Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 598/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elenea
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Direcția de Muncă și Socială B împotriva sentinței civile nr. 539/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr.539/CA/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, s-a dispus anularea Deciziei nr.1382/07.11.2008 emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul Lege nr.118/1990 și pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului aceste drepturi începând cu data de 06.11.2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a fost condamnat penal la 5 ani închisoare prin sentința nr.163/14.04.1970 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj pentru refuzul de a prelua armamentul și a îndeplini orice altă obligațiune militară, motivând că este adeptul cultului religios "Martorii lui ". Aceasta a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr.118/1990 republicată, care a fost respinsă prin decizia nr.1382/2008 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, pe motiv că nu s-a făcut dovada persecuției politice la care a fost supus.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat prezenta contestație, la soluționarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art.1 din decretul-lege nr.118/1990 rep. potrivit cărora:
(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâta a apreciat că infracțiunea pentru care a fost condamnat penal reclamantul și pe care a executat-o parțial nu s-ar încadra în categoria clasificată de legiuitor ca fiind "infracțiune politică".
În condițiile în care legea nu definește noțiunea de "infracțiune politică" și nici nu enumeră explicativ infracțiuni cu caracter politic, revine instanței sarcina de a aprecia de la caz la caz, pe baza probelor administrate caracterul politic al infracțiunii pentru care persoana a fost condamnată și care a solicitat stabilirea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990.
În cauză, reclamantul fost condamnat în baza art.334 alin.2 din Codul penal în vigoare în anul 1970.
În conformitate cu art. 40 din Constituția României din anul 1965, serviciul militar in rândul forțelor armate ale era obligatoriu, excepțiile fiind date prin art. 7 din 468/1957, respectiv alienații mintali și cetățenii care au fost condamnați la degradare civică, pe timpul prevăzut in sentințele de condamnare. Se reține că refuzul de efectuare a serviciului militar nu era prevăzut pe niciuna din situațiile prevăzute de lege, ci era întemeiat pe o convingere de natură religioasă, întrucât credința membrilor cultului Martorii lui interzicea folosirea armelor și depunerea jurământului militar, fiind contrar prevederilor și învățămintelor religioase ale cultului.
În condițiile în care cultul Martorii lui nu era tolerat și acceptat de statul român comunist, susținerea apartenenței la acest cult și invocarea acestei împrejurări pentru a nu respecta ordinele superiorului militar sau pentru a refuza efectuarea stagiului militar au fost apreciate ca o nerecunoaștere a valorilor pe care se baza statul comunist totalitar român in acea perioadă și, pe cale de consecință, infracțiunile au natură politică. La acea vreme singura religie era credința față de statul comunist român așa încât credința în orice altceva reprezenta o nesocotire a valorilor pe care se întemeia statul comunist român, aspect ce determină caracterul politic al condamnării.
Instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că dreptul la religie era garantat de prevederile art.30 din Constituția României din 1948, precum și de Constituția din 1965, astfel că pedeapsa aplicată reclamantului de Tribunalul Militar Cluj pentru o infracțiune cu caracter politic se încadrează în prevederile art.1 lit. a din Decretul-lege nr.118/1990.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a făcut dovada persecuției, instanța va avea în vedere perioada în care reclamantul a executat sancțiunea închisorii, astfel cum aceasta rezultă din Fișa matricolă penală, depusă la filele 29-30 dosar, coroborată cu sentința nr.163/14.04.1970 de condamnare, respectiv 06.03.1970-01.06.1973. Pentru perioada persecuțiilor de după ieșirea din penitenciar nu s-a făcut nici o dovadă la dosar.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este fondată, astfel că a fost înlăturată poziția pârâtei din Hotărârea nr.1382/7.11.2008, contestată. Ca urmare, acțiune reclamantului a fost admisă, în sensul anulării acestei hotărâri și a constatat că acesta beneficiază de drepturile acordate de Decretul - Lege nr.118/1990, pentru perioada 06.03.1970-01.06.1973, fiind obligată pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi, începând cu data de 06.11.2008, dată la care a formulat cererea către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Recurentul a solicitat în cererea de recurs, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cuantum de 1500 lei.
În motivare, recurentul a arătat că la termenul de judecată din 5 mai 2009 s-a prezentat în fața instanței asistat de avocatul ales și cu ocazia dezbaterilor a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanța cu onorariul de avocat în sumă de 1500 lei. Cu toate acestea, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
Recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas olicitat în recursul promovat, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, recurenta a arătat că reclamantul s-a adresat cu cererea nr./06.11.2008 la Comisia pentru Aplicarea Decretului Lege nr.118/1990, atașând Sentința penală nr.163/14.04.1970 pronunțată în dosarul nr.122/1970 al Tribunalului Militar d e C, din care rezultă că a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de insubordonare.
Recurenta a susținut că din înscrisurile atașate cererii nu rezultă dacă petentul a executat efectiv pedeapsa închisorii, pentru ce perioadă, precum și dacă infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat era considerată o infracțiune cu caracter politic. Astfel, Comisia pentru Aplicarea Decretului Lege nr.- a respins cererea reclamantului prin Decizia nr.1382/07.11.2008.
Recurenta a precizat că, potrivit art.1169 Cod civil, reclamantul avea obligația de a proba cu înscrisuri oficiale, eliberate de organe competente, cum ar fi Biletul de liberare din penitenciar, dacă a executat efectiv pedeapsa închisorii, în ce perioadă, precum și aspecte din care să rezulte că infracțiunea de insubordonare pe care acesta a săvârșit-o, are caracter politic.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva Sentinței civile nr.539/CA/12.05.2009 a Tribunalului Brașov, sunt întemeiate în parte.
Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a fost condamnat și a executat parțial pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.334 alin.2 din Codul penal în vigoare în anul 1970, pentru refuzul de a prelua armamentul și a îndeplini orice altă obligațiune militară, motivând că este adeptul cultului religios "Martorii lui ".
Având în vedere că legea nu definește noțiunea de "infracțiune politică" și nici nu enumeră infracțiunile cu caracter politic, instanța de fonda apreciat, în mod corect pe baza probelor administrate, caracterul politic al infracțiunii pentru care a fost condamnat reclamantul.
Potrivit art.40 din Constituția României din anul 1964, serviciul militar în rândul forțelor armate ale, era obligatoriu, cu excepțiile prevăzute de art.7 din Decretul Lege nr.468/1957, respectiv alienații mintal și cetățenii care au fost condamnați la degradare civică pe timpul prevăzut în sentințele de condamnare.
În mod corect instanța de fond a reținut că în acea perioadă cultul "Martorii lui " nu era tolerat și acceptat de Statul Român, astfel că în aceste împrejurări, nerespectarea ordinelor superiorului militar, considerată ca o nerecunoaștere a autorității de la acea vreme, a fost încadrată ca și infracțiune și condamnată la pedeapsa închisorii.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul, ca fiind o infracțiune cu caracter politic.
Cu toate că, în considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut perioada pentru care s-a făcut dovada persecuției ca fiind perioada în care reclamantul a executat pedeapsa închisorii, respectiv 06.03.1970 - 01.06.1973, nu a indicat această perioadă în dispozitivul sentinței, pentru a putea fi pusă în executare.
În mod greșit recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas usținut că reclamantul nu a făcut dovada perioadei în care a executat efectiv pedeapsa închisorii, această dovadă existând la dosarul de fond, respectiv Fișa matricolă penală (filele 29-30).
Curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, deși reclamantul a solicitat acest lucru și a depus la dosar chitanța nr.16/05.05.2009, din care rezultă că a achitat onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei.
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului a fost admisă, acesta este îndreptățit, potrivit art.274 Cod procedură civilă, la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate.
Cu toate acestea, Curtea, având în vedere prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, constată că onorariul avocațial este excesiv în raport cu obiectul acțiunii, munca îndeplinită de avocat, numărul termenelor de judecată la care acesta s-a prezentat, astfel că va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 500 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă recursurile declarate de recurenții și Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva sentinței civile nr. 539/CA/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va constata că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 în temeiul art. 1 alin. 1 lit. pentru perioada 6 martie 1970 - 1 iunie 1973, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Va obliga pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art.274 și art.276 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească recurentului suma de 250 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale efectuate în recurs, constând în onorariu avocațial, dovedite cu chitanța nr.19/28.08.2009 (fila 9).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenții și Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva sentinței civile nr. 539/CA/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Constată că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 în temeiul art. 1 alin. 1 lit. pentru perioada 6 martie 1970 - 1 iunie 1973, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească recurentului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. - 28.10.2009
Dact. - 29.10.2009/2 ex.
Jud. fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elenea
