Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.65/CA/2008 -
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florian Murg
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantaprin mandatardomiciliat în S M,-,.2,.B,.25, Județ S M, în contradictoriu cu intimații pârâțiConsiliul Local al Municipiului Scu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M și Regia Autonomă Comunală S cu sediul în S M,-, Județ S, împotriva sentinței nr.327 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante - lipsă, mandatarul, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța nr.45-1-2/14.02.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimatul pârât Consiliul Local al municipiului SMa depus la dosar în data de 13.02.2008 întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante, referitor la excepția invocată de primar prin întâmpinare, depune la dosar xerocopia comunicării din dosarul nr-. De asemenea, precizează că excepția nulității recursului invocată de intimat este o sfidare a logicii. Primarul trebuia să facă o întâmpinare și nu un eseu literar. Nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, în urma deliberării, respinge excepția nulității recursului invocată de Primarul municipiului S M în reprezentarea consiliului local, având în vedere prevederile art.303 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că memoriul ce cuprinde motivele recursului declarat de recurentă au fost depuse la dosarul cauzei în termenul legal prevăzut de lege, cel de 5 zile de la comunicare, și nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivat și probat. Precizează că la pronunțarea sentinței atacate au fost încălcate prevederile art.581 raportat la art.118. De asemenea, au fost încălcate și prevederile art.14, 15, 18 și 29 din Legea contenciosului administrativ, art.28, 581. la judecată nu s-a ținut seama de nici o probă, încălcându-se astfel și art.129. Proprietar este Statul și nu Consiliul Local. Încălcate au fost și prevederile art.10 și 38 din Legea administrației publice locale. Consiliul local și-a depășit atribuțiile. Nu a fost avut în vedere nici interesul public de către instanța de fond. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.327 din 10.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins cererea de ordonanță președințială înaintată de reclamanta prin mandatar, împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului S M și Regia Autonomă "Comunala" S M, pentru sistare lucrări de investiții. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Având în vedere dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora instanța de contencios administrativ poate lua ca măsură urgentă și provizorie doar suspendarea executării unui act administrativ, că din ansamblul reglementărilor și materia contenciosului administrativ și în special din dispozițiile art. 18 din lege se constată că instanța de contencios administrativ nu este abilitată să dispună măsuri provizorii în legătură cu unele împrejurări de fapt, instanța a apreciat, în temeiul art.29 din Legea nr.554/2004 că dispozițiile art.581 Cod procedură civilă nu sunt compatibile cu dispozițiile Legii nr.554/2004. Astfel, cererile de ordonanță președințială întemeiate pe art.581 Cod procedură civilă, nu sunt admisibile în principiu pe calea contenciosului administrativ.
În al doilea rând, cererea reclamantei a fost plină de contradicții. Astfel, în ce privește caracterul provizoriu al cererii, s-a indicat doar opinia că acest provizorat ar doar până la soluționarea definitivă a unor dosare aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, dosare care în realitate au depășit primul ciclu procesual și ca atare deja sunt definitive.
Nu s-a indicat natura lucrărilor de investiții și actul juridic în baza cărora au fost executate.
S-a constatat că reclamanta nu justifica vreun drept cu privire la imobilul în litigiu, iar aparența dreptului, prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (extras CF, hotărâri judecătorești - majoritatea în defavoarea reclamantei), este în favoarea pârâților și nu a reclamantei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și cu aplicarea greșită a prev. art.581 alin.3 raportat la art.118 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond procedând la soluționarea cererii de ordonanță președințială cu citarea părților ca și o cerere obișnuită, acordând mai multe termene, însă nu a pretins și asigurat respectarea de către pârâtă a prev. art.118 Cod procedură civilă, încălcându-se principiul contradictorialității.
