Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 954/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii | 
  | 
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 954/
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu sediul în M C- județul, împotriva sentinței nr.1399/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa pârâtei-recurente H și l reclamantei-intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se mai constată depunerea de către recurentă a cererii formulate de reclamantă pentru acordarea drepturilor ce i se cuvin în temeiul Decretului-Lege nr.118/1990.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1399 din 24.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta și a dispus anularea Deciziei nr.18 din 6 februarie 2008, emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanta beneficiază de prevederile art.1 alin.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990 pentru perioada 1 ianuarie 1950 - 31 decembrie 1959.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din declarațiile martorilor și rezultă că din anul 1950 familia reclamantei a avut domiciliul forțat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs solicitând admiterea acestuia.
În motivele de recurs s-a arătat că în cererea petiționarei s-a menționat că aceasta dorește să i se stabilească calitatea de beneficiar a decretului din anul 1952, iar instanța a acordat drepturi pe o perioadă mult mai mare față de cât a cerut contestatoarea.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamanta a invocat că beneficiază de drepturi prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatăl ei având calitatea de chiabur a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu familia, din anul 1952 până în 31 decembrie 1959.
Prin decizia nr.18/2008 petiționarei i s-a stabilit calitatea de beneficiar a Decretului-lege nr.118/1990 pentru perioada 29 iulie 1952 - 26 noiembrie 1954.
Prin contestația formulată împotriva deciziei, reclamanta contestă doar neacordarea drepturilor cuvenite pe anul 1959.
Cu toate acestea, prima instanță a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, stabilind că drepturile reclamantei se din anul 1950.
Reclamanta motivează stabilirea domiciliului obligatoriu prin aceea că tatăl ei a fost declarat chiabur.
Ceea ce instanța are de analizat este dacă pentru perioada 1952 - 1959, perioadă indicată în cererea reclamantei, tatăl acesteia a fost declarat chiabur și dacă în considerarea acestei calități familia a avut stabilit domiciliul obligatoriu în localitatea -
Din actele aflate la dosarul de recurs, respectiv referatele de la filele 15,16, rezultă că la 29 iulie 1952 s-a solicitat trecerea pe lista de chiabur a tatălui reclamantei iar în anul 1954 s-a propus ștergerea acestuia de pe listă. Astfel este clar că pentru perioada 1954 - 1959 nu se mai poate pune problema stabilirii domiciliului obligatoriu, câtă vreme reclamanta a menționat că acesta este legat de calitatea de chiabur a tatălui său.
Față de acest acte în mod corect comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 i-a stabilit reclamantei drepturile pentru perioada de timp scursă între cele două referate, când tatăl reclamantei a avut calitatea de chiabur.
Martorii confirmă că datorită declarării ca și chiabur a tatălui reclamantei s-a stabilit pentru familia acesteia domiciliul forțat, însă pentru perioada ulterioară actului de la fila 15 declarațiile martorilor vor fi înlăturate, acestea având o forță juridică redusă în comparație cu înscrisurile depuse la dosar.
În ce privește copia de pe Registrul Agricol depusă la filele 12,13 din dosarul de fond, se poate observa că numele a fost modificat iar calitatea menționată este aceea de agricultor, numărul casei nu corespunde, astfel că nu poate fi luată în considerare de instanță la analiza cauzei.
Nici adeverința de la fila 6 din dosarul de fond nu poate fi luată în considerare câtă vreme nu s-au depus copii după Registrul Agricol iar susținerile din cuprinsul, acesteia sunt neconforme cu copia de pe Registrul Agricol depuse la filele 12,13 din dosarul de fond.
În consecință, în baza art.312 al.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de H, cu sediul în M C,- județul H, împotriva sentinței nr.1399/24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.ML
Tehnored.
2 exp.
11.12.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat








