Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 613/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 439/CA/15.04.2009 pronunțată de către Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul avocat -a pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF în teritoriu pentru Administrația Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Administrația Finanțelor Publice în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Avocat -a, declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -a pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 439/CA/15.04.2009 pronunțată de către Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, s- admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI și în consecință:
A fost obligată intimata să restituie reclamantului suma de 5727,92 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației de la data solicitării restituirii 24.02.2009 până la data plății efective.
A fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Prima instanță a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Prima instanță nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008, pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare,astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens
Cu privire la pretenția reclamantului la indexarea sumei cu rata inflației a admiso față de prevederile 1082-1084 Cod civil.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții și a obligato la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF în teritoriu pentru Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru netemeinicie, în baza 304 pct.4 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată, în esență, în esență că instanța și-a depășit atribuțiile și și-a asumat atribuții ale instituțiilor abilitate ale Comunității Europene singurele care stabilesc că taxa de prima înmatriculare percepută poate fi restituită în urma cererii în măsura în care aceasta ar fi fost mai mare decât cea rezultată din aplicarea formulei de calcul acceptată de Comisia Europeană.
S-a arătat că textul de lege în vigoare la data înmatriculării - art. 214/1 și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - nu a fost declarat neconstituțional și în legătură cu acesta instituțiile abilitate ale Comunității Europene nu s-au pronunțat.
De asemenea, recurenta arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care stabilește că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ. Prevederile Ordonanței reglementează și situațiile anterioare intrării în vigoare a acesteia.
Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene, motivând că opinia Comisiei Europene față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării ei ci reașezării ei pe baza altor principii respectiv a principiului poluatorul plătește, recomandându-se doar modificarea modului de calcul al acesteia.
Recurenta a mai învederat instanței de recurs că potrivit noii reglementări, anume Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, taxa achitată în plus se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice ca fiind nefondat.
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, autoturismul marca Volkswagen Golf, serie șasiu -, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 6.06.2003 și l-a adus în țară unde i s-a solicitat de către Ministerul d e Finanțe prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, plata taxei de primă înmatriculare, sumă ce a fost plătită.
S-a reținut în mod legal și temeinic faptul că în speță cadrul legal nu este reprezentat doar de OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 1082, 1084 Cod civil, care se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu Tratatul Instituind Comunitatea Europeană, ratificat prin Legea Nr. 157/2005 - art. 90 par. 1 și art. 33 din a Șasea Directivă 77/388/CEE din 17.05.1997 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozite.
Se constată că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, în sumă de 5727,92 lei cu chitanța seria - nr. -/2.07.2007.
În privința noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 01 ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008, instanța constată pe de o parte că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Constituție, nu se poate restrânge accesul la justiție al unei persoane pentru situații juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare își întinde efectele, prin conținutul său și prin modul de reglementare, și asupra acelor situații juridice anterioare. Astfel, justițiabilii nu pot fi împiedicați să își valorifice în justiție drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabilește un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. Acest fapt este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituțional al accesului liber la justiție.
Astfel, se constată că există un regim juridic fiscal discriminatoriu între taxa aplicată autovehiculelor aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării acestora in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, și cea aplicată pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, pentru care nu se percepe taxă de reînmatriculare.
Se încalcă art. 90 par 1 din Tratat care prevăd că "nici un stat membru al Comunității Europene nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Judecătorul național este obligat să aplice direct normele comunitare, dacă normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. Acestea sunt și considerentele pentru care se constată că motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă nu este temeinic.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, însă instanța constată că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 Constituție.
Se constată că normele comunitare interzic orice formă de protecție din partea statului, care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din țările membre.
Astfel, în ce privește susținerea intimatei pârâte că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr 50/2008 se constată că cele două taxe, de primă înmatriculare și de poluare, au naturi juridice distincte. Faptul că legiuitorul a apreciat că taxele încasate legal se compensează nu conduce la concluzia că înseși taxele sunt legale, aceasta fiind o situație care este examinată în speță de instanță.
Conform OUG 50/2008 pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Asupra unor situații de acest fel s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform jurisprudenței europene, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, se compară efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
În ce privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective și pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului, criteriu care nu mai este obiectiv. Taxa de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Recurenta a mai arătat că textul de lege în vigoare la data încasării taxei este constituțional și că instituțiile Comunității Europene nu s-au pronunțat în sensul eliminării ei ci a făcut recomandări doar cu privire la modul de calcul.
Din considerentele expuse mai sus rezultă că aplicarea dreptului comunitar primează în speță și motivele susținute de recurentă sunt nefondate.
În concluzie, nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ca urmare, recursul se va respinge, pentru considerentele de mai sus, urmând să se mențină hotărârea, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 439/CA/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./16.10.2009
Jud.Fond:
4 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
