție nr. 121/16.04.2008 si 120/16.04.2008.
Ca urmare, reclamanta își precizează acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 23.000 euro daune morale, întrucât autorizațiile au fost eliberate după mai mult de 6 luni de la eliberarea certificatelor de urbanism.
Reclamanta depune la dosar răspuns la întimpinare prin care se arata că, potrivit art.7 pct. 3 din Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcții, în situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării cu menționarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Se mai arată că afirmațiile reprezentanților Primăriei că au emis autorizațiile de construire la data când societatea a înțeles să depună documentația cerută de compartimentul urbanism din cadrul Primăriei conform legii, sunt total neadevărate, atâta vreme cât a depus exact documentația solicitată prin certificatele de urbanism. Din corespondența cu Primăria se poate observa că aceasta din urmă a solicitat ulterior depunerii documentației o serie de avize și documente care nu sunt cerute în certificatul de urbanism, refuzând eliberarea autorizațiilor de construire. La data de 01.11.2007 a depus prin registratura primăriei o planșă cu parcarea și împrejmuirea având nr. de înregistrare 9476, planșă care le-a fost solicitată telefonic după 3 săptămâni de la depunerea documentației. În aceeași zi i se comunică în scris că din documentație mai lipsește detalierea cu apă și canal, planșa cu parcarea acoperită și faptul că cele două parcele nu au acces la drum public direct sau prin servitute de trecere.
Cu adresa 1278/14.11.2007 a depus detalierea cu apa și planșele cu parcarea acoperită, considerând că reprezentanții primăriei nu mai aveau nici un motiv pentru a nu elibera autorizațiile ținând cont și de faptul că drumurile sunt proprietatea societății comerciale conform PUZ aprobat de Consiliul Local și Consiliul Județean T iar în certificatele de urbanism nu se solicită acces la drum public direct sau prin servitute.
La data de 27.11.2007 a primit din nou o adresa de la Primăria în care se precizează că completările aduse de petentă și înregistrate cu nr. 9975/14.11.2007 nu sunt suficiente și este necesar avizul-notificare pentru execuție foraj eliberat de Direcția Apelor. În cele 2 certificate de urbanism 175 și 176 nu i se solicită nici un aviz de la Direcția Apelor. Această instituție a comunicat primăriei prin adresa 18686/21.11.2007 punctul lor de vedere privind modul de reglementare a utilităților apă-canal pentru locuințe unifamiliale noi, după ce le-au fost eliberate certificatele de urbanism. A depus totuși și aceste avize-notificări cu adresa 11044/13.12.2007 dar cu toate acestea nu au fost eliberate autorizațiile, susținându-se în continuare de reprezentanții primăriei ca nu au acces la drum public. A depus și extrasele de carte funciară cu toate drumurile proprietatea societății precum și dovada cumpărării unei alte suprafețe de teren - drum, iar autorizațiile nu au fost eliberate decât la data de 16.04.2008 după depunerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește procesele verbale de contravenție anexate de intimați la întâmpinare, apreciază că nu au legătură cu obiectul prezentului dosar și au fost contestate în instanță.
Reclamanta a mai arătat că paguba cauzată se materializează în profitul nerealizat, având în vedere că imobilele pentru care a solicitat autorizațiile de construire au fost vândute în octombrie 2008 când prețul pe piața imobiliară a scăzut si tranzacțiile au fost practic blocate.
Prin sentința civilă nr.1084/CA/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta - " GRUP" SA T, în contradictoriu cu pârâții PRIMARIA COM. și PRIMARUL COM..
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Daunele morale, așa cum le-a denumit reclamanta se acordă pentru repararea unui prejudiciu moral cauzat unei persoane fizice prin atingerea adusă prin orice mijloace.
Paguba cauzată unei societăți comerciale nu poate fi reparată prin acordarea de daune morale, ci prin acordarea unor despăgubiri materiale pentru prejudiciul efectiv cauzat.
