Obligația de a face. Decizia 1947/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1947/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 672/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL și pârâții PREFECTURA JUDEȚULUI M - SERVICIUL REGIM DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTO și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în calitate de administrator al intimatei - SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 30.07.2008 s-a depus la dosar, de către recurentă un script intitulat "precizări", care se comunică și cu reprezentantul intimatei - SRL.
La întrebarea curții, reprezentantul intimatei - SRL arată că la prima instanță a înțeles să se judece cu Prefectura Județului M - Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculări Autovehiculelor M, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice M, precizând că hotărârea recurată s-a pronunțat doar față de aceste părți, iar recursul declarat în prezenta cauză este promovat de către o instituție care nu a avut calitatea de parte la prima instanță.
Față de precizarea făcută, Curtea pune în discuția părții prezente excepția lipsei calității Administrației Finanțelor Publice B M, de a promova recurs în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatei - SRL solicită admiterea excepției și depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un script intitulat "precizare", solicitând cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuielile ocazionate cu deplasarea și cazarea.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 672 din data de 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M și B - Direcția Generală a Finanțelor Publice M și în consecință a fost obligată pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M să înmatriculeze autoturismul marca Ford Mondeo, nr. de identificare, seria - de identitate a autovehiculului G- importat din Italia de către reclamantă, în favoarea reclamantei fără achitarea taxei speciale de înmatriculare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat un autovehicul din Italia cu privire la care s-a solicitat și s-a dispus înmatricularea provizorie în condițiile OUG195/2002. După expirarea perioadei de înmatriculare provizorie pârâta Instituția prefectului - Serviciul comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor Mar efuzat înmatricularea definitivă a vehiculului importat motivat de faptul că reclamanta nu a achitat taxa specială de înmatriculare conform dispozițiilor legale în vigoare.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În această privință s-a pronunțat și Curtea de Justiție Europeana prin decizii de speță. ( cauza Costa/Enel, cauza Weigel )
Deoarece în România, stat comunitar, nu s-a perceput nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma nu este datorată potrivit legislației comunitare, autoturismele astfel importate trebuie înmatriculate fără achitarea acesteia.
Cum autoritatea competentă a refuzat în mod expres înmatricularea autoturismului ( fila 50 ) fără achitarea taxei, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de Legea 554/2004 iar în temeiul art. 18 alin. 1 teza finală a obligat pârâta Instituția prefectului - Serviciul comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor M să procedeze la înmatricularea vehicolului fără achitarea taxei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta Administrația Finanțelor Publice B M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 672/14.05.2008 a Tribunalului Maramureș și judecarea cauzei în lipsa sa.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, egimul taxei speciale pentru autoturisme a fost încasat legal conform legislației existente în România.
Curtea de Justiție a Comunității Europene nu s-a pronunțat asupra nelegalei încasări a taxei de primă înmatriculare. Până nu există o sentință prin care să se constate iIegalitatea încasării taxei auto de prima înmatriculare se respectă legile existente în dreptul intern. Recurenta consideră că dacă nu s-ar respecta legile interne în țara respectivă ar exista un haos de legislație.
Așa cum s-a arătat și la instanța de fond regimul taxei speciale pentru autoturisme, a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturisme și automobile de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acesteia, totodată avându-se în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3. În aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de M de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a vehiculelor second - hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, semnat de România la Luxermburg la 25 aprilie 2005 legea cadru europeană este actul legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate a rezultat faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru.
Cu privire la prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene s-a precizat faptul că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În acest context trebuie menționat faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea s-a precizat că principiul poluatorul plătește, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. S-a precizat de asemenea că 16 state membre ale uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia primei înmatriculări între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru.
În altă ordine de idei, regimul juridic al taxei auto este reglementat prin Legea nr. 571/2003 - act normativ adoptat de Parlamentul României. În acest context, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe dacă un act normativ este sau nu constituțional este Curtea Constituțională. Când s-a constatat că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unor proceduri speciale, cum ar fi procedura de infrigement.
