Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.321/R/CA-. Dosar nr.6440/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 5 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva Sentinței civile nr.184/CA din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic Decretul-Lege nr.118/1990".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile au avut loc asupra recursului declarat de pârâtă în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise și în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 mai 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr.184/CA/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și B și, în consecință:
Au fost anulate Deciziile nr.1362/04.08.2008 și nr.1350/12.06.2008 emise de pârâtă, s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr./17.04.2008 reclamantul a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, cerere care a fost soluționată parțial favorabil prin Decizia nr.1350/12.06.2008 prin care s-a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, întrucât acesta a fost privat de libertate două zile.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr.1362/04.08.2008. În același timp, prin același act, pârâta a dispus anularea Deciziei nr.1350/12.06.2008 întrucât la data intrării în vigoare a nr.OUG6/13.02.2008 (15.02.2008), art.10 din Decretul-Lege nr.118/1990 a fost abrogat, conform art.III din nr.OUG6/2008.
Această ultimă soluție a fost contestată de reclamant prin prezenta acțiune.
Cu privire la Decizia nr.1362/2008, instanța de fond a constatat că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Decretului-Lege nr.118/1990. Potrivit dispozițiilor art. 13 din acest act normativ, Direcțiile generale de muncă și protecție socială, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, verifică legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor decretului-lege până la data publicării nr.OUG41/1997 în Monitorul Oficial dar, prin emiterea Deciziei nr.1362/2008, pârâta a încălcat un principiu fundamental, acela de a nu face unei părți o situație mai grea în propria cale de atac (non reformatio in pejus). Astfel, în cadrul contestației administrative formulate de reclamant, pârâta a anulat actul pe care acesta îl contesta, inclusiv sub aspectul drepturilor care îi fuseseră recunoscute și acordate. Pârâta avea posibilitatea exercitării controlului de legalitate prevăzut de art.13 din Decretul-Lege nr.118/1990 ulterior soluționării contestației reclamantului, emițând o decizie de revizuire, așa cum prevăd dispozițiile alin.2.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a anulat Decizia nr.1362/2008 emisă de pârâtă.
Cu privire la Decizia nr.1350/2008, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este parțial fondată. Având în vedere abrogarea dispozițiilor art.10 din Decretul-Lege nr.118/1990 prin nr.OUG6/208 la data la care reclamantul formulase cererea /17.04.2008, aceasta nu putea fi întemeiată pe Decretul-Lege nr.118/1990 și nici pârâta nu putea să îi acorde reclamantului drepturile conferite de acest act normativ, ci pe cele prevăzute de Legea nr.341/2004. În aceste condiții Decizia nr.1350/2008 a fost apreciată ca fiind adoptată cu încălcarea Legii nr.118/1990 și a fost anulată. Instanța de fond a apreciat că nu se impune doar modificarea acesteia și obligarea pârâtei să o completeze întrucât, pe de o parte, pârâta a avut în vedere un alt temei de drept iar, pe de altă parte, aceasta și-a exprimat deja punctul de vedere cu privire la cererea formulată de reclamant, prin emiterea celor două decizii.
În drept, art.18 din Legea nr.341/2004, modificată, stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din același act normativ prevede: "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației "15 1987", iar "dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă dintr-un tabel nominal cu persoanele cercetate (fila 27 dosar de fond), provenind din arhiva, că reclamantul a făcut parte din persoanele cercetate în urma participării la Revolta din 1987, fiind repartizat pentru supraveghere lt. și sg.maj. Acest act este un început de dovadă care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați de instanță (filele 41, 42 dosar de fond), martori ce confirmă că reclamantul ar fi fost arestat în urma participării la Revolta din 1987 și că, ulterior, a fost în permanență verificat de organele de miliție și securitate, că nu putea părăsi localitatea fără permisiunea organelor de miliție, ca era chemat la, situație care a durat până la Revoluția din decembrie 1989. Toată această situație în care s-a găsit reclamantul și toate verificările la care a fost supus pot fi asimilate unui domiciliu forțat.
Instanța de fond a reținut că nu poate însă stabili, din probele administrate, cu certitudine, nici faptul că reclamantul a fost arestat și nici durata arestării, aspect esențial pentru ca acesta să beneficieze de beneficiile prevăzute de Legea nr.341/2004.
Cu privire la proba testimonială administrată în cauză, deși dispozițiile art.19 alin.2 din Legea nr.341/2004 prevăd că dovada calității prevăzute de alin.1 se face cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente, instanța de fond a constatat că, față de perioada mare de timp scursă de la acele evenimente din 1987, astfel de acte nu se mai află în posesia Inspectoratului de Poliție al Județului B sau a Parchetului întrucât, expirând durata de păstrare, au fost distruse.
Raportat considerentelor expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul s-a aflat, în perioada 15 1987 - 22 decembrie1989, în situația prevăzută de art.19 alin. 2 lit. a) din nr.OUG6/2008 și, de asemenea, că a fost o persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 conform art. 18 lit. a) din același act normativ și, în aceste condiții, a dovedit temeinicia cererii sale sub acest aspect.
Prin urmare a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și s-a constatat că acesta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989.
Instanța de fond a luat act de împrejurarea că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția de Muncă și protecție Socială B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța de fond nu a precizat încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății.
Recurenta a precizat că întrucât art.10 din Decretul-Lege nr.118/1990 a fost abrogat la data de 15.02.2008, data intrării în vigoare a art.III din nr.OUG6/13.02.2008, cererea inițială a reclamantului nr./17.04.2008 este tardivă, împrejurare față de care în mod corect s-a emis Decizia de anulare nr.1362/04.08.2008.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul a susținut că, în calitate de participant la revolta muncitorească anticomunistă din 15 1987 de la B, a fost privat de libertate 2 zile, figurează în lista persoanelor cercetate în legătură cu aceste evenimente, listă întocmită de Securitate și aflată în dosarul nr.52 la. și că a avut un domiciliu obligatoriu în perioada următoare arestului, până în decembrie 1989, dovedind astfel calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma revoltei din 15 1987 de la B, încadrându-se în situația prevăzută de art.19 alin.2 din nr.OUG6/2008.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentinței civile nr.18 4/CA din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut, în urma probelor administrate, că reclamantului i s-a creat o situație mai gravă în propria cale de atac, încălcându-se principiul non reformatio in pejus.
Intimatul-reclamant a contestat Decizia nr.1350/12.06.2008 prin care i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, reținându-se că are o vechime în muncă de 3 zile, în două zile fiind privat de libertate. Acesta a considerat că perioada reținută prin această decizie este incorectă, deoarece și ulterior arestării preventive a avut de suferit pentru că a participat la Revolta muncitorească anticomunistă de la B, din 1987.
Recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, soluționând contestația împotriva Deciziei nr.1350/12.06.2008, a emis Decizia nr.1362/04.08.2008, prin care a respins contestația și a anulat această decizie, reținând că, pe data intrării în vigoare a nr.OUG6/2008, adică 15.02.2008, art.10 din Decretul-Lege nr.118/1990 a fost abrogat.
Recurenta a nesocotit principiul neagravării situației în propria cale de atac, în loc să se limiteze cu analiza contestației la motivele invocate de contestator.
Pe fond, Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că în perioada 15 1987- 28 decembrie 1989 fost o persoană care a avut de suferit în urma muncitorești anticomuniste de la B din 1987, potrivit art.18, alin.1 din nr.OUG6/2000, motiv pentru care a anulat Decizia nr.1350/12.06.2008, constatând că reclamantul are această calitate.
Legea nr.341/2004 este un act normativ cu caracter reparator prin care se încearcă acordarea unor măsuri cuvenite să compenseze suferințele, traumele prin care au trecut persoanele implicate în evenimentele din 1987 de la B și familiile acestora, fiind de notorietate presiunile exercitate de organele abilitate la acel moment asupra acestor persoane.
Motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate, având în vedere starea de fapt reținută de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat de către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentinței civile nr. 184/CA din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Instanța reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.184/CA/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/05.06.2009
Dact.:-/ 3 ex./05.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
