Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 611/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.611/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.289 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă la data de 21 martie 2008, având ca obiect- pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 2008, când părțile au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 2008, respectiv pentru astăzi 30 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.289/21.03.2008 a Tribunalului Covasna au fost dispuse următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C împotriva pârâților și și în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 28.349,53 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 1.650 lei cheltuieli de judecată, fiecare în procent de 50% din sumele menționate; s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
Pentru a da această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la apărările pârâților, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate și au fost înlăturate pentru următoarele considerente:
Pârâtii chemați în judecată au calitatea de funcționari publici, care potrivit art. 72 si 73.1 din legea nr. 188/1999, răspund pentru daunele produse instituției publice în care sunt angajați în calitate de prepuși.
În cazul în care instituția publică a plătit în calitate de responsabilă civilmente despăgubirile cuvenite unor terți, pentru dauna cauzată prin fapta angajaților săi, aceasta se în drepturile celui păgubit potrivit art. 1108 pct. 3 din Codul civil.
În situația în care paguba a fost cauzată printr-o faptă ilicită, instituția care a plătit terțului, nu-și va putea recupera paguba pe calea Codului Muncii, ci subrogându-se in drepturile celui păgubit, se va îndrepta împotriva propriilor persoane încadrate în muncă numai pe calea acțiunii civile în regres pentru a obține restituirea a ceea ce a plătit, adică a ceea ce reprezintă pentru ea o pagubă efectivă. Astfel se prevede si în art 73 pct 1 din Legea nr 188/1999, modificată prin Legea nr 251/2006 potrivit căreia "Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art 72 lit a și b se dispune prin ordin sau dispoziție de imputare, iar în situațiile de la lit c pe baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile în care se stabilește răspunderea angajaților."
În cauza de față instanța de fond a fost sesizată pentru a stabili dacă pârâții chemați în judecată au provocat paguba plătita unei societăți comerciale, prin fapta lor directă, constând în nesocotirea, neglijarea sau reaua credintă în îndeplinirea atribuțiilor, gradul de culpă a fiecăruia și întinderea răspunderii ce revine în limita atribuțiilor încălcate.
Prima instanță a constatat că nici apărările invocate în legătură cu emiterea unei dispoziții de imputare nu au relevanță.
Este adevărat că inițial, în sarcina pârâtului s-a emis dispoziția de imputare nr.32/18.04.2006 împotriva căreia acesta a formulat acțiune în anulare - înregistrată în dos.nr.1414/2006 al Tribunalului Covasna
Prin încheierea din 7.09.2006 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în dosarul respectiv pentru lipsa părților, conform prevederilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
În dosar nr- al Tribunalului Covasna, reclamanta a depus Dispoziția nr.99/26.01.2007 prin care a anulat dispoziția nr.32/18.04.2006.
Considerațiile și motivele invocate cu privire la dispoziția nr.99/2007 nu pot fi luate în considerare deoarece aceste aspecte nu formează obiectul cauzei.
Cert este că în prezent, dispoziția de imputare a fost anulată.
Pe de altă parte, acțiunea în anulare - înregistrată în dosar nr.1414/2006 al Judecătoriei Sf.G s-a perimat, fapt constatat prin sentința civilă nr.1122/18.10.2007 pronunțată în dosarul respectiv.
În ce privește fondul litigiului, din examinarea probatoriului administrat instanța de fond a constatat, în fapt și în drept următoarele:
La data de 13.02 2003 SC Com SRL a depus la Biroul Unic din cadrul ORC Coc erere în regim de urgență în vederea obținerii autorizației de mediu pentru funcționarea unui spațiu comercial - de zi la parter de bloc, spațiul fiind în curs de amenajare.
Cererea a fost preluată de dna, delegată la Biroul Unic, și l-a depus la secretariatul instituției, de unde prin rezoluția conducătorului inspector sef, s-a repartizat spre competentă soluționare serviciului - autorizării - condus de pârâtul, șef serviciu, unde era încadrată și pârâta a în calitate de consilier, căreia pârâtul i-a rezoluționat cererea spre soluționare.
De menționat că la data solicitării eliberării autorizației de mediu 13.02 2003 până la data de 15.07 2003 structurile județene de mediu - purtau denumirea de Inspectorate pentru Protectia Mediului - - functionând cu organigrama și statul de personal potrivit fișelor depuse în copii la dosar.
Potrivit legislației în vigoare la data solicitării - Legea nr. 137/1995, OUG nr. 76/2001, HG nr.73/2002, pentru funcționarea unui de zi, cod 5541, activitatea de autorizare se încadrează în categoria celor cu impact redus asupra mediului, potrivit nr. crt. 408 din anexa 4.4, cu procedura prevăzută de art.6 lit b din Regulamentul pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților - regulament aprobat prin HG nr. 573/2002.
Dispozițiile legale în vigoare prevedeau obligația de a verifica și constata conformarea activității declarate cu cerințele legale de autorizare la sediul barului și întocmirea fișei de prezentare.
Persoanele desemnate pentru rezolvarea cererii de autorizare de mediu nu s-au deplasat la fata locului, această atitudine a fost justificată cu faptul că locatarii blocului din-, în care urma să funcționeze la parter barul de zi, nu au fost de acord cu schimbarea destinației spațiului comercial, și au depus plângere la Primăria municipiului, fapt ce s-a adus și la cunoștința conducerii, care a ordonat o dezbatere publică la data de 21.02.2003, cu participarea reprezentanților altor autorități care aveau atribuții de autorizare.
Urmare a dezbaterii publice din 21.02.2003 reprezentanții autorităților abilitate pentru a analiza problema supusă dezbaterii au considerat că obiectivul poate funcționa și au înaintat avizele favorabile eliberării autorizației de mediu, reprezentantul Direcției de Sănătate Publică confirmând că la data respectivă "nu se mai solicita acordul locatarilor la deschiderea unităților" iar Primăria nu era competentă să schimbe destinația spațiului comercial din magazin de desfacere cum a funcționat înainte în unitatea de alimentație publică.
Prin organizarea dezbaterii publice s-a trecut de fapt la o altă procedură de autorizare în categoria celor cu impact semnificativ asupra mediului ce figurează în anexa nr.1, procedura fiind specifică și obligatorie în cazul activităților economice și sociale.
Dispoziția de organizare a dezbaterii publice a fost dată de șeful serviciului inspecție, la dezbateri au participat doi comisari ai acestui serviciu (printre care și martora ) precum și un delegat din cadrul serviciului autorizării care a luat cunoștință de cuprinsul procesului verbal încheiat la finalul dezbaterii, pe care l-a prezentat și pârâtului.
Faptul că pârâtul a cunoscut conținutul procesului verbal încheiat la data de 21.02.2003 rezultă din cuprinsul notei scrise de acesta, pe care s-a fundamentat în întregime refuzul de autorizare-precum și Referatul de Evaluare nr. 38/805/18.03 2003 - întocmit de pârâta u a, la cererea șefului de serviciu.
Din nota scrisă de pârâtul rezultă că acesta a refuzat eliberarea autorizației de mediu, pe considerentul că " locatarii nu au fost de acord cu schimbarea destinației spatiului, că primăria nu se implică în această problemă luând măsuri corespunzătoare, că unitatea a funcționat ca spațiu comercial și nu de alimentație publică, și nu este de acord cu schimbarea destinației spațiului", aceste motive de refuz sunt preluate asa cum s-a arătat și în adresa de răspuns înregistrată sub nr.1604/18.03 2003.
Despre refuzul eliberării autorizației de mediu, și justificarea acestui refuz a fost încunoștințat și pârâtul, care a susținut punctul de vedere al șefului de serviciu - fapt dovedit prin audierea administratorului SC Com, martorul, - și a semnat și adresa de răspuns alături de șeful de serviciu autorizări.