Pentru acordarea acestor reparații, reclamanta trebuia sa faca dovada prejudiciului suferit, a faptei culpabile a pârâților si a legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâților si prejudiciul efectiv suferit.
Reclamanta pretinde acordarea unor daune în cuantum de 23.000 euro, fără să propună nici un mijloc de probă prin care ar fi putut dovedi că paguba cauzată este egală cu această sumă, adică fără să demonstreze matematic ce pierdere a suferit prin eliberarea ulterioară a autorizațiilor de construcție.
Nici în ceea ce privește celelalte condiții, reclamanta nu a făcut nici o probă, adică nu a dovedit că pârâții prin atitudinea culpabilă ar fi produs reclamantei un prejudiciu ce poate fi determinat și cuantificat.
Așa fiind, în conformitate cu art. 18 din L 554/2004, tribunalul a respins acțiunea precizată a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - Grup SA T, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii precizate.
În motivarea recursului, recurenta a reluat argumentele prezentate în fața primei instanțe cu privire la situația de fapt și, în ceea ce privește hotărârea primei instanțe, a arătat că Tribunalul Timișa reținut greșit obiectul cererii ca fiind anulare act în loc de obligație de a face și că Tribunalul Timișa reținut greșit că nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei, recurenta reclamantă a depus copii de pe autorizațiile de construire precum și un calcul estimativ al pretinselor daune, determinate de începerea lucrărilor cu întârziere.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamanta recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica de recurs privind reținerea greșită a obiectului cauzei este neîntemeiată, față de modul de redactare al considerentelor hotărârii atacate, în care se reține că reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la eliberarea autorizației de construire în vederea începerii construcției imobilelor situate pe terenul societății. Împrejurarea că în practicaua hotărârii atacate s-a menționat obiectul cauzei ca fiind anulare act nu are nici o relevanță juridică, fiind evident o eroare materială. De altfel, obiectul cauzei, astfel cum a fost el formulat în acțiunea principală nici nu a mai fost menținut de către reclamantă, care și-a precizat acțiune, solicitând doar daune, ca efect al emiterii autorizațiilor solicitate în cursul derulării litigiului.
Celălalt motiv de recurs invocat de recurentă este de asemenea neîntemeiat întrucât, chiar dacă această parte ar fi solicitat cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă oricum nu le-ar fi obținut, fiindu-i respinsă acțiunea și fiind considerată căzută în pretenții.
Cât privește fondul solicitării reclamantei recurente, respectiv obligarea pârâților la plata daunelor morale, Curtea observă că reclamanta recurentă nu a adus prin cererea sa de recurs nici o critică hotărârii Tribunalului Timiș, depunând doar la dosar o cuantificare a prejudiciului.
Curtea apreciază însă că această cuantificare se referă la daune materiale, iar nu la daune morale, împrejurare care echivalează cu o modificare a solicitării sale, ceea ce nu ar fi posibil față de prevederile art. 294 alin 1, coroborat cu dispozițiile art.316 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în recurs nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Chiar dacă s-ar admite că intenția părții a fost de a solicita daune materiale, Curtea apreciază că această solicitare este neîntemeiată, întrucât întârzierea emiterii autorizațiilor de construire s-a datorat necesității de a clarifica unele aspecte vizând infrastructura de apă-canal precum și accesul la drumul public, aspecte care rezultă din corespondența dintre părți. Pe de altă parte reclamanta recurentă nici nu a făcut dovada celor susținute în estimarea depusă la dosar, respectiv nu a făcut dovada contractării creditelor bancare, a datei asumării acestor credite ori dovada destinației acestora, așa cum nu a făcut dovada că a plătit muncitorii cu 50% din salarii pe perioada cât s-a aflat în așteptarea emiterii autorizației.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanta recurentă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că intimații pârâți nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă - Grup SA împotriva sentinței civile nr.1084/CA/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./07.07.2009 /
Tehnored./07.07.2009 - Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
