Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1944/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1944/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1089/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 18.09.2008 s-a depus la dosar, de către intimat întâmpinare.
Curtea pune în discuția părții prezente excepția autorității de lucru judecat.
Intimatul solicită respingerea acesteia, precizând că urmare a primului proces desfășurat și-a primit o parte din bani, iar pentru restul sumei a formulat o nouă acțiune, astfel că perioadele pentru care solicită acordarea sumelor nu se suprapun.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimatul solicită respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1089 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis contestația petentului, domiciliat în orașul Șimleu- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ și în consecință anulează Decizia nr.5 din 12.03.2008, emisă de intimată.
Intimata a fost obligată să emită o nouă decizie care să cuprindă drepturile cuvenite petentului, în baza Decret-Lege nr.118/1990 republicat, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.05.2007, atât pentru perioada 12.02.1976- 11.10.1976, când a executata pedeapsa închisorii cât și pentru perioada 07.05.1958- 01.07.1963, când a fost internat în coloniile de minori D, Tîrgu Ocna, A și
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contestația sa, petentul a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția de muncă și protecția socială S anularea Deciziei nr.5/06.02.2008/12.03.2008 precum și obligarea intimatei să emită o nouă decizie care să cuprindă drepturile ce i se cuvin, în baza Decret-Lege nr.118/1990 republicat, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.05.2007, atât pentru perioada 12.02.1976- 11.10.1976, când a executat pedeapsa închisorii cât și pentru perioada 07.05.1958- 01.07.1963, când a fost internat în coloniile de minori D, Tîrgu Ocna, A și
În fapt, tribunalul a reținut că prin Sentința civilă nr.2127/26.10.2007, irevocabilă prin nerecurare, s-a admis contestația reclamantului în contradictoriu cu Direcția de muncă și protecție socială S, s-a dispus anularea deciziei nr.10/14.05.2007 emisă de către pârâtă, precum și a răspunsului la contestația formulată de către în contra acestei decizii, consemnat în adresa nr.15/27.06.2007 a pârâtei și totodată s-a stabilit în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990, sens în care pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie (dosar nr-, acvirat).
Dând curs acestei hotărâri judecătorești, intimata Direcția de muncă și protecție socială Sae mis Decizia nr.5/06.02.2008, prin care a stabilit în favoarea reclamantului o vechime în muncă de 7 luni și 29 zile și o indemnizație lunară de 66,14 lei pentru anul 2007 respectiv 69,31 lei pentru anul 2008, apoi revenind, a emis Decizia nr.5/12.03.2008 stabilind o vechime în muncă de 12 luni, cu păstrarea celor două indemnizații anterior stabilite, pentru anul 2007 și 2008 (4;5).
Pentru a proceda astfel, instituția intimată a luat în considerare doar sentința penală nr.446 din dosarul nr.1149/1975 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, prin care reclamantul contestator a fost condamnat la 8 luni închisoare, în baza art.238 alin.1 Cod penal, pentru infracțiunea de ofensă adusă autorității.
În schimb, intrarea în coloniile de minori, în perioada 1958 - 1963 pentru vagabondaj, s-a apreciat că nu poate fi considerată condamnare pe motive politice deoarece motivul internării rezultă dintr-un act autentic eliberat de o instituție publică, care nu poate fi combătut prin proba cu martori, în conformitate cu prevederile art.1191 Cod civil.
Aceste considerente, au rezultat din întâmpinarea depusă la dosar, în apărare (37 - 41 dosar fond).
Tribunalul, examinând cauza prin prisma acestor aspecte, a constatat că Decizia nr.5/06.02.2008/12.03.2008, practic o singură decizie modificată, cu referire la aceleași drepturi cuvenite contestatorului, este total lipsită de temeinicie cu privire la perioada 1958 - 1963.
Într-adevăr, din adresa nr.4114/23.08.2007 emisă de Ministerul Justiției - - Centrul de reeducare G, a rezultat că în perioada 7 mai 1958 - 1 iulie 1963, contestatorul a fost internat în coloniile de minori D, Tîrgu-Ocna, A și C, în baza Deciziei nr.1583/1958, pentru vagabondaj (9).