Administratorul societății comerciale solicitante, martorul a considerat că refuzul nu are justificare în legislația de mediu, că nu avea competența să aprobe schimbarea destinației unui spațiu comercial, că în cazul dat nu se justifică organizarea dezbaterilor publice ca urmare a reclamației formulate de locatarii blocului și schimbarea procedurii simplificată de autorizare, astfel că la data de 24.03 2003 a formulat reclamație în atenția Inspectorului șef.
Răspunsul la reclamație a fost dat la data de 25.04 2003 nr 1727 - sub semnătura pârâților și, în care se arată că " nu este de acord cu schimbarea destinației spațiului comercial, în activitate de alimentație publică, și nu va elibera autorizație de mediu".
Urmare acestui răspuns administratorul SC Com SRL a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr. 1750/07.08 2003, soluționată prin sentința civilă nr. 50/21ianuarie 2004, prin admiterea acțiunii și obligarea să elibereze autorizația de mediu pentru obiectivul de zi.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căi de atac a recursului. În considerentul sentinței civile nr. 50/2004 s-a stabilit "culpa autorității pârâte în neeliberarea autorizației de mediu datorită caracterului nejustificat al refuzului de a emite actul administrastiv solicitat, acest refuz constituind o incălcare gravă a dreptului reclamantei de a întreprinde o acțiune comercială în limitele legii."
Autorizația de mediu s-a eliberat pe seama societății solicitante în baza sentinței judecătorești la data de 18.02 2004, după care societatea a formulat o nouă acțiune în contencios pentru plata sumei de 134.731,776 Rol, profit nerealizat și 4.558 USD chirii și penalități de întârziere pentru perioada martie 2003 - februarie 2004, și suma de 17.370.000 lei cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost admisă prin Decizia nr. 290/R/2005 a Curții de Apel B, prin care Agenția de Protecția a Mediului (fosta ) a fost obligată la plata sumelor de mai sus, hotărârea fiind irevocabilă, a fost pusă în executare prin debitarea contului instituției, care a suferit sub acest aspect o diminuare a patrimoniului său.
Potrivit art. 1108 pct. 3 din Codul civil, subrogația se face de drept în folosul aceluia care fiind obligat pentru alții la plată, are interes de aod esface. În cazul de față, pentru recuperarea prejudiciului suferit de către reclamantă prin plata către terț a sumei stabilite prin hotărâre judecătorească este necesar a se stabili dacă încălcarea gravă a dreptului solicitantei autorizației de mediu, de a întreprinde o activitate comercială în limitele legii este imputabilă prepușilor săi, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, întinderea acestei răspunderi în limita culpei concrete.
Din starea de fapt retinută prima instanță a constatat că pârâții în calitate de inspector șef și în calitate de șef serviciu autorizări au încălcat atribuțiile de serviciu prin refuzul eliberării autorizației de mediu, pe considerente care exced legislația de mediu precum și competența de a decide într-o astfel de chestiune prin refuzul lor, refuz pe care l-au menținut și după ce au fost atenționați de autoritățile participante la dezbaterea publică din 21 februarie 2003, respectiv de reclamația scrisă depusă de administratorul societății la data de 24.03.2003, și primirea în audiență la conducerea instituției administratorului societății petente care a avut loc la sfârșitul anului 2003.
Reaua - credință a pârâților în soluționarea cererii societății petente, este evidentă, ei au fundamentat răspunsul pe motive care nu intrau în competența instituției pe care o reprezentau - în sensul că nu emite acord de schimbare a destinației spațiilor comerciale, această competență a aparținut unităților administrativ teritoriale - ignorând astfel consecințele de natura materială ce s-au cauzat unui comerciant împiedicat să-și desfășoare activitatea potrivit obiectului de activitate, în care s-au făcut investiții substanțiale.
