Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.980/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA C, împotriva sentinței civile nr. 355/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal, asistat de avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 27.05.2009, intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 355 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C și a fost anulată decizia nr. 113/2008 și hotărârea nr. 2.543/2003 a Cc are a fost obligată la emiterea unei deciziei de admitere a cererii reclamantului și de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin Hotărârea nr. 2.543/30.07.2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990.
Reclamantul a făcut contestație respinsă prin Decizia nr. 113/09.10.2008 a
Potrivit actelor dosarului, reclamantul a fost supus supravegherii informative de către Departamentul Securității statului pe motivul că s-a repatriat din Statele Unite, unde a locuit timp de 6 ani și a fost internat in Spitalul de psihiatrie ca urmare a afecțiunilor provocate de urmărirea continuă la care a fost supus, fiind diagnosticat cu depresie anxioasă.
În opinia instanței face dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 atât persoana sănătoasă care a fost internată in spitale de psihiatrie cât și persoana care din cauza persecuției politice a contactat o boală psihică, fiind nevoită să se interneze într-un spital de psihiatrie.
Aceasta, deoarece legea nedistingând între aceste două situații, ceea ce contează este persecuția politică dovedită prin internarea in spitalul de psihiatrie ca urmare presiunilor exercitate de poliția politică indiferent că aceasta s-a făcut cu voia sau fără voia reclamantului.
În consecință, tribunalul a admis în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 acțiunea formulată, a anulat decizia nr. 113/2008 și hotărârea nr. 2.543/2003 a C și a obligat pârâta la emiterea unei deciziei de admitere a cererii reclamantului și de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul nr. 118/1990.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta DIRECTIA DE MUNCA SI PROTECTIE SOCIALA C, solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, indicând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În motivarea recursului, pârâta arată că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada din care să rezulte că a fost internat abuziv într-un spital de psihiatrie ca măsură de siguranță prev. de Codul penal sau în urma unei expertize medicale.
Susține pârâta că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-Lege nr. 118/1990 doar în situația în care internarea într-un spital de psihiatrie s-a realizat din inițiativa organelor de persecuție politică și nu din inițiativa persoanei ce s-a considerat persecutată.
De asemenea, este necesar ca internarea într-un spital de psihiatrie să fie abuzivă, ca o măsură de represiune ce a fost luată împotriva unei persoane sănătoase din punct de vedere mintal.
A mai susținut pârâta că nu a fost individualizată de către instanța de fond perioada internării, deoarece în raport de cest interval de timp sunt stabilite drepturile concrete prevăzute de lege în favoarea persecutatului politic.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Susținerile pârâtei prezentate în motivarea recursului adăugă, în mod nejustificat, textului legal incident.
Astfel, art. 1 alin. 1 lit. c) din Decretul-Lege nr. 118/1990 arată că: " Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: c) a fost internată în spitale de psihiatrie;"
Legiuitorul nu a folosit termenul de "forțată" sau un alt termen echivalent, pentru a permite concluzia susținută de către recurentă.
Față de modul de redactare a textului legal, concluzia la care a ajuns instanța este corectă.
Interpretarea s-a putut realiza și din inițiativa reclamantului, care a dovedit cu probe de netăgăduit că a fost persecutat din motive politice, așa cum se arată chiar în titlul Decretului-Lege nr. 118/1990.
Art. 3 din același act normativ introduce, în mod nejustificat, un criteriu suplimentar de determinare a formei de persecuție politică suferită, care nu există în art. 1 alin. 1 lit. c), respectiv internarea abuzivă, împrejurare ce ar exclude, în mod evident, inițiativa persecutatului politic de a se interna într-un spital de psihiatrie.
Pe de altă parte art. 3 din același act normativ nu detaliază formele de persecuție politică ci se referă doar la drepturile ce li se cuvin celor persecutați politic.
Probele administrate relevă faptul că reclamantul a fost subiectul unor cercetări, fiind întocmit pe numele său un dosar de urmărire operativă de către organele de securitate.
La dosar s-a depus adeverința din data de 20.06.2008 ( 21). Din conținutul acesteia rezultă că reclamantul a fost internat în următoarele intervale de timp: 17.12.1977 - 07.01.1978; 07.02.1980 - 19.02.1980; 08.05.1980 - 27.05.1980; 03.08.1981 - 20.08.1981; 29.06.1987 - 14.07.1987; 06.11.1987 - 03.12.1987 conform adeverințelor medicale eliberate la data de 20.06.2008 și 23.06.2008.
În raport de aceste intervale de timp, urmează a stabili pârâta cuantumul drepturilor ce se cuvin reclamantului conform art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Față de aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâtă și se va menține în întregime hotărârea recurată.
Totodată, în temeiul art. 274.pr.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial ( 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECTIA DE MUNCA SI PROTECTIE SOCIALA C, împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 februarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâta să achite reclamantului 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./2 ex./03.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
