Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVIL Nr. 1.736/2009

Ședința public din data de 19 Mai 2009

Completul este constituit din:

PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei

JUDECTOR: - -

JUDECTOR: -

GREFIER:

Pe rol judecarea recursurilor promovate de pârâtele DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL B N și AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE BNî mpotriva sentinței civile nr. 90 /27.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamant, având ca obiect anulare acte administrative emise pentru stabilirea indemnizației de creștere a copilului.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezint consilier juridic în reprezentarea B N și consilier juridic în reprezentarea Agenției Județene pentru Prestații Sociale B

Procedura de citare este legal îndeplinit.

Acțiunea este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a prezentat referatul cauzei, dup care, reprezentanta Agenției Județene pentru Prestații Sociale BNd epune note scrise și declar c nu au de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.

Curtea, în urma deliberrii, apreciaz c la dosar exist suficiente probe pentru justa soluționare cauzei, constat c recursurile se afl în stare de judecat, închide faza probatorie și acord cuvântul pentru concluzii asupra recursurilor.

Reprezentantul recurentei Agenției Județene pentru Prestații Sociale BNs olicit admiterea recursului pentru motivele enunțate în scris precum și admiterea recursului declarat de

Reprezentanta BNp une concluzii de admitere, reiterând motivele formulate în scris.

CURTEA:

Prin sentința civil nr. 90/CA din 27 februarie 2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins ca neîntemeiate excepțiile tardivitții și inadmisibilitții acțiunii, invocate de pârâtele DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL B-N și AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A JUDEȚULUI B-N și s-a admis ca întemeiat acțiunea precizat formulat de reclamanta, împotriva pârâtelor, dispunând anularea actelor administrative emise de pârâta B-N, respectiv Decizia nr. 5.229/26.10.2007 și adresa nr. 1502/22.09.2008 și a fost obligat pârâta Agenția Județean pentru Prestații Sociale B-N s plteasc reclamantei suma de 1.200 lei cu titlu de indemnizația pentru creșterea copilului - respectiv pentru gemenii - și -, nscuți la data de 03 iulie 2007, începând cu data de 01 septembrie 2007 pân la expirarea concediului pentru îngrijirea copilului.

Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond, examinând actele și lucrrile dosarului, prin prisma susținerilor prților, a actelor normative în materie și a practicii judiciare, a reținut c reclamanta a depus la data de 26.09.2007 la Direcția Municipal de Servicii Sociale din cadrul Primriei Municipiului Boc erere și declarație pe proprie rspundere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului ( 32-36), semnând formularul tip Anexa nr.l la Normele Metodologice, menționând ca cap. II, A pct. 1 și 2 (33), pe cei doi copii gemeni nscuți la data de 03 iulie 2007, - și, respectiv -.

Ca urmare a acestei cereri, s-a emis decizia nr. 5.229/26.10.2007 de ctre B-N prin care s-a aprobat pentru reclamant, în calitate de titular, indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei începând cu data de 01.09.2007.

La data de 04.09.2008, reclamanta s-a adresat B-N cu o contestație împotriva deciziei nr. 5229/26.10.2007 la care i s-a rspuns prin adresa nr. 1.502/22.09.2008 (6) c aceast contestație se respinge pe motiv c a fost introdus tardiv faț de termenele impuse de Legea contenciosului administrativ, cu indicarea prevederilor art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005 raportat la art. 7 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004.

Tot în acest rspuns, se arat c nici pe fond contestația nu este întemeiat cu motivarea c în conformitate cu prev. art. 6 din nr.OUG 148/2005 și cu prev. art. 8 din nr.HG 1025/2006, concediul și indemnizația lunar pentru creșterea copilului în vârst de pân la 2 ani se acord pentru primele 3 nașteri, fr a fi prevzut ca situație special nașterea gemenilor, astfel c se acord o singur indemnizație de 600 lei lunar.

S-a fcut referire în aceast adres la faptul c indemnizația lunar de creștere a copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate reprezentând o msur de protecție social și nu o msur de protecție a copilului și acest punct de vedere a fost exprimat și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalitții de Șanse, formulat prin adresa nr. 2914/23.06.2008.