Culpa în refuzul eliberării autorizației de mediu este egală, amândoi au semnat adresa de răspuns negativ, la fel si răspunsul la reclamația scrisă, refuzul a fost exprimat verbal din partea pârâtului. Conduita pârâților este analizată prin prisma atribuțiilor de serviciu avute la data respectivă, așa cum sunt prevăzute de Regulamentul de Organizare și Funcționare filele/114-140/ inspectorul șef având atribuții generale, dar și atribuții de punere în aplicare a dispozițiilor legale în vigoare privind autorizarea activităților, incluzând procedurile de rigoare, iar șeful serviciului de autorizări, acela de a aplica dispozițiile legale referitoare la autorizarea activităților economice. Or, această atribuție a fost exercitată în mod defectuos, nemijlocit, în cunoștință de cauză, de cei doi pârâți, care au persistat în conduita negativă și după ce au fost atenționați cu toate că se putea reveni pentru a limita efectele negative ale refuzului.
Așa fiind instanța de fond a constatat că în speță sunt întrunite în mod cumulativ elementele răspunderii delictuale în condițiile art. 998, 999 cod civil și anume:
- fapta ilicită constă în atitudinea negativă - refuzul de autorizare a funcționării barului de zi, în condițiile în care erau îndeplinite toate cerințele legale de autorizare, culpa pârâților constă în încălcarea atribuțiilor de serviciu, prin refuzul nejustificat de a elibera autorizația de mediu, fiind în cunoștință de cauză că motivul de refuz comunicat petentei nu are temei legal, că nu există nici un impediment pentru rezolvarea favorabilă a cererii, prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul comitentului, prin plata unei sume de bani terțului păgubit, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, așa cum s-a motivat și în cuprinsul deciziei civile ce a stat la baza prezentei acțiuni.
Pentru considerentele sus arătate, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă și a obligat pârâții și să plătească fiecare în procent de 50% prejudiciul suferit în sumă de 28.349, 53 lei, plătiți terțului păgubit SC Com SRL.
În legătură cu acțiunea împotriva pârâtei a, s- a reținut că în raport de atribuțiile de serviciu ale acesteia fiind subordonată pârâtului și fapta sa - acționând după indicațiile verbale primite de șeful ierarhic, întocmind un referat de evaluare, care nu ar fi avut nici un efect juridic dacă nu era comunicat, iar comunicarea s-a realizat prin adresa semnată de primii pârâți, care în continuare s-au menținut pe aceeași poziție de răspuns, aceasta pârâtă nu a contribuit la cauzarea prejudiciului, astfel că acțiunea formulată împotriva ei, instanța de fond a respins-o ca nefondată.
În cauză au formulat recurs pârâții și, solicitând în principal admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Agenția pentru Protecția Mediului
În susținerea recursului declarat, pârâtul a arătat că sentința atacată a încălcat și a aplicat greșit prevederile art.73 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată, întrucât a extins competența instanței și asupra stabilirii răspunderii civile a funcționarului public.
Recurentul pârât a solicitat modificarea sentinței pentru următoarele motive: lipsa culpei sale în producerea prejudiciului, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.84 lit.c din Legea nr.188/1999 republicată. În reținerea răspunderii civile delictuale, instanța de fond, în opinia recurentului, nu a ținut cont de atribuțiile de serviciu ale pârâtului ca și conducător al instituției, de atribuțiile șefului de serviciu specializat, ale funcționarilor publici de execuție, de dispozițiile art.45 din lege care instituie principiul răspunderii personale a funcționarului public, principiul specializării funcționarului public; stabilirea culpei sale la nivelul de 50%, fără a se reține și culpa funcționarei care a efectuat în concret lucrarea și care a scris în referatul de evaluare pe care l-a întocmit că nu se eliberează autorizația de mediu. Recurentul pârât mai arată că nu se putea substitui celorlalți angajați care aveau atribuții pe linia autorizării funcționării localurilor de alimentație publică, nu le-a impus acestora ce să scrie în referate și a semnat după ce a avut toate avizele subordonaților îndrituiți în acest sens, iar în cauză ar fi trebuit să se rețină culpa salariaților din subordinea sa care au efectuat verificările în teren și care au întocmit referatul privitor la autorizația de mediu. Ca atare, lipsește culpa acestui recurent pârât în producerea prejudiciului pentru reclamanta C, creat prin plata unor despăgubiri către agentul economic căruia nu i-a fost eliberată autorizația de mediu.