S-a învederat instanței că deși Uniunea Europeană prin organele sale de abilitate, respectiv Comisia Europeană a declanșat formal împotriva României procedura de infrigement, respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România ca stat membru al U. a normelor comunitare în vigoare, ale art. 90 din Tratatul în cadrul negocierilor purtate de către România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile sunt axate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminuării considerabile a cuantumului final al taxei și nicidecum în sensul eliminării totale de către România a acestei taxe din Codul fiscal.
De altfel, în aceste discuții România și-a reafirmat ferm pozitia clară de a nu renunța total la taxa specială de primă înmatriculare, acceptând în schimb să negocieze o modificare a acestei taxe sub aspectul modului de calcul al acesteia potrivit solicitărilor Comisiei Europene, situație în care, în momentul ajungerii la un acord agreat de ambele părți, procedura de infrigement va fi definitiv închisă, iar cauza nu va mai fi trimisă spre examinare Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Față de existența acestor negocieri, aflate în faza finală, între România și Comisia Europeană s-a apreciat că prezenta acțiune este prematur introdusă.
Având în vedere că până la această dată Curtea de Justiție a nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art. 226 din Tratatul, ca România prin instituirea în Codul fiscal a taxei auto de primă înmatriculare, și-ar fi încălcat obligațiile care-i incumbă ca stat membru în virtutea Tratatului privind instituirea, și ca în consecință s-ar fi încălcat art. 90 din Tratat, rezultă că se poate vorbi de o excepție de prematuritate a formulării prezentei acțiunii în compensare sau în răspunderea statului
Având în vedere că taxa de prima înmatriculare este percepută în prezent în temeiul legislației în vigoare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate da curs favorabil cererilor petenților de restituire a sumelor reprezentând taxa de înmatriculare autoturisme, sau nu poate fi obligat să emită acte pentru înmatricularea acestora.
Mai mult în nr. 327/25.04.2008 a apărut nr.OG 50/21.04.2008, noua reglementare privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum s-a observat cu ocazia consumării fazei procesuale la prima instanță, cadrul procesual a fost determinat de către reclamanta, prin împrocesuarea, în calitate de pârâți, a Instituției Prefectului prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor M și B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta Administrația Finanțelor Publice B M nu a avut calitatea de de parte cu ocazia judecării cauzei la prima instanță, astfel că se poate susține faptul că aceasta nu are calitate de a recura hotărârea pronunțată între părți.
De altfel, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137. Pr. Civ. a sancționat acest aspect, prin invocarea excepției lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice B M de a promova recurs.
Hotărârile judecătorești produc efecte doar între părțile litigante - partes litigantes - respectiv persoanele care au luat parte la judecarea pricinii, astfel că, din punctul de vedere al conceptului de parte în proces, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță trebuie să fie identic cu cel de la judecata în recurs, dacă legea procesuală nu derogă prin dispoziții speciale și exprese de la acest principiu.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de a recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze o cale de atac, chiar și a recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare se impune promovarea unei acțiuni în justiție, calitatea procesuală aparține celui(lor) care se poate/pot prevala de acest interes.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes iar recurenta, deși ar putea justifica un interes, nu poate justifica - în prezenta speță - calitatea procesuală activă.
Din aceste considerente în temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. urmează a se admite excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice B M și ca atare, în temeiul art. 312.pr.civ. urmează a se respinge recursul declarat de către această entitate, ca fiind declarat de către o persoană fără calitate.
Întrucât recurenta a fost găsită în culpă procesuală, generată de respingerea recursului, conform art, 274.pr.cvi. va fi obligată să plătească reclamantei intimate suma de 1213 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând costuri de transport și cazare hotel ( 22-26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B M, împotriva sentinței civile nr. 672 din 14.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante - SRL suma de 1213 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /
2EX./21.10.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
