Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 772/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 772/ Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 765/CA/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 765/CA/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale B și în consecință: s-a anulat Hotărârea nr.112/24.07.2008 emisă de pârâtă; pârâta a fost obligată să emită hotărâre în sensul constatării calității reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și a faptului că beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004; s-a respins cererea reclamantei cu privire la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.02.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr.112/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
În condițiile art.22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că a fost nevoită să-și urmeze tatăl și mama în localitatea Târgoviște unde a avut domiciliul obligatoriu, iar pentru părinții săi au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr.118/1990.
În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă tribunalul a reținut că drepturile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin hotărârea pârâtei nr.112/24.07.2008 reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi (cu toții având domiciliul obligatoriu în Târgoviște). Din declarația martorului tribunalul a reținut că reclamanta, minoră fiind, a fost nevoită împreună cu mama sa să-și urmeze tatăl în localitatea Târgoviște pentru executarea pedepsei la locul de muncă, iar din actele de la dosar rezultă că părinților reclamantei le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 pentru participarea la revolta muncitorească din 15.11.1987. Tribunalul a constatat că art. 14 este aplicabil existând o diferență de tratament între reclamantă și alte persoane aflate într-o situație similară cu a sa. În mod constant, în jurisprudența Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit".
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Constatându-se că reclamanta nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", tribunalul a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct 9 din Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că a respins cererea reclamantului prin care acesta a solicitat acordarea drepturilor conform art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2008 deoarece aceasta nu a probat că urmare a participării tatălui său la revolta muncitorească de la B din 15 1987 fost strămutată împreună cu mama sa din Consideră că reclamanta nu se încadrează în dispozitiile art. 19 alin. 2 deoarece la data evenimentelor de la B era minoră și nu se puteau lua măsuri de arest preventiv și urmărire penală asupra sa. Consideră că sentința nu poate fi pusă în executare în forma în care a fost pronunțată deoarece nu s-a încadrat în situația juridică situația de fapt.
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate rezultă că tatăl reclamantei a fost participant activ la mișcarea muncitorească din 15 1987 de la B, acesta a fost strămutat cu întreaga familie d e la B la Târgoviște, ca urmare a condamnării sale. Din datele furnizate de Inspectoratul de Poliție a Județului B rezultă că reclamanta a locuit cu mama sa la Târgoviște în perioada 3.11.1988 - 7.12.1990. Ea s-a născut la B și a revenit în această localitate după Revoluția din 1989.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 a fost adoptată pentru recompensarea persoanelor care au avut de suferit ca urmare a evenimentelor din 15 1987 din următoarele considerente:" în condițiile în care structurile opresive ale regimului comunist de atunci au arestat sute de persoane participante la aceste evenimente, iar multe dintre acestea au fost torturate, condamnate, deportate ori li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, iar unele au decedat în urma acestei revolte anticomuniste; ținând cont de faptul că cei care au supraviețuit, membrii familiilor acestora și urmașii celor decedați se află într-o situație deosebit de grea, fiind bolnavi, șomeri ori având o stare materială precară; plecând de la imperativul acordării unor reparații morale și materiale care să compenseze, măcar în parte, pierderile și suferințele acestor persoane și reținându-se faptul că drepturile acordate în prezent, prin actele normative în vigoare, sunt într-un cuantum extrem de redus ori aduc beneficii doar persoanelor care și-au încheiat viața activă, ceea ce nu este valabil în cazul participanților la revolta muncitorească anticomunistă de la B din 15 1987 ori al urmașilor celor decedați, aspecte care, în fapt, golesc de conținut aceste norme legale și nu permit atingerea scopului profund moral și umanitar avut în vedere de legiuitor". Se impune deci pentru cinstirea unor persoane care și-au riscat libertatea și viața, într-o epocă în care foarte puțini ar fi făcut acest lucru, și ar expune în continuare supraviețuitorii acelor evenimente la o viață de privațiuni, datorate, în mare parte, măsurilor punitive adoptate de statul comunist în perioada anterioară anului 1989 acordarea anumitor drepturi.
Reclamanta se încadrează în prevederile art. 19 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, ea având personal de suferit de pe urma participării tatatălui său la revolta din 15 1987 de la B, fiind strămutată împreună cu familia într-o altă localitate.
Reclamanta a probat cu înscrisurile eliberate de organele competente că tatăl său participat la revolta muncitorească de la B, și de asemenea a probat faptul că a fost strămutată împreună cu întreaga familie d e la B la Târgoviște și pe perioada în care a locuit acolo familia a fost în permanență supravegheată și verificată de lucrătorii de miliție. Potrivit art.19 "(1) Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>".
Instanța a constatat calitatea reclamantei de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987. Obiectul acțiunii a fost analiza refuzului pârâtei de a recunoaște această calitate reclamantei, refuz materializat prin hotărârea nr. 112/24.07.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Motivul refuzului a fost lipsa probelor, iar tribunalul a reținut corect că există suficiente dovezi în sprijinul cererii reclamantei. Revine recurentei pârâte obligația de stabilire a drepturilor cuvenite potrivit dispozițiilor legale. Prin îndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa, emiterea unei noi hotărâri, recurenta va proceda și la încadrarea în situația juridică și la indicarea datei de la care vor fi acordate drepturile ( 1 lunii următoare depunerii cererii de față).
Pentru aceste considerente, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 765/CA din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red.MC 11.11.2009/dact.VP 12.11.2009/4 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