Deși pârâtele au invocat tardivitatea acțiunii faț de termenele prevzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, 30 zile de la comunicarea actului atacat, pentru a formula plângere prealabil sau de art. 7 alin. 7 (termenul de 6 luni), instanța de fond a apreciat c se poate considera c în condițiile unei practici neunitare rezultate din ambiguitatea legii care nu face referire la nașterile gemelare, c petenta a depus în termen contestația (plângerea prealabil), chiar cu depșirea termenului de 6 luni prev. de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât acest termen este considerat de lege un termen de prescripție care este susceptibil de întrerupere sau suspendare, conform disp. Decretului nr. 167/1958 privind protecția extinctiv.

Pe de alt parte, introducerea acțiunii se poate face, pentru motive temeinice, în cel mult un an de la comunicarea actului (termen de decdere prev. de art. 2 alin. 2 și 5 din Legea nr. 554/2004), or în speț nu a fost depșit acest termen. Acțiunea a fost înregistrat la data de 06.10.2008, iar actul administrativ individual a fost comunicat la data de 31.10.2007.

Chiar prin acțiune, dar și prin precizarea de acțiune s-a fcut referire la faptul c s-a procedat la plângerea prealabil (contestație), și la formularea acțiunii dup ce instanțele de judecat s-au pronunțat asupra excepțiilor de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 din Norma de aplicare a nr.OUG 148/2005 care defineau nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii și care las s se înțeleag c indemnizația pentru creșterea copilului se raporteaz la naștere și nu la copil.

Aceast situație a fost considerat de instanț ca un motiv temeinic dintre cele la care se refer art. 7 alin. 1 sau art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, s-a constatat de ctre instanța de fond c printr-o precizare fcut pe parcursul procesului, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv a deciziei nr. 5.229/26.10.2007, excepție care poate fi invocat oricând în cadrul unui proces, indiferent de data emiterii actului, potrivit disp. art. 4 alin. 1 teza I-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faț de aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivitții și inadmisibilitții acțiunii.

Pe fond, tribunalul a apreciat c acțiunea reclamantei este întemeiat și urmeaz s fie admis ca atare pentru urmtoarele argumente:

Titlul nr.OUG 148/2005 folosește sintagma " creșterii copilului" (titlul este " privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului", iar în preambulul actului normativ, se expune, printre altele, urmtoarea motivație: "din necesitatea îmbuntțirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulrii creșterii natalitții și diminurii fenomenului de abandon al copiilor".

Din analizarea textelor legale aplicabile speței, rezult c legiuitorul a avut în vedere copilul nscut și nu nașterea în sine, ca fenomen, ca act fiziologic prin care un copil este adus pe lume.

Astfel, sunt aplicabile, din nr.OUG 148/2005, urmtoarele texte care fac referire la copil: Art. 1 alin. 1 " persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului beneficiaz de concediu pentru creșterea copilului în vârst de pân la 2 ani precum și de o indemnizație lunar în cuantum de 600 lei".

Art. 5 alin. 1 " de indemnizația și stimulentul prevzute de prezenta ordonanț de urgenț beneficiaz, opțional, oricare dintre prinții firești al copilului".

Art. 5 alin. 2: " de aceleași drepturi și una dintre persoanele care au adoptat copilul, creia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament precum și persoana care a fost numit tutore".

Art. 6 alin. 1: "concediul și indemnizația lunar prevzute la art. 1, respectiv la art. 2 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, dup caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevzute la art. 5 alin. 2, dup data de 1 ianuarie 2006".

Art. 6 alin. 3: "durata de acordare a concediului prev. de art. 1 se prelungește corespunztor, în cazul suprapunerii a dou sau trei situații de natur a genera acest drept, în condițiile prev. la alin. 1 și 2 ".

Art. 6 alin. 4: "în cazurile prevzute la alin. 3, se acord o singur indemnizație în cuantumul prevzut de prezenta ordonanț de urgenț".

Art. 7: " Drepturile prevzute de prezenta ordonanț de urgenț se acord în situația în care solicitantul îndeplinește cumulativ urmtoarele condiții c) locuiește împreun cu copilul/copii pentru care solicit drepturile și se ocup de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora".

