Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1181/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.372/01.04.2009 pronunțată în dosarul rn- al Tribunalului Mureș.
La apelul nominal răspunde intimata-reclamantă, lipsă recurenta-pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimata-reclamantă cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 372 din 1 iunie 2007, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu DMIS M, a anulat decizia nr. 2905/C/29 decembrie 2008 emisă de pârâtă și a dispus acordarea în favoarea petentei a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Instanța de fond a reținut că petenta a cerut să i se stabilească drepturile ce i se cuvin pentru faptul că a fost persecutat politic și cultural, fiind obligată să aibă domiciliu obligatoriu în perioada 1947-1958 și că, cererea acesteia este fondată deoarece s-a dovedit că aceasta a fost declarată de regimul de opresiune chiabur, adică a suportat privațiuni pe motiv de avere, fără să fi săvârșit vreo faptă de natură penală pentru a fi luată în evidența poliției.
Instanța a precizat că din probele administrate este evident că pârâta a suferit privațiuni cu privire la dreptul egal la muncă și alte privațiuni de natură socială la care a fost expusă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta M care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii petentei, motivând că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale deoarece din actele oficiale și din declarațiile martorilor nu rezultă motivul politic, aceasta fiind condiție esențială pentru ca o persoană să poată fi considerată persecutată politic, ci reiese doar că tatăl reclamantei a fost considerat chiabur dar nu și faptul că a avut fixat și domiciliul obligatoriu pe baza unor acte normative din vremea respectivă.
Recurenta a mai precizat că martorul avea numai 7 ani la data la care s-ar fi luat măsura administrativă împotriva reclamantei și că, "fixarea de domiciliu obligatoriu" este considerat măsură administrativă și constatarea caracterului politic revine instanței conform Legii nr. 221/2009. Această măsură administrativă trebuie să fi fost întemeiată pe acte normative expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
În plus, recurenta a învederat faptul că toate actele doveditoare se referă la situația părinților reclamantei, or, aceasta din 13 martie 1954 s-a căsătorit cu, dobândind alt statut social și nu a făcut dovada că, începând cu 29 august 1952 locuit și gospodărit împreună cu părinții până la data încetării restricțiilor domiciliare pentru tatăl său.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Reclamanta susține că a fost persecutată politic și cultural și obligată să stea la domiciliu obligatoriu în perioada 1947-1958.
În "contestația" la decizia 2405 din 31 octombrie 2008, aflată la fila 18 dosar fond, precizează că a avut domiciliu obligatoriu în comuna, satul nr. 89, județul M, înainte de căsătorie la familia și în continuare în satul nr. 71, după căsătorie în familia.
Martorul, născut în 1940 și, născut în 1930, declară că părinții reclamantei, începând cu 12 septembrie 1947 au fost declarați chiaburi și că tatăl său a fost șters de pe lista chiaburilor în 6 martie 1959 și că li s-ar fi stabilit domiciliul obligatoriu în satul, nr. 89, județul M, dar tot ei declară extrajudiciar (fila 20 dosar fond) că reclamanta s-a căsătorit la 13 martie 1954 și s-a mutat la adresa din nr. 71, mama soțului reclamantei fiind declarată chiabur din 12 septembrie 1947, până la 6 martie 1959 și familia acesteia având domiciliul forțat.
Adeverințele eliberate de Primăria comunei, județul M, aflate la fila 26 dosar fond, confirmă faptul că în registrul agricol din anul 1951 - 1955 figurează cu ultimul domiciliu nr. 37 și, cu ultimul domiciliu în nr. 86, cu mențiunea "chiabur" dar în arhivă nu se deține vreun document despre stabilirea domiciliului obligatoriu al chiaburilor. Reclamanta s-a născut la 29 august 1934 iar la 13 martie 1954 s-a căsătorit și s-a mutat în casa familiei soțului său. După data căsătoriei, mai precis după împlinirea vârstei de 18 ani, num ai poate invoca faptul că a suferit persecuții politice alături de părinți, iar faptul că familia soțului său a fost declarată chiabur și ar fi avut domiciliul obligatoriu, nu prezintă relevanță pentru stabilirea drepturilor solicitate de reclamantă.
În perioada în care se presupune că a locuit cu părinți iar și până la vârsta majoratului, în afara faptului că tatăl său a fost declarat chiabur, nu exista suficiente dovezi care să confirme stabilirea domiciliului obligatoriu, în sensul conferit de art. 1 lit. "d" din decretul-lege nr. 118/1990 coroborat cu prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Dovada calității de chiabur în ceea ce-i privește pe părinții reclamantei și proba testimonială pentru stabilirea domiciliului obligatoriu, în condițiile în care din adresa oficială nu rezultă că sunt documente despre stabilirea domiciliului obligatoriu a chiaburilor în comuna respectivă, nu sunt suficiente pentru admiterea cererii reclamantei. Situația de persecuție politică nu se deduce automat din situația de chiabur la vremea respectivă și pentru a deveni incidente prevederile art. 1 lit. "c" din Decretul-lege 118/1990, trebuie dovedită și stabilirea domiciliului obligatoriu, iar această măsură administrativă cu caracter politic, așa cum o definește art. 3 din Legea nr. 221/2009, se stabilește în condițiile legii.
În contextul celor arătate, instanța de fond nu a avut argumente suficiente și dovezi elocvente pentru a anula decizia emisă de pârâta recurentă, astfel că, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă va fi admis recursul, hotărârea va fi modificată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială, cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr.372 din 1 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea recurată în sensul că:
Respinge contestația formulată de, domiciliată în comuna, sat, nr. 73, județul M, împotriva deciziei nr. 2405/C/29 decembrie 2008, emisă de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-18.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
