Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 596/CA
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990 - recurs împotriva sentinței 516/CA/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 noiembrie 2009, susținerile părții prezente fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09 noiembrie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă nr. 516/CA din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile privind puterea de lucru judecat și exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că excepția puterii de lucru judecat este neîntemeiată și va fi respinsă, având în vedere că reclamantul nu a mai promovat în instanță o altă acțiune având un obiect similar, nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil.
Va fi respinsă și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale, având în vedere că dreptul reclamantului de a se adresa instanței pentru a obține o eventuală modificare a deciziei nr. 1362/2008 emisă de pârâtă este prevăzut și garantat de lege, pentru a se verifica dacă autoritatea emitentă s-a menținut în limitele puterii sale discreționare, nefiind probată reaua sa credință în promovarea prezentei acțiuni.
Pe fond, instanța constată că la data de 19.05.2008 reclamantul s-a adresat pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I cu o cerere, înregistrată sub nr. 17260/19.05.2008, pin care a solicitat emiterea unei decizii motivată în baza art. 3 alin. 1, art. 6 din Decretul - Lege 118/1990 și art. 3 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. b din OG214/1999, în sensul de a beneficia de drepturile prevăzute de actele normative menționate pentru întreaga perioadă cuprinsă între 08.08.1949 până în prezent.
Prin decizia nr. 1362/24.06.2008 s-a reținut că reclamantul are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform deciziei nr. 507/2008 și având în vedere prevederile art. 7 lit. b din OG214/1999 și art. 8 din Decretul-lege 118/1990 s-a admis cererea reclamantului, acesta urmând a beneficia de drepturile prevăzute de art. 6 din Decretul-lege 118/1990 începând cu data de 01.06.2008.
Verificând decizia nr. 1362/2008 instanța constată că reclamantul a obținut decizia nr. 517/21.02.2008 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din OG214/1999 persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul- lege 118/1990.
Conform art. 14 din Decretul-lege 118/1990 drepturile prevăzute în acest act normativ se acordă de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii, sub acest aspect pârâta procedând în mod corect la acordarea drepturilor de la data de 01.06.2008, în condițiile în care cererea reclamantului a fost depusă la data de 19.05.2008.
Rezultă că este neîntemeiată solicitarea reclamantului de calculare a perioadei de acordare a drepturilor începând cu data de 08.08.1949.
De asemenea, în ce privește nemulțumirea reclamantului referitoare la faptul că nu i s-au acordat și drepturile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Decretul-lege 118/1990, instanța reține că nici această solicitare nu se justifică.
Astfel, conform acestui text de lege, persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. a, și e și alin. 2 au dreptul la o indemnizație lunară pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
În decizia nr. 517/2008 se indică drept temei art. 6 și 3 lit. a din OG214/1999, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă reținând că reclamantul a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive.
Potrivit art. 3 lit. a din OG214/1999 intră în categoria măsurilor respective măsurile luate de fosta miliție sau securitate în baza cărora s-a dispus privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări.
După cum recunoaște chiar reclamantul, acesta a invocat faptul că a suferit o plagă împușcată la data de 08.08.1949, în contextul unei răscoale în satul Butea, în momentul respectiv el neaflându-se în "teatrul de operațiuni", iar în memoriul aflat la fila 41 învederat împușcarea sa de către trupele Ministerului d e Interne și armată a fost reținută de Comisia de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, fără ca aceasta să facă explicații suplimentare în mod expres.
Față de cele expuse instanța constată că pentru stabilirea drepturilor prevăzute de art. 3 alin. 1 din Decretul-lege 118/1990 este necesar a se dovedi că reclamantul s-a aflat în situațiile expres prevăzute de aceste dispoziții legale, dovadă care, potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul-lege 118/1990 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Astfel de dovezi sunt necesare și pentru calcularea indemnizației solicitate de reclamant.
Totodată nu se poate contesta faptul că reclamantul se află în posesia certificatului medical nr. 3170/24.04.1992 în care se menționează că este suferind de plăgi prin, retenție renală stg. (număr registru 4510/08.08.1949, fiind internat în perioada 8-28 august 1949).
Însă prin decizia nr. 1362/2008 nu s-a indicat decât art. 3 lit. a din OG214/1999, text al cărui conținut face referire la o privare de libertate urmare a unor măsuri administrative, aspect care nu are legătură cu vătămarea integrității fizice a reclamantului în contextul expus de acesta în acțiune.
De asemenea, art. 3 alin. 1 din Decretul - Lege 118/1990 face referire la art. 1 alin. 1 lit. a, b, e și alin. 2 din același act ce vizează situații în care, după data de 6.03.1995, pe motive politice o persoană ar fi fost privată de libertate, strămutată, persecutată ori deportată de către regimul comunist din motive etnice și rasiale,
Având în vedere prevederile art. 8 din Decretul-lege 118/1990 se constată că în cazul reclamantului nu s-a făcut dovada că ar fi fost privat de libertate, strămutat forțat pe motive politice și nici persecutat din motive etnice și rasiale.
În acest sens este și afirmația reclamantului că a fost împușcat de un soldat de la o distanță de 100- 120 metri, la circa 250 metri de primărie, pe o uliță din sat, stând culcat într-un șanț, iar armata și trupele de securitate au înconjurat satul și au arestat persoanele care asediau primăria și cele care apărau și casa parohială.
A mai susținut că a fost arestat, maltratat și înjurat de către un milițian, seara târziu fiind transportat la spitalul din
Însă cu privire la împrejurările în care s-au produs împușcarea reclamantului sau a eventualei privări de libertate, în cauză lipsesc elementele de fapt care să le dovedească.
Certificatul medical menționează existența unei plăgi prin și internarea în perioada 8-28 august 1949, internarea începând în ziua în care reclamantul susține că ar fi fost împușcat, astfel încât nu se justifică afirmația sa că ar fi fost arestat.
De asemenea, relațiile comunicate de Parchetul Militar nu sunt suficiente, soluția organului de urmărire penală, la sesizarea reclamantului, fiind de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g din Cod procedură civilă, intervenind prescripția răspunderii penale, fără a exista o situație de fapt reținută în baza probelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că, deși a solicitat un supliment de probe în dovedirea acțiunii, probe ce i-au fost respinse de instanța de fond, totodată nu au fost avute în vedere nici probele existente în dosarul de fond, astfel că recurentul se consideră a fi discriminat.
Apreciază recurentul că statul opresiv român din perioada 1944-1949 săvârșit un abuz asupra sa, pentru care solicită un calcul corect a indemnizației care i se cuvine.
În recurs nu s-a depus întâmpinare și nici nu s-au mai solicitat alte probatorii.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 17260 din 19 mai 2008 reclamantul a solicitat, stabilirea calității și a drepturilor de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, republicat cu modificările și completările ulterioare, ca persoană care, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a fost persecutată.
Prin decizia nr. 1362/24.06.2008 a Comisiei județene I pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr.118/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis cererea, solicitantul beneficiind de drepturile prevăzute la art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 14 din Decretul -lege 118/1990 drepturile prevăzute în acest act normativ se acordă de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii, sub acest aspect pârâta procedând în mod corect la acordarea drepturilor de la data de 01.06.2008, în condițiile în care cererea reclamantului a fost depusă la data de 19.05.2008, astfel că în mod corect s-a reținut ca fiind neîntemeiată solicitarea reclamantei de acordare a dreptului începând cu data de 8.08.1949.
Mai mult persoanele care s-au aflat în situațiile prev. de art. 1 alin. 1 lit. a,b și e și alin. 2 au dreptul la o indemnizație lunară pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
În decizia nr. 517/2008 se indică drept temei art. 6 și 3 lit. a din OG214/1999, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă reținând că reclamantul a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive.
Potrivit art. 3 lit. a din OG214/1999 intră în categoria măsurilor respective măsurile luate de fosta miliție sau securitate în baza cărora s-a dispus privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări.
După cum recunoaște chiar reclamantul, acesta a invocat faptul că a suferit o plagă împușcată la data de 08.08.1949, în contextul unei răscoale în satul Butea, în momentul respectiv el neaflându-se în "teatrul de operațiuni", iar în memoriul aflat la fila 41 învederat împușcarea sa de către trupele Ministerului d e Interne și armată a fost reținută de Comisia de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, fără ca aceasta să facă explicații suplimentare în mod expres.
Prin decizia nr. 1362/2008 nu s-a indicat decât art. 3 lit. a din OG214/1999, text al cărui conținut face referire la o privare de libertate urmare a unor măsuri administrative, aspect care nu are legătură cu vătămarea integrității fizice a reclamantului în contextul expus de acesta în acțiune.
De asemenea, art. 3 alin. 1 din Decretul-lege 118/1990 face referire la art. 1 alin. 1 lit. a, b, e și alin. 2 din același act ce vizează situații în care, după data de 6.03.1995, pe motive politice o persoană ar fi fost privată de libertate, strămutată, persecutată ori deportată de către regimul comunist din motive etnice și rasiale,
Având în vedere prevederile art. 8 din Decretul-lege 118/1990 se constată că în cazul reclamantului nu s-a făcut dovada că ar fi fost privat de libertate, strămutat forțat pe motive politice și nici persecutat din motive etnice și rasiale.
În acest sens este și afirmația reclamantului că a fost împușcat de un soldat de la o distanță de 100- 120 metri, la circa 250 metri de primărie, pe o uliță din sat, stând culcat într-un șanț, iar armata și trupele de securitate au înconjurat satul și au arestat persoanele care asediau primăria și cele care apărau și casa parohială.
A mai susținut că a fost arestat, maltratat și înjurat de către un milițian, seara târziu fiind transportat la spitalul din
Însă cu privire la împrejurările în care s-au produs împușcarea reclamantului sau a eventualei privări de libertate, în cauză lipsesc elementele de fapt care să le dovedească.
Certificatul medical menționează existența unei plăgi prin și internarea în perioada 8-28 august 1949, internarea începând în ziua în care reclamantul susține că ar fi fost împușcat, astfel încât nu se justifică afirmația sa că ar fi fost arestat.
De asemenea, relațiile comunicate de Parchetul Militar nu sunt suficiente, soluția organului de urmărire penală, la sesizarea reclamantului, fiind de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g din Cod procedură civilă, intervenind prescripția răspunderii penale, fără a exista o situație de fapt reținută în baza probelor.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă se va respinge recursul și va fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței nr. 516/CA/26.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Obreja