De asemenea, și textele corespunztoare din Normele de aplicare a nr.OUG 148/2005, aprobate prin nr.HG 1025/2006, folosesc aceleași sintagme, cu referire la copil, iar prin art. 3 alin. 1 se stabilește c " potrivit disp. art. 2 alin. 1 și 2 din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii ".

Este real, a artat instanța de fond, c nici un text din ordonanț nu face vreo diferenț între o naștere simpl și o naștere multipl, dar textele de lege nici nu pot fi interpretate restrictiv, în sensul c și în aceast situație persoanei îndreptțite i s-ar cuveni o singur indemnizație.

Din analiza, prin coroborare, a textelor aplicabile, cu expunerea de motive, a artat instanța, rezult intenția legiuitorului de a se acorda aceast indemnizație pentru creșterea copilului, fiind evident c atunci când se gemeni, premisa pentru stabilirea indemnizației trebuie s fie alta.

Dac în situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului pân la 2 ani, se naște al doilea copil, msura de protecție instituit de art. 6 alin. 4 fiind aceea a prelungirii corespunztoare a concediului, chiar dac se acord în continuare doar o indemnizație de 600 lei, este inechitabil ca în situația reclamantei s se plteasc doar o singur indemnizație, fr a fi instituit o alt msur de protecție care s țin cont de realitțile unei familii cu doi copii.

In acest context, se poate invoca distincția reglementat de textul art. 5 alin. 2 și a art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 potrivit creia cei doi gemeni ar putea fi adoptați de aceeași familie ori, familii diferite care ar fi îndreptțite s primeasc indemnizație pentru fiecare copil.

Din aceast perspectiv se creeaz o cras inechitate dar apare chiar inuman ca prinții firești ai gemenilor s nu fie tratați cu aceeași unitate de msur, doar pentru c Normele au definit nașterea ca fiind "aducerea pe luna a unuia sau mai multor copii".

Din aceast perspectiv, tribunalul a inlaturat dispozitiile art. 3 alin. 1 din Normele Metodologice ca adugând la un act normativ de superior, ceea ce contravine dispozitiilor art. 4 alin. 3 și art. 12 lit. b din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative.

De altfel, instanțele de judecat sesizate cu excepția de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Norme, au admis excepția, considerând nelegal prevederea art. 2 alin. 3 (din inițial prin nr.HG 1825/2005, devenit art. 3 alin. 1 (cu același text), prin modificarea adus prin HG nr. l025/2006.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia de speț nr. 1947/2007 c acordarea indemnizației de creștere a copiilor trebuie fcut, în virtutea dispozițiilor nr.OUG 148/2005, prin raportare la numrul copiilor nscuți, iar nu la numrul nașterilor, fiind nelegale prevederea cuprins în art. 2 din Norme ( în prezent art. 3 alin. 1), întrucât completeaz actul normativ cu forț superioar în aplicarea cruia a fost adoptat și încalc principiul egalitții de tratament între copii proveniți dintr-o sarcin simpl și una multipl.

Nu a fost reținut de instanța de fond nici trimiterea fcut de pârâta la Decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prev. art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, aceast hotrâre neputând fi opus judectorului cauzei la fond, acesta având atributul exclusiv s aplice legea în spiritul și litera ei, fr a fi înclcate prevederile art. 16 din Constituția României, cu precizarea c aceast decizie a analizat constituționalitatea art. 6 din nr.OUG 148/2005 și nu nelegalitatea unor dispoziții din Normele de aplicare prin care se adaug la lege.

Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL B N și AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE BNs olicitând admiterea acestuia, modificarea hotrârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

În recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL BNs -a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibil faț de aceasta.

În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta a artat c nu are calitate procesual pasiv întrucât începând cu data de 01.11.2008 pârâta AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE BNa preluat de la. gestionarea, administrarea, acordarea, stabilirea și plata prestațiilor sociale definite de art. 17 din Legea nr. 47/2006, inclusiv indemnizațiile pentru creșterea copilului.