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă arată că recursurile trebuie respinse deoarece recurenții pârâți sunt persoanele responsabile de producerea prejudiciului constând în despăgubirile plătite agentului economic SC COM SRL pentru neacordarea autorizației de mediu solicitate conform legii. Sentința atacată este corectă, deoarece cei doi recurenți pârâți aveau obligații legale exprese privind derularea procedurii de verificare și de soluționare a cererilor de acordare a autorizației de mediu, iar refuzul acestora de a nu emite acea autorizație a fost unul abuziv, constatat ca atare de către Tribunalul Covasna prin SC nr.50/21.01.2004. Intimata a mai arătat că există condițiile reținerii răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, anume: fapta ilicită constând în refuzul de a emite autorizația de mediu, există un prejudiciu în sumă de 28.349,53 lei achitată de C către agentul economic SC COM SRL și există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar culpa constă în reaua-credință a celor doi recurenți pârâți care au refuzat soluționarea favorabilă a cererii, deși erau îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel constată că recursurile pârâților sunt în parte întemeiate și urmează a fi admise în parte, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de recurs constată că prin sentința civilă 289/21.03.2008, Tribunalul Covasna a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția pentru Protecția Mediului C împotriva pârâților și, obligându-i să plătească reclamantei suma de 28.349, 53 lei cu titlu de despăgubiri și 1650 lei cheltuieli de judecată, fiecare în procent de 50%, respingând acțiunea față de pârâta.
În motivarea sentinței, instanța de fond reține în mod corect existența răspunderii civile delictuale a celor doi pârâți în privința producerii prejudiciului precizat mai sus, în sensul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, anume fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate între acestea. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, la data de 13.02.2003 SC COM SRL a depus la Biroul Unic din ORC C cerere în regim de urgență pentru obținerea autorizației de mediu, pentru funcționarea unui spațiu comercial.
La data de 13.02 2003 SC Com SRL a depus la Biroul Unic din cadrul ORC Coc erere în regim de urgență în vederea obținerii autorizației de mediu pentru funcționarea unui spațiu comercial - de zi la parter de bloc, spațiul fiind în curs de amenajare.
Cererea a fost preluată de dna, delegată la Biroul Unic, și l-a depus la secretariatul instituției, de unde prin rezoluția conducătorului inspector sef, s-a repartizat spre competentă soluționare serviciului - autorizării - condus de pârâtul, șef serviciu, unde era încadrată și pârâta a în calitate de consilier, căreia pârâtul i-a rezoluționat cererea spre soluționare.
De menționat că la data solicitării eliberării autorizației de mediu 13.02 2003 până la data de 15.07 2003 structurile județene de mediu - purtau denumirea de Inspectorate pentru Protectia Mediului - - functionând cu organigrama și statul de personal potrivit fișelor depuse în copii la dosar.
Potrivit legislației în vigoare la data solicitării - Legea nr. 137/1995, OUG nr. 76/2001, HG nr.73/2002, pentru funcționarea unui de zi, cod 5541, activitatea de autorizare se încadrează în categoria celor cu impact redus asupra mediului, potrivit nr. crt. 408 din anexa 4.4, cu procedura prevăzută de art.6 lit b din Regulamentul pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților - regulament aprobat prin HG nr. 573/2002.
Dispozițiile legale în vigoare prevedeau obligația de a verifica și constata conformarea activității declarate cu cerințele legale de autorizare la sediul barului și întocmirea fișei de prezentare.
Persoanele desemnate pentru rezolvarea cererii de autorizare de mediu nu s-au deplasat la fata locului, această atitudine a fost justificată cu faptul că locatarii blocului din-, în care urma să funcționeze la parter barul de zi, nu au fost de acord cu schimbarea destinației spațiului comercial, și au depus plângere la Primăria municipiului, fapt ce s-a adus și la cunoștința conducerii, care a ordonat o dezbatere publică la data de 21.02.2003, cu participarea reprezentanților altor autorități care aveau atribuții de autorizare.
