Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1138/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.373/01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul-reclamant, lipsă recurenta-pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimatul-reclamant cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr.373 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s- admis contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.2408/C din 29.12.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială M și în consecință s-a anulat decizia, stabilindu-se în favoarea reclamantului drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat și republicat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, așa cum au declarat și martorii audiați, reclamantul a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada indicată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M, solicitând admiterea acestuia.
În motivele de recurs s-a arătat că, Comisia Decretului-lege nr.118/1990 în baza actelor depuse la dosarul cauzei, în mod legal și temeinic a respins contestația petiționarului.
Declarațiile martorilor au o puternică lipsă de credibilitate în opinia recurente, deoarece martorii aveau în jur de 13-14 ani la data la care se presupune că s-ar fi luat măsura împotriva familiei reclamantului.
Recurenta a arătat că statutul de chiabur nu este o situație prevăzută ca persecuție politică iar M nu poate să lărgească sfera situațiilor prevăzute la art.1 din decretul-lege nr.118/1990.
S-a arătat că potrivit art.3 din Legea nr.221/2009 fixarea de domiciliu obligatoriu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, dar numai dacă a fost întemeiată pe actele normative prevăzute expres de lege.
S-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada că măsura administrativă invocată ar fi fost luată în baza vreunui act normativ prevăzut de art.3 din Legea nr.221/2009.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamantul a invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatăl reclamantului a avut calitatea de chiabur și datorită acestei calități a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu familia.
Prin decizia nr.2408/31.10.2008 emisă de M, petiționarului i s-a respins cererea pentru stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990.
În loc să atace decizia în termenul prevăzut de lege, reclamantul a făcut un artificiu în sensul depunerii unei contestații la organul care a emis decizia și nu la instanță, unde această contestație ar fi fost respinsă ca tardivă.
Deoarece contestația nu a fost trimisă instanței competente să o soluționeze și a fost soluționată tot de către M, instanța va analiza pe fond condițiile invocate de reclamant.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat, este acela că M nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare depuse de reclamant.
Prima instanță a verificat dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990 și a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite datorită faptului că tatăl reclamantului a fost chiabur și a suferit privațiuni de natură socială.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.
Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Dacă anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantului, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și copilului.
Reclamantul justifică aplicarea acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său.
Martorii (20 dosar fond) și (20 dosar fond) au dat declarații în fața notarului, menționând că domiciliul obligatoriu a fost luat față de familia reclamantului și că a încetat la 31 decembrie 1955 când tatăl reclamantului a fost șters de pe lista chiaburilor.
Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac parte din familie.
trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, ori nu se poate vorbi de existența unor vătămări față de o persoană care avea câțiva ani la luarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.
De altfel este dovedit aspectul că, tatăl reclamantului, ar fi avut calitatea de chiabur, nu și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat. Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului, respectiv asupra reclamantului.
Chiar dacă martorii declară luarea măsurii domiciliului obligatoriu, în adeverința nr.2425/2008 a Primăriei comunei se menționează că nu există nici un document cu privire la stabilirea acestei măsuri.
Declarațiile martorilor nu pot fi luate în considerare în mod independent, ci trebuie coroborate cu celelalte acte din dosar.
Potrivit art.3 din Legea nr.221/2009 "Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative".
Aceste acte normative sunt prevăzute la lit.a-f din art.3.
Nu se face dovada stabilirii domiciliului obligatoriu printr-un act emis în baza actelor normative prevăzute de această lege.
În consecință constatăm că nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamantului, astfel că în baza art.312 alin.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.373/01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în comuna, sat nr.80 județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
29.12.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