De asemenea, pârâta a criticat hotrârea instanței de fond și pentru faptul c aceasta a respins excepția inadmisibilitți acțiunii pentru nerespectarea procedurii plângerii prealabile prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect s-a artat c în conformitate cu art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, aprobat prin Legea nr. 7/2007, contestațiile împotriva deciziei de admitere sau, dup caz, de respingere a cererilor de acordare a indemnizației se soluționeaz potrivit Legii contenciosului administrativ.

In speț, a artat pârâta, instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile nr.OUG 148/2005, ale art. 109 alin. 2.pr.civ. ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nici cele ale Decretului-Lege nr. 167/1958 și a respins excepția inadmisibilitții acțiunii pe care a invocat-

Astfel, împotriva deciziei nr. 5.229/26.10.2007, care este un act administrativ unilateral, reclamanta a depus plângerea administrativ la data de 04.09.2008, adic dup împlinirea termenului de prescripție de 6 luni de la data emiterii, așa încât, în mod legal, pârâta i-a respins plângerea ca fiind tardiv introdus.

De asemenea, a artat pârâta, și adresa nr. 1.502/22.09.2008 a B-N prin care s-a respins ca tardiv introdus contestația nr. 1.502/04.09.2008 înaintat de reclamant este temeinic și legal, aceasta fiind dat cu respectarea prevederilor legale referitoare la procedura obligatorie a plângerii prealabile.

În final, pârâta a precizat c, potrivit art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, indemnizația se acord pentru fiecare naștere, așa cum este ea definit de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunar pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acord pentru fiecare copil.

În recursul formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N se aduc aceleași critici de nelegalitate hotrârii instanței de fond pe care le-a formulat și pârâta B-N în recursul s ( 6 - 8)

Intimata, prin întâmpinarea depus la fila 13 solicit respingerea recursului formulat ca netemeinic cu consecința menținerii hotrârii atacate ca fiind legal și temeinic.

Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedur civil și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține urmtoarele:

Cu privire la exceptiile invocate de catre recurentele parate atat in fata primei instante cat si prin calea de atac promovata, instanta de recurs apreciaza faptul ca modul de solutionare al acestor exceptii de catre judecatorul fondului este pe deplin legala si temeinica.

Astfel, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre recurenta Directia de munca si Protectie Sociala BNa fost in mod corect respinsa ca neintemeiata, deoarece reclamanta intimata a solicitat acordarea indemnizatiei de crestere a copilului incepand cu data de 26.09.2007, in mod retroactiv. In consecinta, desi incepand cu data de 1.11.2008 gestionarea, acordarea, plata efectiva si stabilirea indemnizatiei pentru cresterea copilului este in competenta Agentiei Judetene pentru Sociale B - N, pentru intervalul 26.09.2007 - 1.11.2008 competenta de a acorda indemnizatia de crestere a copilului era in sarcina paratei recurente Directia de Munca si Protectie Sociala B In consecinta, parata recurenta are calitate procesual pasiva si in mod legal si temeinic a fost chemata in judecata.

Cu privire la tardivitatea introducerii actiunii in contencios administrativ, instanta de recurs retine urmatoarele:

La data de 29.09.2007 reclamanta intimata a solicitat acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului, cerere admisa prin decizia numarul 5229/26.10.2007. Conform practicii constante din acea perioada si conform manierei de interpretare a legislatiei confuze cu privire la acest aspect, cererea reclamantei a fost aprobata in intregime, asa cum a fost formulata.

Reclamanta nu avea nici un interes sa atace decizia nr. 5229/26.10.2007 deoarece prin aceasta decizie i s-a admis cererea asa cum a fost formulata. Nu s-a facut vreo referire in cerere la nasterea a doi copii si nu s-a respins vreo cerere a reclamantei avand ca obiect acordarea a doua indemnizatii de crestere a copilului. In consecinta, intreaga constructie juridica a recurentelor este neintemeiata, lipsita de fundament, deoarece reclamanta nu avea nici un interes sa atace decizia din 26.10.2007 prin care i s-a acordat ceea ce a solicitat conform unei practici previzibile la acea data.

In cursul anului 2008 s-a conturat o jurisprudenta constanta in sensul acordarii mai multor indemnizatii, in functie de numarul copiilor nascuti. Prin prisma acestei noi abordari, reclamanta a solicitat la 4.09.2008 acordarea indemnizatiei si pentru cel de al doilea copil nascut. Prin noua cerere, reclamanta a facut referire la decizia anterioara cu numarul 5229/26.10.2007 prin care a obtinut indemnizatie de crestere pentru un copil, conform solicitarii sale. In mod eronat aceasta noua cerere a fost calificata ca fiind o contestatie la decizia anterioara, in realitate fiind vorba despre o cerere prin care se solicita pentru prima data indemnizatie de crestere pentru cel de al doilea copil.

In consecinta, impotriva refuzului de acordare a indemnizatiei de crestere pentru al doilea copil, refuz emis la data de 22.09.2008, reclamanta a introdus actiune in contencios administrativ in termenul legal de 6 luni (la 6.10.2008) reglementat de dispozitiile art. 11 alin. 1 din legea 554/2004, termen care a inceput sa curga la data comunicarii refuzului de solutionare favorabila a cererii, conform dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. g din legea 554/2004. In consecinta, pentru toate aceste argumente solutia cu privire la exceptia de tardivitate va fi mentinuta ca legala si temeinica.

Cu privire la aspectele de fond, instanta de recurs retine urmatoarele: reclamanta prin acțiunea introductiv promovat în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N și DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL A JUDEȚULUI B-N a solicitat obligarea acestora s recunoasc și s acorde dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reglementat de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii nscuți, gemeni, pân la împlinirea vârstei de 2 ani a acestora.

Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurrii c, deși a învederat autoritții c are doi copii minori și a solicitat acordarea indemnizației în conformitate cu aceast stare de fapt, îns autoritatea pârât a procedat la emiterea deciziei nr. 1461/20 iunie 2008 prin care s-a acordat indemnizație doar pentru unul din minori.

Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesitții îmbuntțirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulrii creșterii natalitții si diminurii fenomenului de abandon al copiilor.

Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statueaz: (1) Concediul și indemnizația lunar prevazuta la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevazut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, dup caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevazute la art. 5 alin. (2), dup data de 1 ianuarie 2006.

Definiția stabilit pentru "naștere" prin actul atacat este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a cror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de ctre chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurrii c este necesar susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulrii creșterii natalitții și diminurii fenomenului de abandon al copiilor.

Indemnizația acordat prin dispozițiile legale enunțate a fost raportat prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.

Prin definiția enunțat s-a creat o discriminare clar între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmeaz s primeasc o indemnizație egal cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simpl care urmeaz s beneficieze de întreaga indemnizație.

Definiția criticat creeaz o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenț precum și pentru cei pentru care a fost instituit tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportat la numrul de copii și nu se face nici o distincție dup cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simpl sau dintr-o naștere multipl.

Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea cruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoan care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, s abandoneze copii pentru care nu îi este acordat indemnizația lunar care are ca scop sprijinirea familiei.

Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singur dat, confirm c definiția nașterii ce a fost avut în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportat la numrul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zis.

Actul normativ în aplicarea cruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecvent și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a cror nelegalitate a fost invocat se realizeaz, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ s fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fr a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.

Considerentele evidențiate au relevat c prima instanț a interpretat corect dispozițiile art. 1 din OUG nr. 148/2005 reținând c indemnizația se acord în funcție de numrul de copii și nu pentru perioada în care printele beneficiaz de concediu pentru creșterea copilului.

Reținând c prima instanț a aplicat corect dispozițiile legale incidente și prin raportare la prevederile art. 18 alin (1), alin. 5 și 7 din nr.OUG 148/2005 Curtea va respinge recursurile declarate de pârâte și va menține în întregime hotrârea atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarat de pârâtele DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL B-N și AGENȚIA JUDEȚEAN PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N împotriva sentinței civile nr. 90 din 27 februarie 2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabil.

Pronunțat în ședința public din 19 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER

- - - - - -

Red.

dact./2 ex./

Jud.fond:.

Președinte:Axente Irinel Andrei
Judecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj