Obligare emitere act administrativ. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.318/R/CA-. Dosar nr.8537/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 5 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva Sentinței civile nr. 111/CA din data de 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect"obligare emitere act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâtă în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 Mai 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.111/CA/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor Institutul Euro American și Liga Democratică pentru din România, s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantele, () și, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Sociala
S-a constatat că reclamantele, () și au calitatea de persoane care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, în condițiile art. 18 lit. a și b din Legea nr. 341/2004, modificată și obligă pârâta să emită hotărâre în acest sens și a fost obligată pârâta să pună la dispoziție reclamantelor hotărârea Comisiei Județene pentru acordarea unor drepturi foștilor deținuți politici și victime ale dictaturii din cadrul B nr. 370/02.11.1990 din dosarul nr. 370/1990.
Au fost respinse restul pretențiilor și acțiunea promovată de reclamantele Institutul Euro American și Liga Democratică pentru din România, ca fiind promovată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor suma de 21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și creditorul obligației raportului juridic dedus judecății.
În cauză, raportul juridic dedus judecății este un litigiu privind acordarea unor drepturi reglementate de un act normativ special - Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește la art. 19 că cererea de constatare a calității de persoană care a avut de suferit ca urmare a revoltei muncitorești anticomuniste de la B poate fi formulată numai de către "persoana interesată", respectiv de către persoana fizică potențial beneficiară a drepturilor prevăzute de această lege.
Or, raportat la această normă specială, instanța constată că reclamantele Institutul Euro American și Liga Democratică pentru din România nu au calitatea de persoană interesată, astfel că nu există identitate între aceste reclamante și creditorul obligației raportului juridic dedus judecății.
Prin urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor Institutul Euro American și Liga Democratică pentru din România și, în consecință, va respinge acțiunea promovată de reclamantele Institutul Euro American și Liga Democratică pentru din România ca fiind promovată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pe fond, acțiunea reclamantelor, () și este, în parte, întemeiată.
Reclamantele, () și au formulat la datele de 03.04.2008, respectiv 20.05.2008 cereri de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată (filele 47-68 vol. I curtea de apel).
Prin hotărârile nr. 133, 134 și 135 din data de 24.07.2008 pârâta a respins cererile promovate de reclamantele, () și (filele 383-391), motivat de faptul că acestea nu se încadrează în prevederile art. 20 alin. 2 raportat la art. 21 alin. 3 din acest act normativ.
Din actele depuse de către reclamante, rezultă că autorul lor Gaf ost condamnat prin sentința penală nr. 2823/03.12.1987 a Judecătoriei Brașov la pedeapsa de 3 ani închisoare (filele 226-247 dosar fond), pedeapsă pe care a executat-o la un alt loc de muncă - respectiv la G (filele 248-249 dosar fond).
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și fiul acestuia, acesta executând pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de judecată la un alt loc de muncă - respectiv la G (fila 271 dosar fond).
Ca urmare a acestei condamnări, G s-a mutat la G, însă familia sa, respectiv soția - reclamanta (fila 259 dosar fond), fiica sa () (fila 266 dosar fond) și fiica sa minoră (fila 260 dosar fond), au rămas în
Din înscrisurile depuse de reclamante, emise de CNSAS, rezultă că în intervalul de timp cât G și au executat pedepsele la locul de muncă din G, respectiv G, la domiciliul acestora din B, unde locuiau și reclamantele, au fost efectuate verificări de către Securitate și organele de miliție, acestea afectând toată familia, inclusiv reclamantele - soție și fiice, respectiv mamă și surori, creând asupra lor un climat de nesiguranță și teamă, dincolo de efectele separării familiei.
La dosar au fost depuse avizele emise de Asociația "15 1987" pentru reclamante și declarațiile date de acestea că nu au făcut parte din structurile de represiune comuniste (filele 263-264, 268-269 vol. I și fila 16 vol.II).
În drept, art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art. 19 alin. 1 și 2 din același act normativ prevede: "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației "15 1987", iar "dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Reclamanta este soția lui G, care, față de actele analizate anterior, rezultă că este persoană ce a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fiind condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate.
Prin urmare, constatând că reclamanta nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. b) din Legea nr. 341/2004, modificată.
Celelalte reclamante - () și sunt fiicele lui G, prima majoră, iar a doua minoră, cu același domiciliu cu părinții lor la data evenimentelor din 1987.
Gad ecedat în anul 2007, fără ca din probele administrate de reclamante în cauză să rezulte vreo legătură de cauzalitate între acest fapt și evenimentele din 1987, astfel că apărarea pârâtei că reclamantele nu se încadrează în prevederile art. 20 alin. 2 raportat la art. 21 alin. 3, cu trimitere la art. 18 lit. c) din acest act normativ este corectă.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamantele nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de cele două reclamante în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantele având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin hotărârile pârâtei nr. 134 și 135 din data de 24.07.2008 reclamantele au fost excluse de la acordarea drepturilor solicitate, deși reclamantele s-au aflat într-o situație similară cu reclamanta, mama lor, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamante și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța consideră că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantele () și nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința lor a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a constatat și că în persoana lor sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată.
Cu privire la cererea reclamantelor de obligare a pârâtei să le pună la dispoziția următoarele documente, vizate pentru conformitate cu originalul: hotărârea Comisiei Județene pentru acordarea unor drepturi foștilor deținuți politici și victime ale dictaturii din cadrul B nr. 370/02.11.1990 din dosarul nr. 370/1990, adresele B 1918/09.06.2008 și 1919/09.06.2008, instanța de fond a constatat că aceasta este, în parte, întemeiată.
Astfel, adresele B 1918/09.06.2008 și 1919/09.06.2008 solicitate de reclamante a fi comunicate de pârâte au fost depuse de acestea la dosar, în probațiune (filele 265, 270).
Prin urmare, cererea reclamantelor sub acest aspect este vădit neîntemeiată.
Cu privire la cealaltă solicitare, instanța a reținut că, în drept, art. 7 din Legea nr. 544/2001, modificată, stabilește că "autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării".
Conform art. 2 lit. b din același act normativ, "prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".
Prin urmare, din interpretarea coroborată a acestor norme, instanța de fond a reținut că documentul solicitat de către reclamante de la pârâtă - hotărârea Comisiei Județene pentru acordarea unor drepturi foștilor deținuți politici și victime ale dictaturii din cadrul B nr. 370/02.11.1990 din dosarul nr. 370/1990 - reprezintă informație de interes public în sensul Legii nr. 544/2001, modificată.
În consecință, tribunalul a admis cererea reclamantelor și va obliga pârâta să pună la dispoziție reclamantelor actul solicitat.
Nici cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata daunelor morale și materiale nu este întemeiată, având în vedere că Legea nr. 341/2004, modificată stabilește că drepturile bănești reglementate de legea specială se acordă din luna următoare celei din care s-a formulat cererea, astfel că nu există nici un prejudiciu material.
Reclamantele nu au dovedit nici producerea unui prejudiciu moral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantelor, motivând în esență că reclamantele (fostă ), și nu se pot prevala de faptul că ar exista legătura de cauzalitate între decesul lui G (tatăl a două reclamante și soț al reclamantei și evenimentele din B din 1987, care sunt prevăzute de OUG nr.6/13.02.200 ca motivație pentru recunoașterea drepturilor din această ordonanță de urgență.
Recurenta a mai arătat că, potrivit art.20 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008, constatarea calității de beneficiar al prevederilor legale menționate mai sus se face la cererea persoanei interesate, pe baza înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente, de direcțiile de muncă și protecție socială județene, cu avizul consultativ al Asociației "15 1987".
În concluziile scrise depuse la dosar, intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, arătând că alt membru al familiei, anume fiul, respectiv fratele reclamantelor, numitul este beneficiar al OUG nr.6/2008 prin hotărâre dată de pârâta
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca nefundat, menținând sentința atacată.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantei îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 și recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantele au depus la dosar acte doveditoare, din care rezultă fără dubiu că reclamantele, întreaga familie, au avut de suferit de pe urma participării lui și a lui la mișcarea muncitorească anticomunistă din 1987 din B, fiind toți membrii familiei expuși presiunilor exercitate de paratul de represiune al guvernării dictatoriale comuniste, pentru participarea la revoltă a unor dintre membrii familiei.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare a membrilor familiilor luptătorilor anticomuniști din 1987, fiind evident că și asupra lor s-au răsfrânt consecințele negative ale condamnării unora dintre ceilalți membri de familie (cum este cazul lui G și, membri ai familiei reclamantelor din prezenta cauză).
În spiritul și litera sa, noua reglementare, anume OUG nr.6/2008 reprezintă practic o dezvoltare a legii inițiale - Decretul-Lege nr.118/1990, constituie o focalizare a atenției legiuitorului asupra unui anumit episod din istoria luptei anticomuniste în România, anume mișcarea muncitorească anticomunistă de la B din 1987, fiind de esența oricărei legi cu caracter reparator să își păstreze această natură de act normativ reparator, cu reiterarea drepturilor recunoscute pentru destinatarii legii avuți în vedere de la început de legiuitor. Curtea apreciază ca fiind corectă și menționarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii, cu atât mai mult discriminarea ar viza membrii aceleiași familii.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.111/3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/09.06.2009
Dact.:-/3 ex./11.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
