Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.320/R/CA-. Dosar nr.676/119/R/CA-./2006
Ședința publică din data de:- 5 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva Sentinței civile nr.1791 din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile au avut loc asupra recursului declarat de pârâtă în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 mai 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimatul, prin apărător.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.1791/09.12.2008 a Tribunalului Covasna au fost dispuse următoarele:
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, s-au anulat în parte Decizia nr.89/26.03.2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și procesele-verbale cu nr.521/20.01.2004, nr.527/20.01.2004, nr.5128/14.05.2004 și nr.5129/14.05.2004, emise de pârâta Direcția Regională Vamală B - Biroul Vamal G, în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere și a dobânzilor, în sensul că s-a redus acest cuantum la suma de 170 lei, accesoriile fiind calculate pe perioada 6.02.2004-24.05.2004, aferente diferențelor suplimentare de taxe vamale, TVA, accize, stabilite prin actul constatator nr. 15/20.01.2004.
S-au respins restul pretențiilor reclamantului și au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 3.189,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește obiectul și chestiunile de drept și de fapt ce trebuiau a fi soluționate în rejudecare, Tribunalul, față de prevederile art.315 alin.1 din Codul d e procedură civilă, a apreciat că este îndreptățit să rejudece numai în limitele și în sensul stabilit prin considerentele instanței superioare de control judiciar.Ca urmare, dezlegarea dată de Curtea de APEL BRAȘOV cu privire la obligativitatea plății de către reclamant a datoriei vamale principale suplimentare impuse acestuia, nu mai poate fi repusă în discuție, aceasta intrând în puterea de lucru judecat.
Obiectul rejudecarii se limitează așadar la verificarea modului de percepere și a cuantumului accesoriilor (dobânzi și penalități de întârziere) aferente debitului principal.
Acest debit principal a fost stabilit de catre organul vamal prin actul constatator nr.15/20.01.2004 (fila 38 dosar fond).
aferente debitului, dobânzi și penalități de întârziere au fost calculate și impuse spre plată reclamantului prin procesele-verbale cu nr.521/20.01.2004, nr.527/20.01.2004, nr.5128/14.05.2004 și nr.5129/14.05.2004, emise de pârâta Direcția Regională Vamală B - Biroul Vamal G (filele 33-48 dosar fond).
La solicitarea instanței, expertul fiscal a verificat modul de percepere a acestor accesorii, prin prisma actelor normative în vigoare la data întocmirii proceselor-verbale sus menționate, a jurisprudenței în materie fiscală.
Expertul fiscal a concluzionat că organul vamal a stabilit în mod greșit data scadentă a plății obligațiilor stabilite suplimentar prin actul constatator nr.15/20.01.2004 și implicit a datei de la care a început curgerea dobânzilor și a penalităților de întârziere.
Astfel, conform pct.V alin.2 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1566/1995 în vigoare la acea dată (norme speciale în materie), în cazul în care sumele prevăzute în actul constatator referitor la obligații suplimentare de plată, nu sunt plătite în termen de 7 zile de la data comunicării acestuia, începând cu prima zi lucrătoare, de la expirarea termenului se aplică majorările de întârziere.
În speță, actul constatator a fost comunicat reclamantului la data de 29.01.2004 (confirmarea de primire-fila 95 dosar fond), ca urmare data scadentă de plată a obligațiilor suplimentare impuse părții a fost 05.02.2004, iar accesoriile încep să curgă din 06.02.2004. Organul vamal a fixat însă ca dată de începere a curgerii acestor accesorii data de 24.04.2003-data întocmirii chitanței vamale nr.53/2003 pentru bunul importat.
Reținerea de către autoritatea vamală ca dată a începerii curgerii dobânzilor și penalităților de întârziere a zilei întocmirii chitanței vamale, însă pentru un debit constatat și impus ulterior spre plată reclamantului, este nelegală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.114 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr.92/2003, ci dispozițiile speciale ale pct.V alin.2 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1566/1995.
Ca urmare, perceperea accesoriilor eferente debitului principal impus reclamantului poate începe din 06.02.2004. Conform calculului efectuat de expert pentru aceste accesorii, începând din 06.02.2004 și până la data de 24.05.2004 (data limita a proceselor -verbale de impunere a acestor accesorii), suma datorată de reclamant este de 170 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului și a dispus anularea în parte a Deciziei nr.89/26.03.2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și a proceselor-verbale cu nr.521/20.01.2004, nr.527/20.01.2004, nr.5128/14.05.2004 și nr.5129/14.05.2004, emise de pârâta Direcția Regională Vamală B - Biroul Vamal G, în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere și a dobânzilor, în sensul că a redus acest cuantum la suma de 170 lei, accesoriile fiind calculate pe perioada 6.02.2004-24.05.2004, aferente diferențelor suplimentare de taxe vamale, TVA, accize, stabilite prin actul constatator nr. 15/20.01.2004.
Tribunalul a respins restul pretențiilor reclamantului referitoare la anularea obligației de plată a debitului principal constatat prin actul cu nr.15/20.01.2004 emis de Biroul Vamal Sf.
În temeiul art.274 Codul d e Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtelor, instanța de fond le-a obligat pe acestea la plata către reclamant a sumei de 3.189,7 lei, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, onorariu expert).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerii Deciziei nr.89/2004 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs, pârâta arată că Legea nr.141/1997 reprezintă sediul materiei pentru cauza dedusă judecății, care definește termenii în art.3, stabilind că datoria vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti drepturile de import și export, iar debitorul vamal este titularul unei datorii vamale. Potrivit art.141 din lege, în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale de import, iar diferențele de drepturi bugetare se calculează de la data înregistrării declarației vamale de import, actul constatator fiind formular tipizat, titlu executoriu de creanță fiscală. Recurenta constată că organul vamal are dreptul conform art.61 din lege să efectueze control ulterior în cadrul căruia se pot stabili diferențe de drepturi bugetare, cuprinzând creanța principală și accesorii pentru neplata la termen. La rândul său, Codul d e procedură fiscală prevede în art.114 că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor de plată ale debitorului, se datorează dobânzi și penalități de întârziere, iar art.115 din OG nr.92/2003 stabilește modul de calcul al dobânzilor.
În concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat, arătând că în expertiza contabilă de la fond se constată că organul fiscal constatator a comis o eroare de fond în ce privește stabilirea scadenței plății obligațiilor stabilite suplimentar. Intimatul, citând din expertiza fiscală efectuată în cauză, mai precizează că dobânzile și penalitățile încep să curgă de la data de 6 februarie 2004, după 7 zile de emiterea actului constatator (invocând deciziile Curții Supreme de Justiție nr.3915/2002 și 865/2003), dobânzile și penalitățile de întârziere trebuind calculate numai pentru perioada 06.02.2004-24.05.2004, în total 170 lei RON, așa cum a reținut Tribunalul Covasna, sumă necontestată de recurenta pârâtă.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este nefondat si urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat Tribunalului Covasna să anuleze mai multe acte administrative fiscale emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și să îl exonereze pe reclamant de la plata sumei de 69.575.436 lei ROL. Reclamantul a motivat că în luna aprilie 2003 importat din Belgia un autoturism marca VW, beneficiind la data vămuirii de un regim tarifar favorabil. Ulterior, autoritatea vamală română a imputat reclamantului suma de 69.575.436 lei, pe considerentul că actul emis de autoritățile belgiene privind calificarea autoturismului ca având certificat euro 1nu ar îndeplini condițiile de autenticitate și regularitate cerute de legislația vamală.
Tribunalul Covasnaa reținut în mod corect că limitele rejudecării după casarea cu trimitere sunt cele stabilite de Curtea de APEL BRAȘOV, astfel că datoria principală intră în autoritatea de lucru judecat, obiectul rejudecării făcându-l numai verificarea modului de percepere și a cuantumului accesoriilor aferente debitului principal, anume dobânzi și penalități de întârziere. Cu ocazia rejudecării fondului cauzei în aceste limite, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize judiciare fiscale, concluziile expertului evidențiind că organul fiscal a stabilit în mod greșit data scadentă a plății obligațiilor suplimentare incluse în actul constatator nr.15/2004 și totodată a datei de la care au început să curgă dobânzile și penalitățile de întârziere, expertul concluzionând că dobânzile nu încep să curgă da la data de 24.04.2003, cum a reținut organul vamal, ci de la data de 06.02.2004, la 7 zile după confirmarea de primire a actului fiscal la debitorul reclamant calculate până la data de 24.05.2004 (data limită a proceselor-verbale de impunere a acestor accesorii). Față de această dată, suma corectă a accesoriilor în discuție este cea de 170 lei RON, cum a reținut expertul fiscal în expertiză.
Prin urmare, sentința instanței de fond este la adăpost de critică, fiind temeinică și legală, astfel că recursul declarat în cauză de pârâtă urmează a fi respins, în baza art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulate de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva Sentinței civile nr.1791/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/09.06.2009
Dact.:-/3 ex./11.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
