Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2280
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții, ȘI împotriva sentinței civile nr. 249 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 17.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de chemare în judecată recurenții - reclamanți au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 20.11.2008 reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales în comuna județul T a chemat în judecată pe pârâtele Primarul Comunei cu sediul în comuna, județul T și Consiliul Local al comunei, județul T, să fie obligați la plata sumelor cuvenite cu titlu de "indemnizație de dispozitiv", în procent de 25%, aplicate la salariul de bază pentru fiecare funcționar public actualizat cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că dețin calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei respectiv Consiliul Local. Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor în baza Legii nr. 138/1999 și pentru completarea Ordinului nr. 2875 au fost aprobate o serie de drepturi de natură salarială pentru funcționarii publici din unitățile bugetare, fiind extinsă sfera personalului care urmează să beneficieze de indemnizația de dispozitiv, conform punctului 9.2 din Ordinul 496/2003 care prevede "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar potrivit punctului 31.1 din același ordin și personalul civil, făcându-se precizarea conform căruia personalul din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, cu referire la sporul de dispozitiv.
In dovedirea pretențiilor reclamanții au depus la dosar copii de pe carnetele de muncă (filele 22 - 50 dosar fond).
Pârâta Instituția Primarului comunei, județul T a depus întâmpinare la cererea reclamanților în care arată că nu existau fondurile necesare plății indemnizației de dispozitiv, această cheltuială fiind suportată din surse proprii de finanțare care sunt la dispoziția Consiliului Local, fără a se solicita suplimentarea de transferuri de la bugetul de stat, respectându-se astfel aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 273/2006, legea finanțelor publice locale.
Prin sentința civilă nr.249/2009 Tribunalul Teleormana respins acțiunea ca nefondată, reținând că Ordinul nr.275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerul Administrației și Internelor nu poate fi aplicat personalului din cadrul altor instituții sau autorități publice.
Întrucât reclamanții nu fac parte din structurile, drepturile lor nu au fost stabilite prin lege, astfel că instanța nu se poate substitui voinței legiuitorului.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele:
- sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se disp. art.1 din OUG nr.137/2000, republicată, ce consacră principiul egalității între cetățeni și exclude privilegiile și discriminările;
- indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a se menționa "administrație publică centrală" sau " administrație publică locală";
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că articolul 9.2. Ordinul 496/2003 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", însă Ordinul este emis în baza și în vederea executării legii, anume Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil, din aceste instituții.
Astfel, art.1 prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Cum reclamanții nu fac parte din structurile enumerate mai sus, fiind funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, județul T, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu li se cuvine indemnizația de dispozitiv solicitată.
Faptul că acordarea indemnizației de dispozitiv nu contravine nici dispozițiilor art.155 din Codul muncii, care prevăd că "salariul cuprinde salariul de bază indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri" nu prezintă relevanță în această cauză, unde se aplică o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, reclamanții fiind funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei.
În cauză nu poate fi invocată nici încălcarea disp. OG 137/2000, republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât prin deciziile 891, 820, 821/2008 Curtea constituțională s-a pronunțat în sensul că prevederile art.2 alin.3 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
De altfel și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în aprecierea că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament înseamnă discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Pentru aceste considerente, reținând că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanții nu fac parte din categoriile persoanelor îndreptățite a primi indemnizație de dispozitiv, Curtea în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, ȘI împotriva sentinței civile nr. 249 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 17.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./ 2 ex.
27.01.2010
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
