Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 584/
Ședința publică din 24 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 64 din 28.01.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 20 iunie 2008, dovada achitării taxei de timbru de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției pentru drepturile salariale pentru anii 2001 și 2002 și față de actele dosarului instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civila nr. 64 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a respins excepția prematurității și s-a admis acțiunea reclamanților, Chele, a, prin reprezentant legal Sindicatul Liber al AJOFM M, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M - Tg.M, și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând primele de vacanță aferente anilor 2001 - 2002 și 2006 în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se vor impozita separat, sume actualizate cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până în momentul plății.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, reclamanții au dreptul la o primă de vacanță anuală, pe perioada anilor 2001 - 2002 și 2006, primă calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă.
Prima instanță a reținut că această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2005, prin: art.3 alin.1 din G nr.33/2001; art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001; art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002; art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003; art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Normele legale de suspendare mai sus menționate, contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție. Astfel, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art.16 alin.1 din Constituție(reclamantul fiind discriminat față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă), precum și art.15 alin.2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
În consecință, tribunalul a apreciat ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării primei de vacanță aferentă anilor 2001 - 2002, respectiv 2006 și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu aplicarea ratei inflației.
Cu privire la excepția prematurității aceasta a fost respinsă deoarece dreptul la prima de vacanță s-a născut anterior apariției OG nr.146/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AJOFM
Prin recurs s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii.
În motivare s-a susținut nelegalitatea hotărârii primei instanțe de fond pe considerentul nesocotirii de către aceasta a împrejurării că reclamanții au beneficiat de drepturile salariale așa cum erau acestea reglementate la acea dată.
De asemenea s-a invocat faptul că textele de lege invocate de reclamanți au fost suspendate, fiind astfel inaplicabile.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2002 și anului 2006. Drepturile pretinse de reclamanți au fost recunoscute prin dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, conform cărora funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006 prin disp. art. 3 alin.1 din OUG nr.33/2001, iar apoi prin disp. art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
Curtea de apel din oficiu a invocat excepția prescripției cu raportare la perioada 2001-2002.
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul prescripției este de 3 ani.
Art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Pentru fiecare primă de concediu, dreptul se naște în fiecare an în parte.
1 al art.12 din Decretul nr.167/1958 prevede că atunci când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Acesta este și cazul nostru, deoarece prestațiile vizează fiecare an în parte.
Art.16 din Decretul nr.167/1958 prevede limitativ cazurile de întrerupere a prescripției.
Acestea vizează recunoașterea dreptului, introducerea unei cereri de chemare în judecată sau efectuarea unui act începător de executare.
Situația din cauză nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri, astfel că prima instanță trebuia să rețină că acțiunea este prescrisă cu privire la perioada 2001-2002.
Pentru anul 2006 reclamanții sunt în termen pentru introducerea acțiunii.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentă pe fond, în sensul că dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, instanța reține că actele normative la care face referire recurenta și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei prime de vacanță nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Dreptul la acordarea primei de vacanță, prevăzut de Legea nr.188/1999 a fost suspendat succesiv printr-o serie de acte normative și anume: Legea 507/2003, Legea 511/2004 și Legea 379/2005.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.35 alin.2 din Legea 188/1999 este în ființă, pentru ca el să nu devină lipsit de efecte juridice, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, deși nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept,astfel că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâta poate să achite sumele solicitate de către reclamanți cu titlu de primă de concediu pentru anul 2006.
Cu privire la actualizarea drepturilor acordate prin hotărâre menționăm că în temeiul art.1084 civ. creditorul obligației este îndreptățit să pretindă repararea pierderii suferite, cât și beneficiul de care a fost lipsit, adică paguba reală.
Un alt argument în favoarea intimaților este menționarea deciziei nr.XII/5.02.2007 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ prin care s-a stabilit că se cuvine acordarea primei de concediu polițiștilor.
Prin analogie, având în vedere dispozițiile speciale aplicabile în speță și invocate mai sus, funcționarii publici interesați în cauză sunt îndreptățiți la prima de concediu așa cum s-a stabilit de către prima instanță.
Pe cale de consecință, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. instanța va admite recursul,va modifica în parte hot atacată,respingând acțiunea ca prescrisă pentru perioada 2001-2002 și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală cu privire la drepturile stabilite pentru anul 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul M, cu sediul în Tg-M,-, jud. M, formulat împotriva sentinței civile nr.64/28 ianuarie 2008 din 24.09. 2007, Tribunalului Mureș, în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii capetelor acțiunii introductive de instanță, formulată de reclamantul Sindicatul Liber "" al M, pentru primele de concediu pe anii 2001 și 2002, ca urmare a admiterii excepției prescripției extinctive.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată pentru anul 2006.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr ., fiind în concediu, semnează președintele instanței
GREFIER
ptr ., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
10.07.2008.
jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