Urmare a dezbaterii publice din 21.02.2003 reprezentanții autorităților abilitate pentru a analiza problema supusă dezbaterii au considerat că obiectivul poate funcționa și au înaintat avizele favorabile eliberării autorizației de mediu, reprezentantul Direcției de Sănătate Publică confirmând că la data respectivă "nu se mai solicita acordul locatarilor la deschiderea unităților" iar Primăria nu era competentă să schimbe destinația spațiului comercial din magazin de desfacere cum a funcționat înainte în unitatea de alimentație publică.
Prin organizarea dezbaterii publice s-a trecut de fapt la o altă procedură de autorizare în categoria celor cu impact semnificativ asupra mediului ce figurează în anexa nr.1, procedura fiind specifică și obligatorie în cazul activităților economice și sociale.
Dispoziția de organizare a dezbaterii publice a fost dată de șeful serviciului inspecție, la dezbateri au participat doi comisari ai acestui serviciu (printre care și martora ) precum și un delegat din cadrul serviciului autorizării care a luat cunoștință de cuprinsul procesului verbal încheiat la finalul dezbaterii, pe care l-a prezentat și pârâtului.
Faptul că pârâtul a cunoscut conținutul procesului verbal încheiat la data de 21.02.2003 rezultă din cuprinsul notei scrise de acesta, pe care s-a fundamentat în întregime refuzul de autorizare-precum și Referatul de Evaluare nr. 38/805/18.03 2003 - întocmit de pârâta u a, la cererea șefului de serviciu.
Din nota scrisă de pârâtul rezultă că acesta a refuzat eliberarea autorizației de mediu, pe considerentul că " locatarii nu au fost de acord cu schimbarea destinației spatiului, că primăria nu se implică în această problemă luând măsuri corespunzătoare, că unitatea a funcționat ca spațiu comercial și nu de alimentație publică, și nu este de acord cu schimbarea destinației spațiului", aceste motive de refuz sunt preluate asa cum s-a arătat și în adresa de răspuns înregistrată sub nr.1604/18.03 2003.
Despre refuzul eliberării autorizației de mediu, și justificarea acestui refuz a fost încunoștințat și pârâtul, care a susținut punctul de vedere al șefului de serviciu - fapt dovedit prin audierea administratorului SC Com, martorul, - și a semnat și adresa de răspuns alături de șeful de serviciu autorizări.
Administratorul societății comerciale solicitante, martorul a considerat că refuzul nu are justificare în legislația de mediu, că nu avea competența să aprobe schimbarea destinației unui spațiu comercial, că în cazul dat nu se justifică organizarea dezbaterilor publice ca urmare a reclamației formulate de locatarii blocului și schimbarea procedurii simplificată de autorizare, astfel că la data de 24.03 2003 a formulat reclamație în atenția Inspectorului șef.
Răspunsul la reclamație a fost dat la data de 25.04 2003 nr 1727 - sub semnătura pârâților și, în care se arată că " nu este de acord cu schimbarea destinației spațiului comercial, în activitate de alimentație publică, și nu va elibera autorizație de mediu".
Urmare acestui răspuns administratorul SC Com SRL a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr. 1750/07.08 2003, soluționată prin sentința civilă nr. 50/21ianuarie 2004, prin admiterea acțiunii și obligarea să elibereze autorizația de mediu pentru obiectivul de zi.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căi de atac a recursului. În considerentul sentinței civile nr. 50/2004 s-a stabilit "culpa autorității pârâte în neeliberarea autorizației de mediu datorită caracterului nejustificat al refuzului de a emite actul administrastiv solicitat, acest refuz constituind o incălcare gravă a dreptului reclamantei de a întreprinde o acțiune comercială în limitele legii."
