Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 615/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr.433/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 2008, respectiv pentru astăzi 30 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentinței civilă nr.433/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială S-au anulat Decizia nr.907/24.05.2007 și Decizia nr.917/17.07.2007 ambele emise de către pârâtă. S-a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul lege nr.118/1990 având domiciliul obligatoriu, fiind strămutat într-o altă localitate în perioada 20.04.1952 - 21.08.1963 și a fost obligată pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
eclamantul împreună cu familia sa au fost aduși forțat să locuiască în localitatea, fiind stramutați din M, din anul 1952. In comunitate, familia reclamantului, alături de altele în situație asemănătoare, era cunoscută sub denumirea de "mangaliști", având un statut aparte, restrictiv față de cel al băștinașilor.
In perioada anilor 1952-1963 întrega familie a reclamantului a avut domiciliu obligatoriu în localitatea, neavand voie să părăsească localitatea de domiciliu. membrilor familiei reclamantului se puteau efectua în acea perioada de timp numai cu aprobarea prealabilă a autorităților.
Declarațiile martorilor audiati în fața instanței se coroborează cu cele rezultate din declarațiile autentificate depuse la dosar.
In drept, prevederile Decretului -Lege nr. 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunista instaurata cu începere de la 6 martie 1945.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin prevederile acestui act constă în efectuarea unei "reparații" a prejudiciilor de natura materială, morală, socială, suferite de persoanele aflate în una din situațiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situații face parte și cea constând în strămutarea persoanei într-o altă localitate, impunerea de catre autoritățile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d).
In cauză reclamantul a dovedit prin mijloacele de probă îngăduite de prevederile art 8 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 că atât el cât și întreaga familie au avut domiciliu obligatoriu în localitatea, unde au fost strămutați, măsurile restrictive durând în perioada 20.04.1952-21.08.1963. Cauza instituirii acelei măsuri restrictive a fost una politică, constând în faptul ca membri ai familiei reclamantului faceau parte dintr-o categorie socială ce nu se încadra în ideologia comunistă a vremii.
Având în vedere aceste considerente, instanta a apreciat că reclamantul este indreptatit să beneficieze de drepturile acordate de Decretul -Lege nr. 118/1990 pentru perioada 20.04.1952-21.08.1963, încadrându-se în categoria persoanelor prevazute de art. 1 alin 1 lit d si e din lege. Pe cale de consecinta, instanta a considerat ca Deciziile nr.907/24.05.2007 și nr 917/17.07.2007 emise de instituția pârâtă sunt nelegale, ca urmare, in temeiul art 18 alin 1 din Legea nr 554/2004 coroborat cu art 8 alin 5 din Decretul-Lege nr 118/1990, a anulat aceste decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că reclamantului i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990 pe perioada 20.04.1952 01.03.1954 când s-a luat față de el măsura dislocării cu domiciliul obligatoriu conform adresei Ministerului Justiției nr.A/1474 din 11.11.1993. În 4.03.1954 s-au ridicat restricțiile domiciliare, iar prin actul menționat nu s-a dovedit că până la data de 21.08.1963 au fost strămutați. Pentru această perioadă nu sunt acte oficiale depuse la dosar, iar reclamantul nu a făcut dovada că nu le poate obține. Nu se poate dovedi prin proba cu martori împotriva sa peste cuprinsul unui înscris deoarece se încalcă principiul stabilit la art.1191 alin.2 Cod civil.
Prin Hotărârea 2631/17.09.1993 a fostei Comisii constituite în temeiul Decretului Lege nr.118/1990 domnului i s-a stabilit pentru perioada 20.04.1952 - 01.03.1954 calitatea de beneficiar al actului normativ, hotărâre ce nu a fost atacată. Pentru perioada 04.03.1954 - 21.08.1963 nu s-a dovedit cu acte oficiale că reclamantul a fost strămutat, de aceea nu i s-au recunoscut drepturile pe această perioadă.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat. Arată că a fost suspus concomitent la două măsuri administrativ abuzive: domiciliul obligatoriu în perioada 20.04.1952 - 21.08.1963.
Depune la dosar Decizia 2361/25.10.2007 a Comisiei pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din care susține că rezultă situația sa. Recurenta a confundat noțiunea de domiciliu obligatoriu cu cea de strămutare. Din adresa Ministerului Justiției invocată nu rezultă că s-ar fi ridicat și măsura strămutării în altă localitate.
Din actele pe care le-a depus primite de la Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale conduc la recunoașterea faptului că strămutarea a continuat. N-a contestat hotărârea pârâtei prin care i s-a recunoscut dreptul pentru 1952 - 1954, solicitat acordarea drepturilor pentru strămutare până în 1963. făcut dovada că s-a adresat tuturor autorităților pentru a obține acte și pentru această perioadă.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Prin Decizia nr.61/R/5.02.2008 a Curții de Apel Brașovs -a admis recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.1021/4.10.2007 a Tribunalului Covasna pe care a casat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin hotărârea irevocabilă s-a stabilit că se impune ca prima instanță să administreze proba testimonială pentru a putea constata dacă depozițiile martorilor confirmă situația invocată de reclamant având în vedere și prevederile art.8 alin.1 din Decretul Lege nr.118/1990.
Conform art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Recurenta critică sentința de fond tocmai prin prisma administrării probei cu martori dispusă de instanța de recurs prin hotărâre.
Curtea constată că înscrisurile depuse la dosar nu sunt în contradicție cu depozițiile martorilor. Probele administrate vizează perioade diferite și situații diferite. Pentru 20.04.1952 - 1.03.1954 i s-a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990 pentru domiciliu obligatoriu. Proba testimonială s-a administrat pentru perioada următoare 4.03.1954 - 21.08.1963 pentru care deși s-a făcut demersuri nu s-au obținut acte oficiale ( a se vedea adresa Ministerului Apărării 2046/06.09.2007; cererile adresate Ministerului Justiției; Ministerul Internelor și Reformei Administrative etc).
Nu se încalcă principiul stabilit de art.1191 alin.2 cod civil cum susține recurenta.
Art.8 alin.1 din Decretul lege nr.118/1990 permite dovedirea situațiilor invocate prin orice mijloc de probă deci inclusiv cu martori. Toate probele administrate se coroborează pentru stabilirea situației de fapt deduse judecății în vederea aplicării corecte a dispozițiilor legale la aceasta.
Pentru toate considerentele arătate, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C împotriva Sentinței civile nr.433/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MC 30.sept.2008/dact.VP 01.10.2008/2 ex-
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
