Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 985/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 985/CA/2008
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 828/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Față de absența domnului judecător din completul de recursuri, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 23.09.2008, în conformitate cu art. 98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -, având în vedere că doamna judecător, judecător de permanență la data de 23.09.2008 și la data de 29 09 2008, lipsește motivat, iar doamna judecător - -, judecător de permanență pentru data de 25.09.2008 și doamna judecător - -, judecător de permanență la data de 26.09.2008, fac parte din completul de judecată C1 recurs.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul asistat de mandatarul ales, avocat și consilierul juridic pentru intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata a depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinare.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei recurentului.
Reprezentanta recurentului și reprezentantul intimatului arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător și cheltuieli de deplasare, conform chitanței nr. 128, 123 și a bonului fiscal nr.0040.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse prin întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea parțială a deciziei nr.696/2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să stabilească calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990 și în ceea ce privește perioada de un an în care a avut domiciliu obligatoriu conform art.1 lit.d din D-L nr.118/1990.
În motivarea acțiunii s-a învederat că reclamantul a avut stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea - pentru o perioadă de un an (1.11.1988-1.11.1989) însă pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiar al nr.118/1990 și pentru această perioadă.
Reclamantul a menționat că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare și a executat 17 luni și 17 zile de închisoare, iar ulterior eliberării din Penitenciar a fost chemat din nou la Centrul Militar Județean A pentru a fi încorporat. Ca urmare a refuzului acestuia s-a dispus încetarea urmăririi penale în cadrul căreia i s-a impus angajarea la o întreprindere minieră pe o perioadă de minim 5 ani pentru a nu fi condamnat din nou la închisoare.
Se arată de către reclamant că în această perioadă a fost obligat să se prezinte la Secția de miliție pentru a face dovada că este în localitate precum și la Centrul Militar Târgu Jiu unde a fost somat să nu părăsească locul de muncă și localitatea, în caz contrar urmând să fie arestat.
În drept art.18 din Legea nr.554/2004, art.1 lit.d din nr.118/1990 și art.9 din CEDO.
Prin sentința nr. 828/CAF/2008 Tribunalul Alba -Secția Contencios Administrativ a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, menținând Decizia nr.696/2007 a Direcției de Muncă și Protecție Socială
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că perioada în care reclamantul a avut încheiat contract de muncă în temeiul Ordinului Stat SB 1308/1985 nu constituie domiciliu obligatoriu în sensul art.1 lit.d din 118/1990 întrucât reclamantul a optat pentru această alternativă la obligația de îndeplinire a stagiului militar sub arme în mod voluntar și avea totodată dreptul de a alege să lucreze în orice întreprindere minieră din țară.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul susține că în mod greșit instanța de fond a interpretat legea și a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art.1 lit.d din DL 118/1990.
În fapt, instanța ar fi trebuit să admită administrarea probațiunii propuse de reclamant constând în martori și solicitarea dosarului de urmărire penală 196/P/1988 al Parchetului Militar Cluj pentru a analiza în contextul istoric condițiile în care reclamantul a fost forțat să muncească și implicit obligat să își stabilească domiciliul sub o supraveghere continuă din partea organelor de urmărire penală.
De altfel măsurile impuse prin Ordinul 1308/1985 erau în totală contradicție cu Constituția în vigoare de la acea dată.
Reclamantul susține că hotărârea este nulă și datorită încălcării prev.art.261 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă nefiind semnată de judecător și nici de grefier.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinare intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială A solicită respingerea recursului susținând că instanța a interpretat corect legea și probele dosarului.
Recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a optat pentru încheierea contractului de muncă în domeniul minier ca alternativă la efectuarea serviciului militar sub arme.
Obligația efectuării stagiului militar era impusă tuturor cetățenilor României. Faptul că pentru cei care erau împiedicați să-l execute sub arme datorită convingerilor religioase s-a creat această alternativă constituie tocmai o garantare a exercitării libertății de religie.
Chiar dacă durata serviciului alternativ (între 5 și 10 ani) prevăzută în Ordinul 1308/1985 nu era rezonabilă și apărea ca având caracter punitiv, în fapt reclamantul nu a executat decât un an, astfel că nu se poate vorbi de persecuție politică în sensul art.1 din 118/1990, cum corect a stabilit instanța de fond.
Probatoriul solicitat în cauză de reclamant nu era util soluționării acțiunii în condițiile în care aceasta presupunea analiza legislației. La dosar existau documente din dosarul penal 196/P/1988 (31) - Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, în care se face referire tocmai la opțiunea reclamantului de a se angaja în domeniul minier în condițiile Ordinului Stat 1308/1985, copia cărții de muncă din care rezultă perioada lucrată în aceste condiții, hotărârea de condamnare din 1987, înscrisuri suficiente pentru a soluționa cauza.
În ce privește nulitatea hotărârii nici acest motiv de recurs nu este fondat întrucât hotărârea instanței de fond este semnată de judecător și grefier în acord cu prev.art.261 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.
Cum motivele invocate de reclamant potrivit art. 304 pct.5,8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, urmează ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă să se respingă recursul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.828/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23. 09. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FM
Dact./ex.2/10 10 2008
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr
