Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 598/CA
Ședința publică din 09.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Fondului pentru Mediu, având ca obiect pretenții - recurs împotriva sentinței nr. 521/CA/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02.11.2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.11.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să dispună prin hotărârea ce va fi pronunțată:
- constatarea prescripției creanței fiscale datorate în baza deciziei de impunere nr. 9119/28.06.2007;
- restituirea sumei de 44543 lei, plată făcută nedatorat în baza deciziei de impunere nr. 9119/28.06.2007;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în condițiile art. 124 și art. 120 alin. 6 din Codul d e procedură fiscală de la data încasării și până la data restituirii integrale a sumei plătite nedatorat;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în urma întocmirii unui raport de inspecție fiscală a fost obligată la plata sumei de 44543 lei în baza deciziei de impunere nr. 9119/2007, suma compunându-se din 18342 de lei, pretins datorată pârâtei cu titlu de contribuție la Fondul de mediu pentru perioada 07.06.2002-31.12.2003, și 26201 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 08.05.2007.
Decizia de impunere emisă de pârâtă este netemeinică întrucât pentru perioada anilor 2002 și 2003 sumele erau prescrise, iar în cazul majorărilor și penalităților de întârziere Legea nr. 73/2000 nu prevede posibilitatea perceperii acestora.
Pârâta a aplicat greșit și retroactiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 pentru anii 2002 și 2003, Codul d e procedură fiscală fiind aplicabil de la data de 01.01.2004.
Până în anul 2005 fondul pentru mediu constituia un fond extrabugetar care se constituia, gestiona și utiliza în conformitate cu prevederile Legea nr.73/2000 și a altor dispoziții legale astfel încât în situația veniturilor extrabugetare se aplica termenul de prescripție general de 3 ani.
Ignorând mai multe principii de drept și cu aplicarea greșită a legii pârâta a executat silit o creanță care nu există, iar întrucât suma era nedatorată se impune și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, pe lângă restituirea sumei plătite fără temei doar în baza unui titlu executoriu
La termenul de judecată din data de 29.05.2009 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, ridicată din oficiu de instanță, și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 521/ca/26.06.2009, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin capetele de cerere ce fac obiectul cererii de chemare în judecată reclamanta tinde să pună în discuție aspecte privind legalitatea deciziei de impunere nr. 9119/28.06.2007 emisă de pârâtă pentru suma totală de 44543 de lei.
Decizia de impunere nr. 9119/28.06.2007 a făcut obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ însă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care se solicitase anularea deciziei de impunere, a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 407/ca/20.03.2008 a Tribunalului Iași deoarece nu a fost contestată și decizia nr. 35/14.09.2007 emisă de pârâtă în procedura administrativă ca urmare a contestației formulate de reclamantă.
Din considerentele sentinței anterior reamintite rezultă fără dubiu existența unei culpe procesuale a reclamantei care nu a contestat decizia nr. 35/14.09.2007 față de prevederile clare ale art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală.
Sentința civilă nr. 407/ca/20.03.2008 a Tribunalului Iașia rămas irevocabilă prin nerecurare, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea titlului executoriu, în speță decizia de impunere nr. 9119/28.06.2007 emisă de pârâtă, indiferent de temeiul juridic al acțiunii.
Problema prescripției creanței fiscale, aplicarea cu caracter retroactiv a unor norme civile și încălcarea unor principii generale de drept la data emiterii deciziei de impunere reprezintă aspecte ce pun în discuție legalitatea actului administrativ fiscal pentru care reclamanta avea deschisă o altă procedură de soluționare (art. 205-218 din Codul d e procedură fiscală) în care de altfel acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, aceleași aspecte nemaiputând fi reluate prin invocarea altor instituții de drept ca fundament juridic al acțiunii (plata nedatorată).
A mai reținut prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate (art. 992 și 993 din Codul civil) invocată de reclamantă drept temei al acțiunii întrucât:
a) existența unei executări silite înlătură incidența condițiilor referitoare la plata nedatorată, solvensul nefiind în eroare cu privire la calitatea de debitor atâta timp cât prin hotărâre judecătorească, indiferent de modalitatea în care s-a finalizat procesul, a fost confirmată legalitatea titlului executoriu;
b) în cazul obligațiilor civile imperfecte (naturale) achitate de bună voie de debitor nu există drept la restituire;
S-a mai avut în vedere că plata efectuată de reclamantă în cadrul executării silite este asimilabilă unei executări benevole atâta timp cât a fost tranșată problema legalității titlului executoriu astfel încât suma plătită în faza executării silite nu mai poate face obiectul restituirii decât în cazul anulării titlului executoriu și pe calea procedurii întoarcerii executării silite.
Împotriva sentinței indicate a declarat recurs - SRL.
În motivarea recursului său, - SRL a reluat apărările invocate în primă instanță, adăugând că în mod greșit s-a reținut că legalitatea deciziei nr. 9119/28.06.2007 nu mai poate fi pusă în discuție printr-o acțiune având alt temei juridic decât contestația inițială.
A mai susținut recurenta că greșit s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente condițiile referitoare la plata nedatorată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentei, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că soluția criticată este legală și temeinică.
Astfel, se constată că în urma inspecției fiscale efectuate la sediul - SRL au fost încheiate raportul de inspecție fiscală nr. 9118/28.06.2007 și decizia de impunere nr. 9118/28.06.2007, constatându-se în sarcina reclamantei, pentru perioada 07.06.2002-02.10.2003, o obligație fiscală de 44543 de lei.
Prin decizia nr. 35/14.09.2007 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 9118/28.06.2007.
Prin sentința civilă nr. 407/ca/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, rămasă irevocabilă, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta - SRL privind anularea deciziei de impunere nr. 9118/28.06.2007, reținându-se că nu a fost contestată și decizia nr. 35/14.09.2007 emisă de pârâtă.
Prin urmare, corect a reținut prima instanță că promovarea unei noi acțiuni având ca scop, de fapt, anularea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 9118/28.06.2007 nu mai poate fi promovată prin invocarea altor instituții de drept ca fundament juridic al acțiunii.
În speță nu poate fi primită susținerea potrivit căreia prima instanță trebuia să dispună restituirea sumei de 44543 lei deoarece plata ei nu a fost datorată.
Având în vedere că plata sumei de 44543 lei a fost efectuată ca urmare a emiterii raportului de inspecție fiscală nr. 9118/28.06.2007, a deciziei de impunere nr. 9118/28.06.2007 și a deciziei nr. 35/14.09.2007, iar legalitatea acestor acte administrativ fiscale nu mai poate fi pusă în discuție în prezenta cauză, Curtea, constatând că plata s-a făcut în temeiul unui titlu de creanță valabil, consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru restituirea sumei respective.
De altfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 73/2000, ale Legii nr. 72/1996 și ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, rezultă că Fondul pentru mediu a făcut și face parte din bugetul general consolidat, veniturile sale având natura unor venituri bugetare în înțelesul dat la art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002. Așa fiind, îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind colectarea creanțelor bugetare care au prevăzut în mod constant un termen de prescripție de 5 ani pentru dreptul organelor fiscale de a stabili obligații fiscale în sarcina contribuabililor.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 521/ca/26.06.2009 a Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de reclamanta S - SRL împotriva sentinței nr. 521/ca/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Pinte Violeta Elena, Obreja
