Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECI ZIA NR. 413/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mirena Radu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - JUDECĂTOR 3: Comșa
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 304/CA din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 al. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 304/CA/16.03.2009, Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată și s-a respins acțiunea formulată de contestatoarea - " " - B, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA FISCALĂ B din cadrul Consiliului Local B, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Rezultă așadar că pentru a avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri. Reclamanta nu invocă o vătămare in sensul celei vizate de dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, ci dorește, practic, pe calea acțiunii intitulate in constatare, confirmarea unor acte care emană chiar de la aceasta, nu de la pârâtă și de asemenea, dorește să se constate că este scutită de la plata impozitului pentru anul 2006. In aceste condiții, și având in vedere dispozițiile legale citate, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă. Inadmisibilitatea acestei cereri rezultă și din dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 care prevăd soluțiile care pot fi date de instanța de contencios administrativ, printre care nu se numără și soluția urmărită de reclamantă prin promovarea acestui petit al acțiunii.
De asemenea, nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de intimată și nici refuzul acesteia de a soluționa o cerere făcută de reclamantă.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 1 al. 1, art. 2 și 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii promovate de contestatoarea recurentă, motivând că instanța de fond se află în eroare deoarece cererea introductivă este acțiune în constatare în realitate, nu acțiunea în contencios administrativ, reclamantul fiind cel care stabilește limitele obiectului acțiunii, potrivit principiului disponibilității.
Recurenta reclamantă arată că face parte din parcul industrial pe platforma R - B din anul 2004 și că beneficiază de facilitățile acordate parcului industrial. Recurenta mai arată că respingerea acțiunii în constatare ca inadmisibilă este incorectă, nelegală, deoarece obiectul acțiunii vizează constatarea dreptului reclamantei de a fi scutită de plata impozitului pe teren și clădiri din anul 2006, astfel că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei deduse judecății. Menționează că și Tribunalul Suprem prin Decizia nr. 867/1953 s-a pronunțat în sensul că acțiunea în constatare este admisibilă având un caracter preventiv. A introdus acțiunea pentru a evita un șir de executări silite pornite abuziv de către Direcția Fiscală B împotriva sa.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Direcția Fiscală Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, întrucât hotărârea dată de Tribunal în cauză, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, este temeinică și legală. Astfel, potrivit art.111 Cod pr.civilă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, iar pe fond analizând situația încadrării ca parc industrial, beneficiile solicitate de către aceasta privind scutirea de la plata impozitelor reprezintă ajutor de stat care sunt interzise potrivit Tratatului Comunității Europene, ele neputând fi acordate decât după notificare. Intimata a depus practică judiciară în materie.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta - - a formulat o cerere în constatarea faptului că, făcând parte din parcul industrial R B, unde - R deține titlul de parc industrial, pârâta Direcția Fiscală B nu este în drept să stabilească taxe și impozite care se constituie venit la bugetul local asupra imobilelor terenuri și clădiri proprietatea societăților comerciale ce funcționează în cadrul parcului industrial.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Considerându-se că această cerere este o acțiune în contencios administrativ fiscal, cererea s-a judecat ca urmare a declinării competenței materiale la Tribunalul Brașov.
Prin sentința civilă atacată cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. S-a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Temeiul de drept invocat de către parte în cererea sa inițială au fost prevederile art. 111 Cod procedură civilă. Conform acestui articol "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Cererea de față vizează pe de o parte constatarea unei stări de fapt și nu existența sau neexistența unui drept, iar pe de altă parte reclamantul are calea realizării dreptului care în speță se materializează prin incidența dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, Titlul IX soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, Cap. I dreptul de contestație, art. 205 posibilitatea de contestare. De asemenea, reclamantul are posibilitatea ca în baza art. 172 din Codul d e procedură fiscală să introducă contestație la executarea silită, în cazul în care Direcția Fiscală B pornește executarea silită împotriva sa, neluând în considerare apărările sale privind calitatea specială pe care o are de parc industrial.
Având în vedere că există posibilitatea realizării dreptului, corect a reținut prima instanță că acțiunea în constatare formulată de reclamantă nu este admisibilă.
Constatând că acțiunea în constatare formulată nu este admisibilă este de prisos analizarea chestiunilor de fond privind scutirea de la plata impozitelor, atât cele invocate de reclamantă cât și cele invocate de pârâtă.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat, și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - B împotriva Sentinței civile nr.304/CA/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /3.07.2009
Dact. /9.07.2009
- 2 ex.-
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu, Comșa
