Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 599 /R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 540/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față, costată că,
La data de 18.03.2009, reclamantul, din Bac hemarea în judecată pe pârâta și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea contestației:
Anularea deciziei contestate și emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, că a fost deținut politic pentru convingerile sale religioase și politice.
Acțiunea reclamantului a formulat obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar prima instanță în baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 540/12mai 2009, prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta irecția de uncă și rotecție p. ocială, și în consecință:
A anulat Decizia nr.1392/07.11.2008 emisă de pârâtă.
A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul -Lege nr.118/1990, și obligă pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi, începând cu data de 17.10.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul a fost condamnat penal la 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința nr. 974/15.11.1974 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj pentru neprezentare la încorporare, motivând că este adeptul cultului religios "Martorii lui ". Aceasta a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr.118/1990 republicat, care a fost respinsă prin decizia nr.1392/2008 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, pe motiv că nu s-a făcut dovada persecuției politice la care a fost supus.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat prezenta contestație, la soluționarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art.1 din Decretul-lege nr.118/1990 republicat potrivit cărora:
(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâta a apreciat că infracțiunea pentru care a fost condamnat penal reclamantul și pe care a executat-o parțial nu s-ar încadra în categoria clasificată de legiuitor ca fiind "infracțiune politică".
În condițiile în care legea nu definește noțiunea de "infracțiune politică" și nici nu enumeră explicativ infracțiuni cu caracter politic, revine instanței sarcina de a aprecia de la caz la caz, pe baza probelor administrate caracterul politic al infracțiunii pentru care persoana a fost condamnată și care a solicitat stabilirea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990.
În cauză, reclamantul fost condamnat în baza art.354 alin.2 din Codul penal în vigoare în anul 1974.
În conformitate cu art. 40 din Constituția României din anul 1965, serviciul militar in rândul forțelor armate ale era obligatoriu, excepțiile fiind date prin art. 7 din 468/1957, respectiv alienații mintali și cetățenii care au fost condamnați la degradare civică, pe timpul prevăzut in sentințele de condamnare. Se reține că refuzul de efectuare a serviciului militar nu era prevăzut pe niciuna din situațiile prevăzute de lege, ci era întemeiat pe o convingere de natură religioasă, întrucât credința membrilor cultului Martorii lui interzicea folosirea armelor și depunerea jurământului militar, fiind contrar prevederilor și învățămintelor religioase ale cultului.
În condițiile în care cultul Martorii lui nu era tolerat și acceptat de statul român comunist, susținerea apartenenței la acest cult și invocarea acestei împrejurări pentru a nu respecta ordinele superiorului militar sau pentru a refuza efectuarea stagiului militar au fost apreciate ca o nerecunoaștere a valorilor pe care se baza statul comunist totalitar român in acea perioadă și, pe cale de consecință, infracțiunile au natură politică. La acea vreme singura religie era credința față de statul comunist român așa încât credința în orice altceva reprezenta o nesocotire a valorilor pe care se întemeia statul comunist român, aspect ce determină caracterul politic al condamnării.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că dreptul la religie era garantat de prevederile art.30 din Constituția României din 1948, precum și de Constituția din 1965, astfel că pedeapsa aplicată reclamantului de Tribunalul Militar Cluj pentru o infracțiune cu caracter politic se încadrează în prevederile art.1 lit. a din Decretul - Lege nr.118/1990.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a făcut dovada persecuției, instanța a avut în vedere perioada în care reclamantul a executat sancțiunea închisorii, astfel cum aceasta rezultă din Biletul de liberare, depus la dosar, coroborat cu sentința nr. 974/15.11.1974 de condamnare, respectiv 30.10.1974-10.05.1977. Pentru perioada persecuțiilor de după ieșirea din penitenciar nu s-a făcut nici o dovadă la dosar.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este fondată, astfel că a fost înlăturată poziția pârâtei din Hotărârea nr.1392/7.11.2008, contestată. Ca urmare, acțiune reclamantului a fost admisă, în sensul anulării acestei hotărâri și a constatat că acesta beneficiază de drepturile acordate de Decretul - Lege nr.118/1990, pentru perioada 30.10.1974-10.05.1977, fiind obligată pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi, începând cu data de 17.10.2008, dată la care a formulat cererea către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs atât recurentul reclamant, prin care solicitat acordarea și a cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 1500 lei conform chitanței de la dosar, pe motivul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Baf ormulat recurs, prin care a criticat sentința civilă nr. 540/CA/12.05.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiate și nelegale.
Recurenta pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond, pe motivul că reclamantul nu a probat faptul că, a fost condamnat pe motive politice, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat nu are acest caracter aceea de neprezentare la încorporare pe motivul religiei sale "Martorii lui ".
În drept, a invocat nerespectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, privind probele, aspect ce conduce la admiterea recursului, întrucât reclamantul nu a dovedit temeinic acțiunile sale.
Se invocă faptul că reclamantul nu probează caracterul politic și durata persecuției exprimată în ani luni și zile, în vederea cuantificării indemnizației, aceste aspecte nefiind precizate și cuprinse în dispozitivul sentinței atacate cu recurs, astfel că în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința atacată este criticabilă. Solicită instanței de asemenea să aibă în vedere că în conformitate cu art. 14 din Decretul Lege nr. 118/1999, drepturile prevăzute în prezentul decret lege se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 1 alin. 1 lit. a) și art. 14 din Decretul Lege nr. 118/1990, art. 1169 Cod civil.
Recursurile au fost declarate în termen, iar conform prevederilor legale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În recurs, nu s-au formulat întâmpinări de părți.
Pentru recurentul reclamant, doamna avocat a susținut oral recursul, și a solicitat admiterea recursului acestuia și admiterea în parte a recursului pârâtei, în sensul de a se cuprinde perioada persecuției și temeiul de drept al recursului solicitând pe Decretul Lege nr. 118/1990.
A solicitat cheltuieli de judecată la fond, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat și celor din recurs conform chitanțelor depuse.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant și de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B, constată:
1) Recursul reclamant este întemeiat privind cheltuielile de la fond reținând că instanța de fond în mod greșit nu a acordat cheltuieli de judecată de 1500 lei conform înscrisului de la dosar.
Sub acest aspect, instanța de recurs va admite în parte recursul pentru plata cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei și va respinge restul cheltuielilor ca nejustificate la fond.
2) În ce privește recursul pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială B acesta urmând a fi admis în parte ca fondat doar în ce privește a doua critică, cea cu privire la necuprinderea în dispozitivul hotărârii a perioadei de persecuții, duratei și temeiul de drept a acordat drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
În ce privește prima critică, formulată de Direcția de Muncă și Protecție Socială B, în recursul declarat, aceea că sentința instanței de fond este nelegală deoarece reclamantul nu a făcut probe conform art. 1169 Cod civil, privind durata și perioada persecuției și că această persecuție nu are caracter politic, instanța de recurs constată contrariul adică din actele dosarului de fond rezultă că s-au făcut probele necesare justificate în fapt și în drept de acest reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă iar sentința atacată pe chestiuni de fond este legală urmând în parte a fi modificată, ca urmare a reținerii motivului doi de recurs ca justificat și legal.
Așa fiind se va admite în parte recursul reclamantului conform dispozițiilor prezentei decizii.
În ce privește recursul pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială B, acesta va fi admis în parte, în sensul modificării în parte a sentinței civile atacate nr. 540/12.05.2009 a Tribunalului Brașov, în sensul că se va completa sentința civilă cu următoarele:
Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea prevăzută de Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada de 30 octombrie 1974 - 10.05.1977, și acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. a din Decretul Lege nr. 118/1999 și începând cu 17 octombrie 2008.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate prevăzute de alin.1 și 2, 3 cu modificările, sus menționate.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei cheltuieli avocat, către reclamant la fond.
Obligă pe recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei cheltuieli în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de reclamantul și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 540/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
La aliniatul 3 din sentința atacată se va completa, după obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor, cu mențiunea "pentru perioada 30.10.1974-10.05.1997" și cu temeiul de drept al acordării drepturilor ca fiind dispozițiile art. 1 al 1 lit. a din Decretul Lege nr. 118/1990, drepturi ce se vor acorda începând cu data de 01.11.2008.
Obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B să-i plătească reclamantului suma de 500 lei.
Respinge restul cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească recurentului reclamant, suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs și respinge restul cheltuielilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. M:- 7.10.2009
Dact - 8.10.2009/ 2 ex.
Jud fond -.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
