Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 373/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu președinte de secție
- - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 305/CA din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect, refuz acordare drepturi - persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2008, apoi pentru data de 30 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 305/CA/16.04.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Solidarității Sociale și Familiei B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 1263/20.11.2006 și a deciziei nr. 1274/19.01.2007 ale Direcției Solidarității Sociale și Familiei și obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 pentru perioada 1976-1988, în temeiul art. 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 și să-i recunoască vechimea în munca pentru calificarea de maistru, pentru perioada 1.01.1979-1.01.1988.
Au fost respins restul pretențiilor reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a trimis niște scrisori critice organelor puterii de stat comuniste, după care i s-a întocmit un dosar penal pentru aceasta, ce se finalizat fără condamnarea reclamantului. Chiar dacă nu s-a dispus condamnarea reclamantului pentru vreo infracțiune politică, organele de represiune au continuat să exercite persecuții asupra reclamantului, care s-au manifestat, așa cum susțin și martorii audiați, în obligarea reclamantului de a părăsi locul de muncă pe care îl avea, internarea la spitalul de psihiatrie, trimiterea reclamantului pe alte șantiere din țară, atunci când municipiul B trebuia să primească vizita vreunui conducător de stat. Martorii audiați, și au arătat în mod clar că "detașările" reclamantului pe alte șantiere în țară era strict legată de vizita unor conducători de stat în mun. B și de problemele pe care aceasta le avea cu regimul politic de la acea vreme. Aceștia arată că și "transferarea" reclamantului de la întreprinderea unde lucra la B s-a făcut tot la presiunea organelor de securitate. Toate acestea constituie elemente ale sintagmei de "domiciliu obligatoriu", din art. 1 lit. D din Decretul Lege nr. 118/1990. Nu se poate susține că de vreme ce reclamantul era "detașat" pe alte șantiere din țară sau chiar era "trimis" obligatoriu la băi, atunci când organe ale puterii de stat veneau în vizită în mun. B acesta nu era obligat să locuiască într-un anumit loc. Nefiind o definiție legală a "domiciliului obligatoriu" aceasta trebuie interpretată în funcție de situația de fapt reținută. Sunt multe forme de stabilire a domiciliului obligatoriu, iar "detașarea" prin constrângere a unei persoane este una dintre ele. Constrângerea nu trebuie neapărat să fie una fizică, fiind suficient să existe și o constrângere morală pentru a determina domiciliul obligatoriu al unei persoane. Or martorii audiați au relatat că reclamantul a fost supus la constrângere din partea organelor de stat. Este suficient de amintit faptul că reclamantul a fost internat la un spital de psihiatrie fără să fie bolnav, pentru a reține că un refuz al acceptării "detașării" i-ar fi putut cauza reclamantului probleme mai mari.
Nu poate fi reținută însă varianta "strămutării reclamantului" deoarece strămutarea presupune mutarea acestuia, împreună cu familia și bunurile sale, într-o altă localitate. Or familia și gospodăria reclamantului au rămas în mun. B, nefiind mutate în altă localitate.
În ce privește aplicarea reclamantului a art. 1 alin. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990, care prevede că perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională, instanța apreciază că s-a făcut dovada că acesta nu a putut exercita profesia de maistru, pentru care avea pregătirea necesară, din cauza represiunii politice. Astfel, acesta a fost încadrat la data de 1.05.1978 în funcția de maistru, pentru ca după câteva luni, la data de 1.01.1979, să fie din nou retrogradat în funcția de. Martorul a declarat că schimbarea din funcție a reclamantului a fost cauzată de problemele pe care acesta le avea cu regimul comunist. Deci în mod clar reclamantul a fost în imposibilitate de a exercita funcția de maistru din cauza represiunilor din partea regimului politic. Nu se poate spune că "detașarea" reclamantului prin țară ar fi disociată de imposibilitatea exercitării funcției de maistru, deoarece sunt legate de modalitatea de represiune la care a fost supus reclamantul.
Pentru aceste motive instanța de fond a dispus anularea deciziei nr. 1263/20.11.2006 și a deciziei nr. 1274/19.01.2007 ale Direcției Solidarității Sociale și Familiei și a fost obligată pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 pentru perioada 1976-1988, în temeiul art. 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 și să-i recunoască vechimea în munca pentru calificarea de maistru, pentru perioada 1.01.1979-1.01.1988.
S-a luat act de către instanța de fond că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul este beneficiarul nr. 118/1990 prin decizia nr. 1147/15.03.2005 care îl încadrează la art. 1 lit. c în sensul că se recunoaște că reclamantul a fost internat abuziv în spitalele de psihiatrie pe motive politice. Reclamantul a mai formulat cereri în baza nr. 118/1990 care au fost respinse pe motivul că nu a rezultat cu exactitate natura persecuției și durata acesteia astfel că solicitarea de recunoaștere a vechimii în muncă are un caracter accesoriu conform art. 1 alin.4.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că reclamantul este beneficiarul nr. 118/1990 prin decizia nr. 1147/15.03.2005 care îl încadrează la art. 1 alin.1 lit. c, în sensul recunoașterii că acesta a fost internat abuziv în spitalele de psihiatrie pe motive politice nu pot să influențeze și nu afectează prezenta cerere a reclamantului deoarece în cauză sunt motive și perioade diferite pentru care se invocă persecuțiile din considerente politice.
De asemenea nu are relevanță că reclamantul a formulat mai multe cereri în vederea recunoașterii calității de beneficiar al nr.118/1990 care au fost respinse, deoarece nimic nu îl poate împiedica pe reclamant să uzeze de drepturile procedurale conferite de lege până la obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Pe fondul cauzei se constată că în mod corect prima instanță a apreciat sensul noțiunii de domiciliu obligatoriu care, în speță, s-a materializat prin transferarea, detașarea sau trimiterea obligatorie a reclamantului în alte localități atunci când, organele puterii de stat din perioada anterioară anului 1989 efectuau vizite în municipiul
Din proba testimonială administrată în cauză rezultă că reclamantul a fost supus persecuțiilor politice deoarece a expediat diferite scrisori critice cu ocazia unor evenimente politice din acea perioadă, motiv pentru care acesta a fost obligat să părăsească locul de muncă fiind trimis în alte localități din țară când aveau loc aceste vizite, a fost internat în spitale de psihiatrie.
Domiciliul obligatoriu la care a fost suspus reclamantul exprimă constrângerea morală exercitată asupra sa, situații care au avut consecințe negative asupra locului de muncă și asupra posibilităților sale de promovare profesională.
În aceste codiții se poate reține că susținerile recurentei din motivele de recurs sunt nefondate și neîntemeiate, fiind combătute de probele de la dosar, fapt ce a determinat, în mod justificat, ca prima instanță să dispună anularea deciziilor nr. 1263/20.11.2006 și 1274/19.01.2007 ale Direcției și Solidarității Sociale și Familiei și obligarea pârâtei să recunoască, în favoarea reclamantului, calitatea acestuia de beneficiar al nr. 118/1990 pentru perioada 1976-1988 în temeiul art. 1 lit. d, precum și să-i recunoască vechimea în muncă pentru calificarea de maistru, pentru perioada 1.01.1979-1.01.1988.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 305/CA/16.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.05.2008
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Silviu
pt. - - - -- - - - -
semnează judecător
desemnat să-l înlocuiască
pe vicepreședintele instanței
Grefier
Red. M/30.05.2008
Dact./11.06.2008/2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
