Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 723/CA/2009
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.4074/CA/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar note de ședință din partea pârâtei intimate.
Instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ H acesta a solicitat anularea Deciziei nr.17/10.07.2008 și pe cale de consecință să se constate că întreaga perioadă cât a executat pedeapsa privativă de libertate să fie considerată vechime în muncă.
Mai susține că motivul pentru a pleca din țară a fost imposibilitatea acceptării regimului comunist.
În motivarea cererii reclamantul arată că datorită regimului comunist a hotărât să părăsească țara, însă a fost reținut de autoritățile iugoslave și judecat de Judecătoria Deva pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 4074/CA/3.12.2008 a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 17/10.07.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului H s-a respins cererea reclamantului pentru stabilirea calității de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990 reținându-se că acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, situație ce nu poate fi asimilată cu prevederile art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990.
În termen legal reclamantul a contestat decizia sus-menționată arătând că datorită regimului comunist și repercusiunilor asupra sa și familiei sale a hotărât să părăsească țara.
Prin sentința penală nr. 357/1986 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 778/1986, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 418/1986 reclamantul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.
Potrivit art. 1 din Decretul - Lege 118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în calcul la stabilirea pensiei și a altor drepturi ce se acordă timpul cât o persoană după 6 martie 1945 pe motive politice.
a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni politice.
a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative pentru cercetări de către organele de represiune.
a fost internată în spitale de psihiatrie.
a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
a fost strămutată într-o altă localitate.
Cererea reclamantului nu se încadrează în nici una din categoriile prev. de art. 1 din decretul - Lege nr. 118/1990 în condițiile în care reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune de drept comun - trecere frauduloasă a frontierei și nu o infracțiune politică.
Plaga împușcată pentru care reclamantul a fost internat în Spitalul s-a datorat încercării de ieșire din țară fraudulos.
Reclamantul nu a învederat și nici nu a probat vreo împrejurare din care să rezulte că a fost urmărit, cercetat sau persecutat politic de organele de represiune.
De altfel reclamantul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 749/1978 a Tribunalului municipal B pentru infracțiunea de furt calificat în paguba avutului obștesc și, prin sentința penală nr. 3043/1981 a Judecătoriei Timișoara pentru infracțiunea de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei.
Cum din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni politice iar alte probe nu a solicitat să fie administrate, s-a constatat că cererea reclamantului nu întrunește cerințele Decretului - Lege nr. 118/1990, astfel că a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând desființarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs reclamantul susține că a hotărât trecerea frauduloasă a frontierei întrucât anterior acestui moment a fost persecutat de către serviciul de securitate al fostului Partid Comunist, susținând că a făcut propagandă împotriva regimului comunist.
În drept invocă dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. a din Decretul Lege nr. 118/1990.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Decretului-Lege nr.118/1990 se constată că este nefondat urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Instanța de fond a pronunțat, în mod temeinic, o hotărâre legală, apreciind că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat nu este una politică, ci o infracțiune de drept comun.
De altfel, din prevederile art. 1 din Decretul-Lege nr.118/1990, republicat cu completările și modificările ulterioare nu rezultă ca reclamantul să îndeplinească cerințele prevăzute de lege.
Pârâta prin decizia atacată corect a constatat că infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei comisă de reclamant este o infracțiune de drept comun și nu una politică, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
De altfel, reclamantul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de drept comun, respectiv furt calificat în dauna avutului obștesc prin sentința penală nr. 749/1978 a Tribunalului Municipiului B și pentru tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei prin sentința penală nr. 3043/1981 a Judecătoriei Timișoara.
Prevederile art. 70 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României cu modificările și completările ulterioare, intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune de drept comun și nu politică.
Reclamantul, prin motivele de recurs, susține că a trecut fraudulos frontiera fiind persecutat de organele de securitate ale României, însă nici în fața pârâtei - prin care i s-a respins cererea și nici în fața instanțelor de fond și recurs nu a produs nicio probă în acest sens.
Cum în cauză nu există niciunul din motivele de modificare sau casare a sentinței atacate, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.4074/CA/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții | Judecător, - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții |
Grefier, - semn. conf. art. 261 Grefier șef |
Red.
Dact. / 2 ex./10.07.2009
Jud. fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