De asemenea, la punctul 2 al motivelor sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prev. art.14, 15, 18 și 29 din Legea 554/2004 raportat la prev. art.28 din Legea 554/2004 și 581 alin.2 Cod procedură civilă, instanța competentă să judece ordonanța președințială fiind Tribunalul Satu Mare, instanță sesizată cu judecarea cererilor privind anularea hotărârilor de consiliu local de schimbare a destinației imobilului din litigiu și aprobarea studiului de fezabilitate. Cererea de ordonanță președințială s-a îndreptat la secția civilă a tribunalului, iar după depunerea unor înscrisuri și trecerea unor termene s-a declinat competența în favoarea secției de contencios, iar această secție dacă s-a considerat competentă trebuia să judece ordonanța președințială și nu să se pronunțe pe inadmisibilitatea ei. Recurenta arată la punctul 3 al motivelor de recurs că sentința este dată cu nesocotirea dovezilor administrate, motiv de recurs prev. la 304 pct.10 Cod procedură civilă, nefiind luate în considerare extrasul CF, existența dosarului 1983/2006 privitor la excluderea imobilului din anexa 2 HG 967/2002 precum și a dosarelor aflate pe rol privitoare la anularea HCL. Consideră de asemenea că sentința este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii, respectiv art.10,38 din Legea 286/2006 care completează Legea 215/2001 coroborate cu art.2 lit.l și p din Legea 554/2004, neexistând dovada certă că imobilul este proprietatea municipiului, consiliul local depășindu-și atribuțiile în privința imobilului pe care nu îl are în administrare, el fiind proprietatea statului român. Prima instanță a nesocotit prevederile legale nu numai cu privire la depășirea atribuțiilor consiliului cât și în privința drepturilor și intereselor reclamantei, nepronunțându-se asupra interesului public legitim invocat, respectiv dacă este legal ca banii publici să fie folosiți la un imobil al statului și nu al municipiului S
În drept au fost invocate prev. art.304 pct.9, 10 Cod procedură civilă.
Intimatul Primarul municipiului S M, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, reclamanta neavând în favoarea sa aparența dreptului.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prev. art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Reclamanta recurentă a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, sistarea unor lucrări de investiții la un imobil până la soluționarea unor cauze contencios administrative aflate pe rolul Tribunalului Satu Mare, respectiv a Curții de Apel Oradea, arătând că în temeiul actelor administrative aflate pe rolul instanțelor se efectuează la imobilul respectiv investiții.
Într-adevăr inițial cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile, care, analizând natura juridică a acțiunii prin prisma aspectelor invocate și a naturii cauzelor până la soluționarea cărora s-a solicitat sistarea lucrărilor, a stabilit că natura juridică a cererii nu este civilă și a transpus cauza spre soluționare completelor specializate în materia contencios administrativă din cadrul secției de contencios administrativ a tribunalului.
Analizând cererea reclamantei prin prisma compatibilității dispozițiilor prev. la art.581 Cod procedură civilă invocate în principal drept temei al cererii, prima instanță a reținut că aceste norme cuprinse la art.581 Cod procedură civilă nu sunt compatibile cu prevederile cuprinse în Legea 554/2004.
Aceste rețineri ale primei instanțe sunt legale și temeinice, analizarea compatibilității dispozițiilor de drept comun cuprinse în Codul d e Procedură civilă privitoare la luarea unor măsuri vremelnice cu cele cuprinse în legea specială a contenciosului administrativ 554/2004 aparținând, astfel cum se arată la art.28 alin.1 teza II din Legea 554/2004, instanței sesizate cu soluționarea cauzei. Legiuitorul a prevăzut în cuprinsul aceleiași norme că dispozițiile legii contenciosului se completează cu cele ale Codului d e procedură în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă stabilindu-se de către instanță cu ocazia soluționării cauzei. Ori, așa cum a reținut prima instanță, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul prev. art.14-15 din Legea 554/2004 posibilitatea ca partea vătămată să poată solicita, și obține suspendarea executării actelor administrative individuale vătămătoare până la pronunțarea definitivă ori irevocabilă, instanței investite cu acțiunea în anularea lor.
Existând această posibilitate legală în cuprinsul dispozițiilor speciale ale legii contenciosului administrativ, normele generale cuprinse în Codul d e procedură civilă art.581 privitoare la posibilitatea luării unor măsuri vremelnice și cu caracter urgent devine incompatibile celor prevăzute în cuprinsul art.14-15 din Legea 554/2004, excepția inadmisibilității formulării ordonanței președințiale prev. art.581 Cod procedură civilă fiind corect reținută de către prima instanță.
De asemenea, se constată că prima instanță a analizat cererea reclamantei și prin prisma dispozițiilor speciale prevăzute în legea contenciosului administrativ privitoare la suspendarea executării în cazuri bine justificate a actelor administrative apreciate vătămătoare, reținând că cererea formulată nu îndeplinește condițiile legale.
Astfel, după cum a arătat și reclamanta în cuprinsul cererii formulate, cauzele aflate pe rolul instanțelor până la soluționarea cărora a solicitat suspendarea, respectiv sistarea lucrărilor, se aflau la momentul formulării cererii în faza procesuală a recursului, respectiv în dosar 3241/2006 a Tribunalului Satu Mare fiind pronunțată sentința 50/8.02.2007, în dosar 7948/2006 a Tribunalului Satu Mare fiind pronunțată sentința 189/3.05.2007, iar în dosar 1983/2006 a Curții de Apel Oradea fiind pronunțată sentința 122/CA/18.06.2007. Ori, legiuitorul a prevăzut două situații distincte în care, din motive justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, să se poată solicita suspendarea executării și anume, pe calea prev. de art.14 din Legea 554/2004 dacă cauza se află doar în faza procedurii prealabile, putându-se dispune suspendarea până la pronunțarea instanței de fond, sau pe calea prev. de art.15 din Legea 554/2004 odată cu introducerea acțiunii în anularea actului, cererea de suspendare putându-se formula odată cu acțiunea ori pe cale separată, dar până la momentul soluționării acțiunii pe fond. Însă reclamanta, la momentul formulării cererii sale, 21.08.2007, depășise acest moment procesual al cauzelor aflate pe rolul instanțelor până la care a solicitat suspendarea, toate cauzele fiind soluționate în fond, aflând-se în faza procesuală a recursului astfel cum a arătat în cuprinsul cererii și reclamanta recurentă.
În această situație cererea sa nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În consecință, se reține că motivele de recurs formulate de recurent la punctele 1, 2 în cererea de recurs privitoare la aplicarea greșită și încălcarea prevederilor legale aplicabile cauzei sunt nefondate, dispozițiile art.581 Cod procedură civilă neavându-și aplicabilitate în cauză, cererea recurentei fiind analizată corespunzător prin prisma normelor speciale prevăzute de legea contenciosului administrativ.
Se reține, de asemenea, în privința motivelor formulate la punctele 3-4 în cererea de recurs că aceste motive privitoare la dreptul de proprietate al recurentei ori autorității administrative asupra imobilului din litigiu, eventuala depășire a atribuțiilor acestei autorități, interesul acestei autorități de a investi în imobilul respectiv sunt aspecte ce urmează fondul dreptului dedus judecății dintre părți, ele excedând cadrului procesual din prezenta cauză ce viza luarea unor măsuri vremelnice de suspendare a executării actelor administrative până la momentul analizării legalității lor de către instanțele competente.
Prin urmare, instanța de recurs constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmează să dispună respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantăprin mandatardomiciliat în S M,-,.2,.B,.25, Județ S M, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului S cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M șiRegia Autonomă Comunală Scu sediul în S M,-, Județ S, împotriva sentinței nr.327 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - -pentru - - -
plecat din instanță prin pensionare
semnează președintele instanței
G
Red.dec.jud. în concept. 15.02.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 20 februarie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florian Murg, Ovidiu
