Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.790/CA-. Dosar nr.509/119/R/CA-./2009
Ședința publică din data de: - 17 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, împotriva Sentinței civile nr.558 din data de 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect " refuz acordare drepturi persecutați politic Decretul Lege nr.118/1990".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că la data 09.04.2009 reclamantul a formulat acțiune în constatare la Tribunalul Covasna, solicitând să se emită o sentință prin care să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască întreaga perioadă cât a fost persecutat politic adică ianuarie 1949 - decembrie 1960.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna, în care instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.558/05.06.2009 a Tribunalului Covasna.
Prin sentința dată s-au dispus următoarele:
A admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, având ca obiect contestație la refuz acordare drepturi prevăzute de - nr.118/1990.
A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul Lege nr.118/1990, având domiciliul obligatoriu în localitatea Târgu S, în perioada ianuarie 1949 - decembrie 1960 și obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului aceste drepturi.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul este fiul numiților și, persoane care figurau pe lista chiaburilor din localitatea Tg.
În perioada anilor 1949-1960 întreaga familie a reclamantului a avut de suferit datorită statutului de "chiabur" a părinților, oameni înstăriți, care aveau în proprietate batoză și tractor. Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (martori care au copilărit împreună cu reclamantul), în respectiva perioadă de timp, reclamantul și membrii familiei sale nu aveau voie să părăsească localitatea de domiciliu. Autoritățile de atunci au impus familiei să se prezinte săptămânal la poliție. În plus, reclamantul a fost exmatriculat din școala pe care o frecventa pe fondul situației sociale a familiei sale.
Încadrarea socio-politică de "chiabur" a numitului, tatăl reclamantului, a influențat viata membrilor familiei acestuia în mod negativ.
În drept, prevederile Decretului -Lege nr.118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin prevederile acestui act constă în efectuarea unei "reparații" a prejudiciilor de natură materială, morală, socială, suferite de persoanele aflate în una din situațiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situații face parte și cea constând în impunerea de către autoritățile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art. 1 alin. 1 lit. d).
În cauză reclamantul a dovedit prin mijloacele de probă îngăduite de prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 că atât el cât și întreaga familie au avut domiciliu obligatoriu în localitatea Tg. S în perioada ianuarie 1949-decembrie 1960. Cauza instituirii acelei măsuri restrictive a fost una politică, constând în faptul că tatăl reclamantei făcea parte dintr-o categorie socială ce nu se încadra în ideologia comunistă a vremii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990 pentru perioada ianuarie 1949 - decembrie 1960, încadrându-se în categoria persoanelor prevazută de art 1 alin 1 lit d din lege. Așa fiind, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va dispune conform celor ce vor fi cuprinse în dispozitivul prezentei sentințe civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în trmen legal pârâta C, solicitând admiterea recursului, și criticând sentința civilă nr.558/05.06.2009 a Tribunalului covasna, în sensul că se impune modificarea acesteia, întrucât instanța a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a legii acordându-i reclamantului mai mult decât s-a cerut fiind aplicabile prev. art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Recurenta a susținut în dezvoltarea criticilor de recurs următoarele:
Cererea inițială a fost respinsă prin Decizia nr.1027/08.09.2008 pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, pentru ca ulterior contestația, formulată de petent, să fie admisă prin Decizia nr.1043/28.10.2008, atacată la rândul ei la Tribunalul Covasna, deoarece reclamantul nu a fost mulțumit cu perioada acordată. Acesta a solicitat instanței să i se acorde drepturile pentru întreaga perioadă respectiv ianuarie 1949 - decembrie 1960, cerere admisă de altfel.
Se consideră că Sentința prin care i s-a admis întreaga perioadă solicitată, este criticabilă sub acest aspect întrucât la baza emiterii deciziei nr.1043/28.10.2008 a fost neconcordnța dintre probele depuse respectiv, cele emise de către instituțiile de stat și declarațiile de martor sub aspectul perioadei solicitate.
Din documentele (aflate la dosarul instanței) emise de către Ministerul Internelor și Reformei Administative, Arhivele Naționale - Direcția Județeană C calitatea de chiabur și implicit persecuția politică suferită este dovedită în perioada 03.10.1952 - 31.12.1960.
Coroborând toate documentele existente la dosar comisia era îndreptățită să ia în considerare sub aspectul persecuției politice doar declarațiile martorilor, nu și perioada în care acesta a suferit persecuția politică.
Față de aspectele menționate mai sus, instanța a nesocotit cele invocate de C ca argumente și purcedând la audierea martorilor și a ajuns la concluzia greșită, că domnul a suferit persecuții politice în perioada ianuarie 1949 - decembrie 1960.
În esență recurenta a solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței atacată, ca fiind nelegală și netemeinică și să se mențină Decizia nr.1043/28.10.2008 emisă de C ca fiind legală și întemeiată.
În recurs nu s-au depus alte înscrisuri.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare.
Față de recursul declarat, intimatul reclamant a formulat concluzii scrise (11) solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.558/05.06.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâta C, și față de prevederile 118/90 modificat și pentru finalitatea juridică a hotărârii pronunțate în cauză, constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
Deși recurenta a criticat sentința civilă a Tribunalului Covasna, în integralitatea ei, instanța de recurs, apreciază că în parte se justifică criticile recurentei, sub aspectul că: instanța de fond trebuia să dispună anularea Hotărârii nr.1043/28.10.2008 emisă de pârâtă și prin care s-a recunoscut în parte perioada persecuțiilor reclamantei, șio bligarea pârâtei să-i emită o nouă hotărâre legală și completă, pentru întreaga perioadă a persecuțiilor suferite de reclamant și probată cu acte și martori și cu acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Întrucât dispoz. alin.1 din hotărârea atacată sunt corecte și legale ele vor fi menținute, însă alin.2 din sentința atacată va fi modificat conform celor dispuse prin prezenta decizie referitoare la perioadă, temei de drept și data acordării drepturilor legale.
În speță sunt incidente parțial prevederile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, deoarece hotărârea instanței de fond nu putea produce efectele juridice scontate în forma în care este dată de instanța de fond.
Se impune anularea hotărârii emise de pârâtă nr.1043/28.10.2008 și emiterea unei noi hotărâri conform cu probele de la dosar și cu prevederile legale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, se va admite, în parte recursul ca fondat în parte, urmând a fi admis conform art.312 alin.1 Cod proc. Civilă.
Se vor respinge restul criticilor recurentei ca nejustificate și nelegale, reținând că reclamantul a făcut dovada persecuțiilor suferite pe perioada ianuarie 1949 - 31.12.1960 - având domiciliu obligatoriu în localitatea Târgu
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C (cu sediul în G,-, jud.C) împotriva Sentinței civile nr.558/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Anulează Hotărârea nr.1043/28.10.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C și obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru perioada ianuarie 1949 - decembrie 1960, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.10.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Prionunțată în ședință publică, astăzi, 17 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red./30.11.2009
Dact./03.12.2009
Jud.fond:-
Ex.4
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
