Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECI ZIA NR. 426/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mirena Radu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - JUDECĂTOR 3: Comșa
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr. 288/CA din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 iunie 2009, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 al. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr. 288/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele: s-a admis acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială
S-a anulat hotărârea nr. 129/24.07.2008 emisă de pârâtă.
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, în condițiile art. 18 lit. a și c din Legea nr. 341/2004, modificată.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat la data de 07.03.2008 cerere de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată.
Prin hotărârile nr. 129 din data de 24.07.2008 pârâta a respins cererea promovată de reclamant, motivat de faptul că acesta nu a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute art. 19 alin. 2 din OUG nr. 6/2008.
Din actele depuse de către reclamant, rezultă că tatăl său, a fost condamnat prin sentința penală nr. 2823/03.12.1987 a Judecătoriei Brașov la pedeapsa închisorii, pedeapsă pe care a executat-o la un alt loc de muncă - respectiv la Bârlad, unde a fost strămutată și familia sa, între care și reclamantul, minor la data respectivă.
Din actele medicale depuse de reclamant la dosar instanța reține că, după evenimentele din 1987, autorul reclamantului, a fost internat în mai multe unități sanitare din Bârlad și
Din biletul de ieșire din spital din data de 21.03.1988 depus la dosar, instanța reține că nu a prezentat în antecedență nici o suferință reumatismală sau de altă natură, fiind internat cu semnele unei afecțiuni cardiace, cu sindrom hepatosplenomegalic și edeme ale membrelor inferioare, în anamneză fiind notată existența unei flebite la piciorul stâng și o expunere la frig timp îndelungat - 30 de zile.
Ulterior, din biletul de ieșire din spital din data de 25.03.1988 rezultă că autorul reclamantului a fost internat cu diagnosticul infarct miocardic anterior subacut, insuficiență aortică de etiologie nedeterminată și sindrom hepatosplenomegalic.
Față de aceste acte medicale, instanța va reține că autorul reclamantului a decedat ca urmare a evenimentelor din 1987 din B, concluzie ce rezultă pe de o parte din faptul că anterior acestor evenimente nu s-a făcut dovada că suferea deja de afecțiunile respective, iar, pe de altă parte, din faptul că nu se indică o etiologie ereditară a acestora sau de altă natură care să excludă cu desăvârșire efectele produse în persoana sa de represiunea la care a fost supus de organele regimului comunist ca urmare a participării la revolta din 1987 de la
Prima instanța a mai reținut că decesul lui a survenit la vârsta de 37 de ani, ceea ce se constituie, în absența unor date medicale anterioare anului 1987, într-o prezumție simplă în sensul reținut mai sus și care se coroborează cu celelalte acte medicale depuse la dosar.
La dosar a fost depus avizul emis de Asociația "15 1987" pentru reclamant și declarația dată de acesta că nu au făcut parte din structurile de represiune comuniste (filele 43, 44).
În drept, art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art. 19 alin. 1 și 2 din același act normativ prevede: "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației "15 1987", iar "dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Reclamantul este fiul lui, persoană care, față de actele analizate anterior, rezultă că a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fiind condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate.
a decedat în data de 05.09.1988, iar din probele administrate de reclamant în cauză prima instanță a reținut existența legăturii de cauzalitate între acest fapt și evenimentele din 1987, astfel că prima instanță a constatat că reclamantul se încadrează în prevederile art. 20 alin. 2 raportat la art. 21 alin. 3, cu trimitere la art. 18 lit. c) din Legea nr. 341/2004, modificată.
Chiar și dacă s-ar trece peste cele reținute anterior, prima instanță a apreciat că pârâta trebuia să analizeze dacă reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ".
Cu privire la această problemă prima instanță a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantul având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța constată că prin hotărârea pârâtei nr. 127 din data de 24.07.2008 reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși s-a aflat într-o situație similară cu, mama sa, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța consideră că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, prima instanță a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii minori cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", prima instanță a admis acțiunea promovată de aceasta și a anulat hotărârea nr. 129/24.07.2008 emisă de pârâtă și a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a și c raportat la art. 19 alin. 1 din Legea nr. 341/2004, modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului, motivând în esență că reclamantul era minor la data evenimentelor din 15 1987 din B și nu a putut proba că tatăl său ar fi decedat ca urmare a participării la mișcarea muncitorească din 1987 din Recurenta pârâtă a susținut în recurs că reclamantul intimat nu face obiectul legii reparatorii, anume a prevederilor art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca neîntemeiat, menținând sentința atacată, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 și recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, inclusiv hotărâre nr.939/21 iunie 1991 Comisie Județene B de Aplicare a Decretului-Lege nr.118/1990 și Legii nr.38/1991, prin care a fost admisă cererea petentei, mama reclamantului, în nume propriu și în numele copiilor săi minori, inclusiv reclamantul din prezenta cauză, minori cărora li s-a acordat o indemnizație lunară pentru fiecare în parte, în temeiul actelor normative cu caracter reparatoriu menționate mai sus.
Din actele depuse la dosar din care rezultă fără dubiu că reclamantul și întreaga sa familie au avut domiciliul strămutat la Bârlad în perioada 15.11.1987-22.12.1989, întrucât tatăl reclamantului intimat fusese condamnat pentru participarea sa la revolta anticomunistă din B din luna 1987. Consecința condamnării și strămutării tatălui reclamantului a fost aceea de strămutare a restului familiei condamnatului politic, deci inclusiv a reclamantului intimat în cauză, cu presiunile specifice timpurilor respective, exercitate de către organele de represiune din cadrul securității și miliției.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare a membrilor familiilor luptătorilor anticomuniști din 1987, fiind evident că și asupra lor s-au răsfrânt consecințele negative ale condamnării unora dintre ceilalți membri de familie (cum este cazul tatălui reclamantului, în prezenta cauză). Nu în ultimul rând, starea de fapt dedusă judecății a mai fost apreciată de o altă instanță ca aptă să genereze dreptul de a primi reparații în temeiul primului act normativ cu caracter reparator pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma diferitelor forme de prigoană și opresiune comunistă, anume Decretul-Lege nr.118/1990. În spiritul și litera sa, noua reglementare, anume OUG nr.6/2008 reprezintă practic o dezvoltare a legii inițiale, o focalizare a atenției legiuitorului asupra unui anumit episod din istoria luptei anticomuniste în România, anume mișcarea muncitorească anticomunistă de la B din 1987, fiind de esența oricărei legi cu caracter reparator să își păstreze această natură de act normativ reparator, cu reiterarea drepturilor recunoscute pentru destinatarii legii avuți în vedere de la început de legiuitor. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât în circuitul juridic au intrat și hotărârile anterioare date de Comisia Județeană B de Aplicare a Decretului-Lege nr.118/1990 și Legii nr.38/1991, hotărâri ce recunosc drepturile reparatorii prevăzute de lege pentru aceeași stare de fapt. Curtea apreciază ca fiind corectă și menționarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentința civilă nr.288/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /3.07.2009
Dact. /9.07.2009
- 2 ex.-
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Comșa