Autorizația de mediu s-a eliberat pe seama societății solicitante în baza sentinței judecătorești la data de 18.02 2004, după care societatea a formulat o nouă acțiune în contencios pentru plata sumei de 134.731,776 Rol, profit nerealizat și 4.558 USD chirii și penalități de întârziere pentru perioada martie 2003 - februarie 2004, și suma de 17.370.000 lei cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost admisă prin Decizia nr. 290/R/2005 a Curții de Apel B, prin care Agenția de Protecția a Mediului (fosta ) a fost obligată la plata sumelor de mai sus, hotărârea fiind irevocabilă, a fost pusă în executare prin debitarea contului instituției, care a suferit sub acest aspect o diminuare a patrimoniului său.
Instanța de fond, însă, a omis dispozițiile art. 45 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată care reglementează regimul juridic și procedura pentru a opera scuza "ordinului superiorului" drept cauză de înlăturare a răspunderii funcționarului public subaltern. Legea impune parcurgerea acestei proceduri constând în refuzul exprimat în scris și motivat de funcționarul public de a executa un ordin al superiorului său, ordin pe care îl consideră ilegal, această condiție permițând absolvirea funcționarului public subordonat de orice formă de răspundere juridică pentru îndeplinirea unui ordin nelegal. Or, în cauză, nu există probe indubitabile care să ateste cel puțin un început de parcurgere a acestei proceduri, cu atât mai mult nu există probe în sensul că funcționarul public, pârâtă intimată în cauză, ar fi urmat întâi procedura refuzului scris și motivat și abia apoi să fi întocmit referatul ce a determinat refuzul emiterii autorizației către societatea solicitantă.
Recursurile celor doi funcționari publici pârâți vor fi admise în parte, în sensul că răspunderea civilă delictuală se întinde în cauză și asupra faptelor celei de-a treia pârâte chemate în judecată de reclamantă pentru angajarea răspunderii civile delictuale, anume asupra pârâtei. Astfel, și cu privire la această pârâtă instanța de recurs reține că sunt, de asemenea, îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, anume prejudiciul, fapta ilicită și legătura de cauzalitate, similar cu situația celorlalți doi pârâți, dar cu particularitățile determinate de atribuțiile sale de serviciu ilustrate în fișa postului și cu acțiunile concrete desfășurate de această pârâtă pentru a se refuza emiterea autorizației de mediu societății comerciale solicitante, din ansamblul probelor de la dosar rezultând imaginea completă a parcursului cererii agentului economic până la refuzul emiterii actului administrativ solicitat.
În privința răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, Legea nr.188/1999 republicată este categorică, poate prea excesivă, dar reglementează expres în art.84 lit.c răspunderea civilă a funcționarului public pentru daune pe care autoritatea publică sau instituția publică le-a plătit în calitate de comitent, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, hotărâre care există în cauză, anume Decizia civilă nr.290/R/16.12.2005 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.474/R/CA/2005, prin care instanța a obligat Agenția de Protecția Mediului C la plata către SC COM SRL a sumelor de 134.731.776 ROL, 4558 USD cu titlul de despăgubiri și 17.370.000 ROL cheltuieli de judecată.
Împrejurarea neemiterii unei decizii de imputare de către reclamantă, referitoare la toți pârâții, în vederea angajării răspunderii civile a funcționarilor publici, nu poate atrage consecința unor fine de neprimire pentru o promovarea de către comitent a unei acțiuni în constatarea răspunderii civile delictuale a funcționarilor prepuși.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâții și în cauză, urmând modifica în totalitate sentința atacată, în sensul de a admite în totalitate acțiunea formulată de reclamanta Agenția pentru Protecția Mediului C și de a obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 28349, 53 lei cu titlul de despăgubiri și suma de 1610 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Constată că reclamanta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenții pârâți și împotriva Sentei Civile nr.289/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite în totalitate acțiunea formulată de reclamanta Agenția Pentru Protecția Mediului C împotriva pârâților cu doliciliul în,-,.20,.C,.15, jud. C, cu domiciliul în,-,.15,.C,.9, jud.C și a cu domiciliul în, B- 1 - 2..15,.D,.4, jud.C și, în consecință:
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantei suma totală de 28.349, 53 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 1610 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar la instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. 28.10.2008/dact.VP 30.10.2008/2 ex
Jud.fond:;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
