Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.68
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 266/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C - S, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE C - S, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.266/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sar espins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C -
Prima instanță a reținut că numitul, născut în data de 07.07.1911, în comuna a fost condamnat politic prin sentința penală nr. 1810/20.12.1949 a Tribunalului Militar Timișoara la pedepsele de 2 ani închisoare corecționară și 2 ani interdicție corecțională.
A decedat în data de 09.10.1987, conform certificatului de deces seria - nr.-/35/12.10.1987, cu ultimul domiciliu în comuna, sat nr. 192.
Prin Decizia nr. 775/04.08.2005 a Comisiei pentru Constatarea calității de Luptător în Rezistența, din cadrul Ministerului Justiției, în baza OUG nr. 214/1999, se acordă persoanei, respective calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Este singura persoană, din familie căreia i s-a recunoscut oficial această calitate de către singura instituție abilitată în acest sens.
Decretul Lege nr. 118/1990, cu zecile sale de modificări și completări, cu referire în special la categoria de drepturi și mai ales cuantumul lor de natură pecuniară, se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportați în străinătate ori constituiți în prizonieri.
Prin art.1 se instituie cadrul general al actului normativ cu caracter reparatoriu însă și scopul concret în sensul că "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea, în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a fost persecutată.
Art.1 lit. "d" și " e" se referă la domiciliul obligatoriu și strămutarea în altă localitate, însă alin 4 din același articol precizează că se consideră vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă, în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
OUG nr. 214/29.12.1999, conform art.1, recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative în perioada 06.03.1945-14.12.1989.
Prin art.3 din ordonanță se definește sintagma de "măsurii administrative abuzive", cu referire la orice măsuri luate de către organele fostei miliții sau securități, ori de alte organe. La art.3 lit."c" s-a prevăzut stabilirea de domiciliu obligatoriu, iar la lit. "d" strămutarea într-o altă localitate.
Art.5 din ordonanță face referire la soțul sau soția rudele, până la gradul al patrulea inclusiv, însă se referă exclusiv la cererea de constatare a calității de luptător din categoria respectivă.
Art.7 lit."b" se referă și la nr.118/1990, cu drepturile prevăzute de acest act normativ însă care se limitează la persoana persecutată.
Toate aceste drepturi se referă exclusiv la persoana persecutată și nu la altele.
Art.4 însă prevede anumite drepturi speciale și parțiale pentru soțul supraviețuitor în cazul când titularul drepturilor a decedat.
Toate aceste reglementări figurează și în varianta republicată a actului normativ în nr. 153/14.07.1997.
Prin completările din ordonanțele nr. 9/1999 și 119/31.08.2000, se și modifică art.8 din alin.3, în sensul că drepturile titularilor se stabilesc de către direcțiile generale de muncă și protecție socială pe baza cererilor introduse până la data de 15 martie, respectiv 31 decembrie 2000, iar după aceste date, numai cererile soților supraviețuitori.
Ulterior, prin art. 3 din Legea nr. 189/2.11.2000, se precizează fără echivoc că de aceste drepturi beneficiază soțul supraviețuitor al celui decedat, fără nici o referire la copii, nepoți, sau frați. Există o logică juridică în toate modificările și completările deoarece se impune o limitare calitativă și în timp a celor care pretind drepturi.
Prin decizia atacată, pârâta a dispus respingerea cererii formulate deoarece nu se încadrează în dispozițiile legale, și nu se face dovada persecuției politice.
Reclamantul s-a născut în data de 11.11.1935 în comuna, sat nr. 192, Raion
Deci la începutul persecuției avea vârsta de 13 ani.
Martorul audiat în cauză și declarațiile autentificate se referă în principal la tatăl decedat, iar cu privire la cei doi copii și mama lor se arată numai că nu au primit alimente de la din localitate, când mergeau la munca.
Nu s-a făcut nicio dovadă concretă de "domiciliu obligatoriu" și împiedicarea de a munci sau de a se încadra în muncă.
În concluzie, instanța a constatat că reclamantul din speță este doar un urmaș pe linie paternă a persoanei persecutate și nu poate substitui în drepturile de natură materială care i s-ar fi putut cuveni titularului acestor drepturi, prin succesiune.
Decizia atacată fiind corectă, însă sumar motivată, a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că tatăl său a fost condamnat politic astfel că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu în sat; prevederile art.5 din Ordonanța nr.214/1999 îi dă dreptul să beneficieze de drepturile cuvenite persoanelor cuvenite persoanelor persecutate de regimul comunist.
La dosar s-a depus întâmpinare, prin care pârâta a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge conform următoarelor considerente:
Temeiul legal invocat de reclamant îl constituie prevederile art.1 lit. d și art.3 alin.2 din Decretul - Lege nr.118/1990; aceste dispoziții legale, prevăd că "constituie vechime în muncă și se ia în considerare timpul cât o persoană,a avut stabilit domiciliu obligatoriu", și indică suma de 50 RON, pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
Față de aceste prevederi legale imperative, care consfințesc anumite drepturi compensatorii unor persecutați de regimul comunist, stipulând, în speță, ca persoana îndreptățită să fi fost supusă unui domiciliu obligatoriu, este evident că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții.
Astfel, fiind în vârstă de 13 ani în anul 1948, locuit acasă, în localitatea, împreună cu mama și sora sa; din înscrisurile depuse, a rezultat că tatăl său a fost condamnat la 2 ani închisoare corecționară, dar nu a rezultat că reclamantul sau familiei condamnatului, i s-ar fi stabilit vreun domiciliu obligatoriu, ei rămânând să locuiască în casa lor, nefiind făcută nici dovada că a fost împiedecat să se încadreze în muncă.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut, din analiza pe larg a probelor administrate și a textelor de lege incidente în cauză, că reclamantul nu a justificat cererea sa, și a respins acțiunea.
Față de aceste considerente, recursul apare ca nefondat și va fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 266/2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/04.02.08
TEHNORED:/05.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C -
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
