Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1179/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1179/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul procesual ales în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr.895 pronunțată de Tribunalul Harghita la data de 30.04.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 32,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 2,40 lei, iar recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 895 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor ) M C, acțiune prin care s-a solicitat obligarea la plata suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 republicată.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanții au dreptul virtual la cele două sporuri, dar textul legal care le reglementează nu prevede și care este valoarea celor două suplimente, procentul din salariul de bază. S-a avut în vedere și faptul că OG nr. 92/2004, 2/2006 și 6/2007, acte normative care au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul corespunzător, nu au prevăzut printre drepturile salariale cărora le-au stabilit și cuantumurile, cele două suplimente solicitate de reclamanți.
Instanța a considerat că nu este atributul său să determine cuantumul celor două drepturi salariale, că dreptul respectiv nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict și nici în sens larg și că în absența unor prevederi legale de cuantificare, angajatorul nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească suplimentele.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanți care au solicitat modificarea în sensul admiterii acțiunii lor, deoarece prin Ordonanțele invocate de instanță, cele două sporuri au fost suspendate, dar, la data încetării oricăror cauze de suspendare, începând cu 1 ianuarie 2007, au dreptul la acțiune pe perioada suspendării exercițiului dreptului.
Recurenții au criticat susținerea potrivit căreia dreptul solicitat ar fi pur formal din cauza faptului că nu este cuantificat, subliniind că legea trebuie respectată și că nu se poate considera că ea are conținut numai pentru obligații și îndatoriri.
În ceea ce privește atributul de cuantificare, recurenții reclamanți au invocat prevederile art. 8 și 218 din Legea nr. 554/2004, republicată și art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată și au subliniat că cele două suplimente nu sunt drepturi suplimentare ci sunt drepturi prevăzute de lege. De asemenea au învederat și faptul că practica instanțelor trebuie să fie unitară și nu imprevizibilă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederile art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente, respectiv art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 republicată, deoarece, este adevărat că cele două suplimente sunt prevăzute de textele legale indicate, dar, la fel de adevărat este și faptul că legiuitorul a omis să le cuantifice. în acordarea lor nu este legat de suspendarea prevăzută prin ordonanțele privind drepturile salariale ale funcționarilor publici emise în perioada 2004 - 2007 și efectul suspendării, ci de lipsa cuantificării, care într-adevăr nu este atributul instanței. Dacă instanța ar stabili un cuantum în funcție de diverse criterii sau ar împrumuta criterii prevăzute în alte acte normative, ar nesocoti decizii ale Curții Constituționale, cum ar fi Decizia nr. 820/2008, dar, ar nesocoti și efectele unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și anume Decizia XX din 21 septembrie 2009, prin care s-a stabilit în sensul că, în lipsa cuantificării legale, cele două drepturi salariale nu se pot acorda pe cale judecătorească.
S-a ajuns la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unui recurs în interesul legii, tocmai pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 republicată.
În prezent, prevederile art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 republicată sunt abrogate prin Legea nr. 330/2009, de la data de 12 2009.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, toți cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 895 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/19ex
jud.fond:
-18.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