Numai că, în lipsa unor hotărâri judecătorești, această "internare administrativă" este vădit abuzivă raportat la normele și regulile ce stau la baza unui stat de drept, cu consecința încălcării unui drept fundamental al omului, prin lipsirea de libertate în mod nelegal.
Apoi, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, a rezultat cu puterea evidenței că "internarea" a avut loc din motive politice, datorită activității și conduitei părinților contestatorului, care s-au manifestat împotriva regimului totalitar comunist, precum și propriei sale atitudini împotriva acestui regim; în acest context, este îndeobște cunoscut că astfel de manifestări erau catalogate adesea (atunci când nu puteau fi încadrate penal) ca acte de "vagabondaj" și "huliganism" și nu ca acte de opoziție politică, așa cum ar fi fost normal într-o societate democratică.
Rezultă deci că internarea contestatorului în anii 1958 - 1963 în colonii de minori, echivalează cu o condamnare pe motive politice, așa încât și respective perioadă trebuia luată în calcul pentru stabilirea drepturilor cuvenite contestatorului, în conformitate cu Decretul Lege nr.118/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ Z solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu consecința menținerii deciziei nr. 5/12 martie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului pârâta arată că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, încălcând prevederile art. 1201.civil, în sensul că între dosarul nr- și prezentul dosar există deplină identitate în privința părților, obiectului și cauzei.
Recurenta arată că în primul dosar s-a pronunțat sentința nr. 2127/26.10.2007 a Tribunalului Sălaj, care a anulat decizia nr.10/14.05.2007 și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, fără a se indica pe ce perioadă.
Astfel, pârâta a emis o nouă decizie fără a lua în considerare perioada în care reclamantul susține că a fost internat în coloniile de minori, susținând că analizarea acestei perioade, 7.05.1958-01.07.1963, s-a realizat în dosarul nr- și nu a fost luată în calcul prin sentința pronunțată în acest dosar, motiv pentru care rediscutarea acestei perioade în condițiile aceluiași material probator, înfrânge puterea de lucru judecat.
Prin întâmpinare ( 17, 18), intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată, în speță neregăsindu-se tripla identitate stabilită de dispozițiile art. 1201.civ.
Obiectul celor două cereri de chemare în judecată diferă, actele administrative atacate fiind distincte.
Pe fond, cererea reclamantului este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, astfel că recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin 1.pr.civ.
Se va reține că prima instanță a aplicat corect reglementările legale în raport de probatoriul administrat și care relevă că în perioada 1958-1963 reclamantul a fost internat în colonii pentru minori, ca o consecință a activităților desfășurate de persoana reclamantului și de către părinții acestuia, împotriva regimului comunist totalitar instaurat, măsurile adoptate împotriva reclamantului având caracter politic, ceea ce face aplicabile în speță dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990.
Critica din recurs vizând calcularea în vederea acordării drepturilor a vechimii în muncă sunt neavenite, aceste aspecte nu au făcut obiectul dezbaterilor și analizei prin hotărârea pronunțată de prima instanță.
De asemenea, referirile din motivele de recurs la hotărârile judecătorești pronunțate în 1975, precum și la condamnarea cu închisoarea contravențională nu sunt fondate. Aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, care, oricum, prin dispozitivul sentinței nu a acordat reclamantului decât beneficiile legale datorate pentru perioada în care acesta a executat o pedeapsă privativă de liberate (12.02.1976 - 11.10.1976) și, în plus, cele pentru perioada 7.05.1958 - 01.07.1963, când reclamantul a fost internat în coloniile de minori, dispoziții deja analizate în recurs.
Prin urmare, criticile aduse prin recurs nu sunt în măsură să conducă la modificarea sau casarea sentinței Tribunalului Sălaj, care va fi menținută în întregime, prin respingerea recursului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1089/16.05.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
