Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 66/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.66/CA/2008 -
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florian Murg
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire, în contencios administrativ, formulată de revizuienții, și, toți cu domiciliul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Județ I, Curtea de APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr.10, Județ B șiTribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, Județ S, împotriva deciziei nr.270/CA din 4.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezenta cerere de revizuire este scutită de plata taxei de timbru, că intimatul Ministerul Justiției a depus la dosar în data de 7.02.2008 întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, având în vedere data depunerii întâmpinării la dosar o recalifică ca fiind note scrise și invocă din oficiu excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, conform prevederilor art.322 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.270/CA din 4.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B, Curtea De APEL ORADEA și Tribunalul Satu Mare, împotriva sentinței nr.212 din 23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în totul. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Recurenții reclamanți au investit prima instanță cu o acțiune în contencios administrativ solicitând obligarea pârâților chemați în judecată la plata contravalorii tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani respectiv noiembrie 2003 - noiembrie 2006 actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății, arătând că au calitate de funcționari publici numiți la Tribunalul Satu Mare și li se aplică dispozițiile cuprinse în Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Conform prev.art.1 din Legea 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă denumit angajator pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz de bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Din analiza și interpretarea textului de lege mai sus citat rezultă că pentru a beneficia de tichetele de masă legiuitorul a prevăzut în cuprinsul textului de lege 3 condiții cumulative de îndeplinit și anume: calitatea beneficiarului, opțiunea angajatorului și limita prevederilor de buget. Astfel, s-a prevăzut că beneficiază de tichete de masă salariații societăților comerciale, regiilor autonome și cei din sectorul bugetar, precum și persoanele angajate cu contract individual de muncă în cadrul unităților cooperatiste ori a unor persoane fizice sau juridice. În categoria "salariaților" prevăzuți de legiuitor intră orice salariat din cadrul celor trei categorii de angajatori indiferent dacă sunt angajați cu contract de muncă ori numiți în funcție, deoarece sensul vizat de textul de lege este unul mai larg decât cel rezultat din interpretarea dată de prima instanță, beneficiar al unui salariu fiind și funcționarul public din cadrul unei instituții bugetare nu doar persoana angajată cu contract individual de muncă, condiția respectivă fiind impusă doar la categoriile de angajatori prevăzuți în Teza a II-a a textului de lege. Prin urmare prin prisma primei condiții prevăzute de lege reclamanții funcționari publici ai pârâtului de rândul I îndeplinesc cerința prevăzută de lege pentru munca prestată aceștia beneficiind de salariu și având calitatea de salariat, singura diferență față de ceilalți salariați ai instituției publice fiind actul în baza căruia au ajuns angajați.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor s-a reținut că în cuprinsul textului de lege s-a prevăzut posibilitatea pentru angajatori, facultativă de a acorda tichete de masă propriilor salariați. În textul de lege s-a utilizat sintagma "pot primi", la opțiunea angajatorului de a le acorda sau nu tichetele și nu sintagma "vor primi" ce ar implica stabilirea unei obligații în sarcina angajatorului de a acorda tichetele. În consecință se reține că în mod corect a reținut prima instanță sub acest aspect că legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator, care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protecție socială respective, această măsură nefiind una expres prevăzută și garantată de prev.art.41 al.2 din Constituția României. Textul de lege constituțional garantează dreptul salariaților la măsurile de protecție socială explicitate expres în cuprinsul prevederii cât și la alte măsuri stabilite expres prin lege. Or, prin textul de lege invocat de recurenți nu s-a stabilit în sarcina angajatorului o obligație, ci doar o facultate, având drept de opțiune între aoa corda sau nu. Într-adevăr în unele situații exprimarea acestei opțiuni poate avea un caracter discriminatoriu dacă în cadrul aceleiași instituții pentru aceeași categorie de salariați angajatorul optează ca unora dintre ei să le acorde dreptul și altora nu. Însă caracterul discriminatoriu dispare atunci când este vorba despre instituții publice diferite și categorii de salariați diferiți care nu prestează activități de aceeași natură. Prin urmare nu se poate reține discriminarea invocată de recurenți în raport de alte categorii sociale de salariați ( medici de ex.) și în raport de alți angajatori, chiar dacă aceștia poartă denumirea generică de "instituție publică".
Cu privire la cea de a treia condiție s-a reținut că legiuitorul a condiționat opțiunea angajatorului de a acorda tichetele de masă de limita prevederilor bugetare aprobate pentru fiecare angajator. În consecință chiar dacă angajatorul și-ar fi exprimat opțiunea în sensul acordării tichetelor de masă propriilor salariați, acest fapt nu poate avea loc decât dacă, în bugetul angajatorului respectiv au fost alocate sume în acest sens. Sub acest aspect se reține că pentru instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu au fost alocate sume bugetare cu destinația acordării tichetelor de masă prin nici una din legile bugetare din perioada solicitată de recurenți, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță (art.40 din Legea 511/2004, art.24 din Legea 379/2005, art.III din OUG 88/2006). Prin urmare nefăcându-se dovada că instituția la care își desfășoară activitatea recurenții reclamanți, în același sector de activitate ca și cel în care își desfășoară aceștia activitatea, ar fi aplicat preferențial față de anumiți salariați prevederile legale invocate nu se poate pune problema încălcării prev.art.41 al.2 și 53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul muncii ori art.14 din CEDO.
Reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulativ prevăzute de lege pentru a beneficia de tichetele de masă în mod corect a reținut de prima instanță că cererea formulată este neîntemeiată.
Nu putea fi reținută ca temei legal în vederea admiterii acțiunii practica judiciară invocată de recurenți deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Împotriva deciziei civile nr.270/CA/2007 a înaintat cerere de revizuire, revizuienții, și, care solicită admiterea cererii de revizuire formulată în temeiul art.322 Cod procedură civilă.
În motivare se invocă faptul că instanța de recurs a reținut greșit că petenții nu se află într-o situație discriminatorie, având în vedere că funcționarii publici ai Curții de APEL ORADEA, în urma unei hotărâri definitive și irevocabile vor beneficia de aceste drepturi care lor le sunt refuzate, prin respingerea de către aceeași instanță a recursului pe care l-au formulat, și ei fiind angajați în circumscripția Curții de APEL ORADEA, sens în care sunt invocate prev. art.126 alin.4 din legea 304/2004, angajarea personalului făcându-se de către președinte, angajatorul urmând ca unora dintre ei să le acorde dreptul la tichete de masă, iar altora nu, în concret arată că, neacordarea tichetelor de masă - ei având calitate de funcționari publici - contravine principiului egalității în fața legii, consacrat în art.16 alin.1 din Constituție, a disp. OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sens în care sunt citate prev. art.2 alin.1, art.3 și 27 din ordonanță.
Arată că în mod greșit a fost respins recursul pe care l-au formulat, făcându-se trimitere la prev. art.1 din Protocolul 1 la convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la practica Curții europene a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de către Ministerul Justiției, acesta solicită respingerea cererii de revizuire cu precizarea că nu se poate identifica niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art.322 Cod procedură civilă, practica judiciară neunitară nefiind motiv de revizuire.
Privitor la practica unor instanțe de judecată se arată că aceasta este predominantă - în sensul respingerii pretențiilor având ca obiect tichetele de masă, cadou, etc..
Examinând decizia atacată prin prisma excepției invocate se rețin următoarele:
Potrivit art.322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile menționate la punctele 1 - 9.
Condiția de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută de art.322 Cod procedură civilă în mod explicit numai în cazul hotărârilor pronunțate de către instanța de recurs. Drept urmare, în ce privește această categorie de hotărâri, pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate în urma rejudecării fondului după casare, nu însă și acelea prin care recursul a fost respins sau admis, dar s-a casat cu trimitere în vederea rejudecării.
Cum prin decizia, nr.270/CA din 4.10.2007, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr.212 din 23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată împotriva acestei decizii va fi admisă, iar pe cale de consecință, în baza prevederilor art.326 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.322 Cod procedură civilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții, și, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca inadmisibilăcererea de revizuire declarată de revizuienții,și, toți cu domiciliul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Justițieicu sediul în B, sector 5,-, Județ I,Curtea de APEL ORADEAcu sediul în O, Parcul, nr.10, Județ B șiTribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, Județ S, împotriva deciziei nr.270/CA din 4.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Fără cheltuieli de judecată în revizuire.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - -pentru - - -
plecat din instanță prin pensionare
semnează președintele instanței
G
Red.dec.jud. în concept. 18.02.2008
Jud.rec. / /-
Dact.
2 exemplare/ 22 februarie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florian Murg, Ovidiu
