Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1409
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, (fostă ), în contradictoriu cu pârât AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 25 03 s-a depus prin Serviciul registratură de către pârâtă, întâmpinare la acțiunea formulată, prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru perioada 01 06 2001-31 12 2003, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005 și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANOFM pentru perioadele în care reclamantele nu au avut raporturi de serviciu cu autoritatea pârâtă.
Având cuvântul, reprezentnatul pârâtei declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile invocate prin întâmpinare, și pe fond.
Pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pe perioada 01 06 2001-31 12 2003 pentru reclamantele, și.
Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru reclamanta (), având în vedere că raporturile de serviciu ale acesteia au fost stabilite cu ANOFM în perioada 01 07 2001-3107 2003.
Solicită admiterea prescripției dreptului la acțiune pentru relcamantele, și, pentru perioada 2004 și 2005, având în vedere că puteau să solicite dreptuirle bănești la expirarea termenului de suspendare prevăzut de actele normative, respectiv începând cu data de 01 01 2007.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANOFM pentru perioadele în care reclamantele nu au avut raporturi de serviciu cu autoritatea pârâtă.
Pe fond, pune concluzii de respingere a acțiunii, pentru motivele din întâmpinare.
Curtea reține cauza spre soluționare pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru perioada 01 06 2001-31 12 2003, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANOFM, și în subsidiar, pe fond.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.01.2009, reclamanții, (fostă ), au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, drepturi prev. de art.31alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 01.06.2001 și până la data plecării din funcție, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că aceasta este întemeiată având în vedere prevederile art.29 alin.1 din Legea 188/1999 (devenit art.31 alin.1 după republicare), așa cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care se aplică începând cu data de 01.01.2004.
Se susține că, din data de 22.03.2004, până la data de 01.01.2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art.44 din OUG nr.92/2000, fapt ce contravine art.41 și 53 din Constituția României, respectiv art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită e nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
Suspendarea celor drepturi nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Precizează reclamanții că, în speță, drepturile solicitate sunt prevăzute în disp. art.31 alin.1, iar prin art.117 din Lg.188/1999 s-a statuat că disp. acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii,m precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări.
Fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de serviciu suplimentele nu puteau fi anulate prin acte normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Se mai arată că, prin diferite sentințe judecătorești, mai multe instituții din țară au fost obligate la plata efectivă a celor două suplimente.
Dispozițiile art.16 din Constituția României, statuează că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și nu există nicio rațiune pentru ca aceste drepturi să li se acorde lunar și să continue să fie acordate până la încetarea raporturilor de serviciu.
În drept, cererea se întemeiază pe prev. art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, art.16, 41 și 53 din Constituție, art.38 și 39 alin.1 lit.d din Codul muncii, art.1082 cod civil și altele.
Pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru perioada 01.06.2001 - 31.12.2003, a prescripției dreptului la acțiunii pentru anii 2004 - 2005, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioadele în care reclamantele nu au avut raporturi de serviciu cu instituția pârâtă. S-a solicitat pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că salarizarea funcționarilor publici este prev. de OG 6/2007 și OG 9/2008, și în acestea nu se regăsesc sporurile solicitate de reclamanți sub denumirea respectivă și nici cuantumul acestora în exprimare numerică ori procentuală.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea acțiunii.
La termenul din data de 01.04.2009, Curtea a pus în discuția părților excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru perioada 01.06.2001 - 31.12.2003, a prescripției dreptului la acțiunii pentru anii 2004 - 2006, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
Analizând excepțiile invocate, în conformitate cu art.137 pr.civ. Curtea va admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru perioada 01.06.2001 - 31.12.2003, având în vedere că prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Lg.188/1999 nu se aflau în vigoare și va respinge acțiunea în consecință pentru această perioadă.
Va respinge excepția prescripției acțiunii pentru anii 2004 - 2006 ca nefondată, având în vedere că de la data de 22.03.2004, până la data de 01.01.2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art.44 din OUG nr.92/2000, iar suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Curtea consideră că pentru această perioadă cursul prescripției prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 a fost întrerupt.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte pentru perioadele pentru care reclamantele nu au avut raporturi de serviciu cu aceasta, este nefondată în contextul în care prin acțiunea de față reclamantele au solicitat drepturile salariale de la data de 01.06.2001 până la data plecării din instituție. În consecință se va respinge lipsei calității procesuale pasive ca nefondată.
Pe fond, analizând actele dosarului, Curtea constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, devenit art.31 în forma republicată a legii în 2007: "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Potrivit art.31 alin.3 salarizarea funcționarilor public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Potrivit art.3 din OG 6/2007 "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii."
În aplicarea art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă acest proiect nu a fost promivat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarului publici este existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d, atribuție ce revine legiuitorului și nu puterii judecătorești.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unii drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În consecință, în conformitate cu art.18 alin.1 din Lege nr.554/2004, se va respinge acțiunea ca nefondată, pentru perioada 2004 până la data încetării raporturilor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea reclamanților, (fostă ), în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru perioada 01.06.2001 - 31.12.2003.
Respinge excepția prescripției acțiunii pentru anii 2004 - 2006, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, ca nefondată.
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților, (fostă ), toți cu domiciliul ales în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în B--22, sector 4, pentru perioada 2004 până la data încetării raporturilor de muncă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Gh./7 ex.
30.04.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica
