Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 260/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.260
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.07.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanți -, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 20.07.2009, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților reprezentat prin Ministrul Justiției și Libertăților.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2009 sub nr- reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERATĂȚILOR solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de adresa nr.76.602 emis de Ministrul Justiției la data de 03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare, reclamanții au menționat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Reclamanții au învederat ca au respectat și prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 în sensul că au formulat plângerea prealabilă prevăzută de textul de lege menționat prin cererea anexată în copie la dosar.
Reclamanții au menționat că refuzul plății acestui spor pe o perioadă neterminată încalcă dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, precum și prevederile constituționale, care consacră principiul separației puterilor în stat.
Se menționează că prin plata acestui spor în temeiul Ordinului nr.1165/C/2009 acesta a devenit un drept salarial asupra căruia Ministrul nu mai putea reveni nejustificat.
Se arată că prin actul emis sunt expuși unui prejudiciu material imediat în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Se învederează că consecințele asupra patrimoniului lor sunt evidente prin prisma faptului că prin nr.OUG71/2009 s-a dispus eșalonarea plății drepturilor salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești executorii pentru anii 2010 - 2012.
Un alt aspect de nelegalitate al emiterii actului vizează încălcarea flagrantă a prevederilor art.1 din Primul Protocol adițional la. în sensul că dreptul nostru consacrat prin hotărâre judecătoreasca constituie un "bun" în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni.
De asemenea se arată că prin actul atacat s-a încălcat principiul de drept consacrat de jurisprudența și doctrina iî materie și anume neretroactivitatea măsurii administrative dispuse.
Se arată că actul emis la data de 03.07.2009 prevede că măsura dispusă se aplică începând cu data de 01.06.2009, măsura ce contravine principiului mai sus enunțat.
Nelegalitatea actului administrativ este cu atât mai gravă cu cât acest principiu a fost consacrat de normele constituționale în vigoare, prin articolul 15 alin 2.
De asemenea au fost încălcate dispozițiile art.164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa fondurilor bănești, așa cum s-a pronunțat prin decizia nr.3382/2004.
De altfel, pârâtul nici nu poate invoca lipsa sumelor necesar în bugetul ministerului la rubrica "cheltuieli de personal" și nici nu poate fi vorba despre o majorare a acestor cheltuieli, deoarece hotărârile reclamanților, unele dintre ele, erau definitive și executorii încă înainte de luna iunie 2008, astfel încât ele trebuiau să se regăsească cu certitudine în bugetul pe anul 2009, neavând relevanță situațiile care au condus la alocarea unor sume insuficiente și au permis rectificări bugetare negative.
Se mai arată că, în fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul justiției și libertăților s-a referit la dispozițiile date de primul ministru și ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin.1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr.95/1949, ratificată de România prin Decretul nr.284/1973.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se poate face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Se precizează că, necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă din faptul că atât pentru luna iunie 2009 cât și pentru viitor vor fi prejudiciații cu sume importante de bani, reprezentând tocmai cuantumul acestui spor care a fost înscris în cartea de muncă și a stat la baza angajării unor obligații contractuale privind achitarea unor credite, la baza întocmirii unor planuri financiare personale și ale familiei, inclusiv a celor care privesc necesitățile de recreere pe perioada concediului de odihnă.
De altfel, în ceea ce privește suma aferentă lunii iunie2009, este inadmisibil ca schimbarea privind condițiile de salarizare să intervină după ce activitatea de judecată a fost deja efectuată în condiții cunoscute de cei salarizați, iar schimbarea acestor condiții încalcă inclusiv dreptul de a opta liber pentru o anume activitate, fiind practic obligați să muncească în condiții de salarizare imprevizibile și lăsate la arbitrariul Ministerului Justiției.
Reclamanții mai arată că, în actul administrativ a cărui suspendare o solicită se menționează ă plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG71/2009. Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul reclamanților, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Astfel, puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr.303/2004, a Codului muncii, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate mai sus, a actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra reclamanților (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) constituie un caz bine justificat, în sensul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ.
Se mai arată că, măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită la art.2 alin.1 lit. s) din Legea nr.554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil constând în neplata către reclamanți a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
Se menționează că, față de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, au formulat, la data de 09.07.2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.
În drept au fost invocate prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea întâmpinării se menționează ca adresa nr.76.602 din 03.07.2009 a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea nr.18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009.
Se arată că fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - nr.OUG71/2009 - coroborat cu Legea nr.18/2009 și Legea nr.500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr.554/2004.
Astfel, prin această adresă s-a precizat, în atenția ordonatorilor secundari și terțiari de credite, că la data de 10.07.2009 drepturile salariate aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata acestui spor urmând a se efectua potrivit nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin această adresă se aduce la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite situația bugetului și noua formă de plată a sporului de 50% care s-a făcut în baza titlurilor executorii și care se modifică conform nr.OUG71/2009 (modificarea constă în faptul că sporul nu se achită lunar ci eșalonat conform acestei ordonanțe de urgență).
Se învederează că atâta timp cât această adresă nu are natura juridică a unui act administrativ, nu poate face nici obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile Legii nr.554/2004.
Pe fond, se solicită respingerea cererii întrucât efectele adresei atacate de către reclamanți au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- la data de 09.07.2009, aceeași soluție fiind pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu nr- la data de 07.07.2009. Pârâtul menționează că acțiunea reclamanților a rămas astfel fără interes.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
În fapt Curtea reține că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, executorii de drept, Ministerul Justiției, devenit Ministerul Justiției și Libertăților, a fost obligat să plătească, și pentru viitor, judecătorilor, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Prin Ordinul nr.768/04.03.2009, semnat de Ministrul Justiției și Libertăților, sporul sus - menționat a fost acordat tuturor judecătorilor, fără a distinge între cei care beneficiau de hotărâri judecătorești și cei care nu au dat în judecată Ministerul pentru recunoașterea sporului prevăzut de lege.
Acest Ordin a fost operat în carnetul de muncă al judecătorilor.
La data de 09.04.2009, Ministrul Justiției și Libertăților, a dat Ordinul nr.1163 prin care, modificând implicit primul Ordin amintit, a ordonat ca sporul de 50% să fie acordat doar judecătorilor care sunt beneficiarii unor hotărâri judecătorești ce recunoșteau sporul de risc și de supraîncărcare neuropsihică și pentru viitor.
C de al doilea ordin a fost contestat în instanță și suspendat prin hotărâre judecătoreasca devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât Ordinul nr.768/04.03.2009 a continuat să-și producă efectele. De la 10.04.2009 până la 10.06.2009 inclusiv, judecătorii din România au primit salarii incluzând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin actul emis la data de 03.07.2009 sub nr.76602 de către pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților, a cărui suspendare formează obiectul prezentului litigiu, s-a dispus ca la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Se menționează în actul respectiv că această modalitate de calcul se va păstra și pentru viitor plata sporului de 50% urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului bugetar.
În motivarea acestei măsuri dispuse prin actul menționat s-au reținut dispozițiile nr.OUG34/2009, adresa nr.292.443/26.06.2009 a prin care s-a adus la cunoștința pârâtului că fondurile prevăzute pentru cheltuieli de personal nu pot fi majorate întrucât nu pot fi identificate surse suplimentare, nr.OUG71/2009. Totodată s-a invocat împrejurarea că fondurile prevăzute prin legea bugetului de stat pe anul 2009 nr.18/2009 pentru plata sporului de suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate.
Înainte de a analiza îndeplinirea condițiilor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea se va pronunța asupra excepțiilor invocate de către pârât prin întâmpinare, și anume inadmisibilitatea acțiunii față de împrejurarea că actul atacat nu ar fi un act administrativ și excepția lipsei de interes.
În ceea ce privește susținerea pârâților în sensul că adresa atacată de către reclamanți nu este act administrativ, Curtea constată că această afirmație nu este în acord cu dispozițiile legale.
Astfel fiind, articolul 2 lit. c) din Legea nr.554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Prin urmare, în speța de față actul atacat a fost emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea executării în concret a unor prevederi legale având drept consecință anumite efecte juridice, și anume neincluderea în salariul lunar al judecătorilor - reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
actului nu este de natură să confirme sau să infirme caracterul de act administrativ a unui înscris, esențial este că acest act să emane de la o autoritate publică, în exercițiul puterii publice, să fie emis în executarea unor dispoziții legale și să producă efecte juridice.
Toate aceste caracteristici ale actului administrativ sunt prezente și în speța de față, astfel că actul atacat este unul administrativ, supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Curtea va respinge excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților.
Curtea constată că în speța de față este atacat un act administrativ cu caracter individual, iar nu un act care are caracter normativ. Față de caracterul acestui act, Curtea constată că măsura dispusă de instanță are efecte între părțile din litigiu. Astfel fiind, împrejurarea că actul administrativ atacat în prezenta acțiune a fost suspendat în cadrul dosarelor nr- al Curții de Apel Cluj și - a Curții de Apel București nu are relevanță asupra interesului reclamanților de a promova cererea de chemare în judecată. Mai mult soluțiile invocate de către pârât nu sunt irevocabile ci doar definitive.
Față de aceste considerente Curtea va respinge și excepția lipsei de interes a reclamanților în declanșarea acțiunii de față.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art.14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamant a plângerii prealabile, conform prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004. Curtea constată că la dosarul cauzei se afla dovada expedierii pe fax a plângerii prealabile de către reclamanți către pârât (filele 5-6 dosar).
În ceea ce privește prima condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Față de definiția dată de art.2 lit. t) din Legea nr.554/2004, mai sus enunțată, îndoiala serioasă este dovedită prin aspectele de nelegalitate pe care reclamanții le-au invocat în cererea formulată cu privire la temeiul de drept al emiterii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Astfel fiind, reclamanții critică actul emis de către pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților, invocând nelegalitatea acestuia prin raportare la dispozițiile constituționale, la prevederile primului Protocol la. precum și la actele emise de însuși pârâtul care a adoptat și prezentul act administrativ.
Astfel fiind, trebuie să reținem că prin prezentul act administrativ nu s-a revocat ordinul anterior prin care Ministrul Justiției și Libertăților a dispus plata sporului mai sus menționat câtre reclamanți.
În plus, reclamanții menționează că prin prezentul act se tinde la suspendarea plății lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii iar nu vizează suspendarea plății drepturilor salariale restante, a căror eșalonare s-a dispus într-adevăr prin nr.OUG71/2009.
Față de apărarea pârâtului în sensul că aceste drepturi salariale nu mai sunt acordate datorită lipsei fondurilor necesare, reclamanții invocă în susținerea cererii de suspendare jurisprudența, precum și dispozițiile din dreptul intern care statuează că orice modificări cu privire la plata salariului, rețineri sau diminuări trebuie făcute în acord cu condițiile și în limitele prescrise de lege.
Față de împrejurarea că instanța nu poate analiza fondul cauzei în momentul în care analizează cererea de suspendare, Curtea apreciază că aceste considerente mai sus menționate și care au fost invocate de către reclamanți în cerere creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
Prin actul emis reclamanții sunt expuși unui prejudiciu material imediat în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, astfel că efectul asupra patrimoniului acestora este direct.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România.
În acest context apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, are obligația să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
Se arată că Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității. În acest sens, trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil. Rațiunea aplicată de în aprecierea posibilității de suspendare este pe deplin justificată și în analiza noțiunii de "caz bine justificat" despre care face vorbire art.14 din Legea nr.554/2004.
În acest sens Curtea are în vedere și recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, apreciem că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
Curtea va admite cererea și va suspenda executarea actului administrativ emis de către pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
Admite cererea formulată de reclamanții -, și, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Lugoj, cu sediul în L,-, jud. T în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5 și în consecință:
Suspendă executarea actului administrativ emis de către Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.07.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/24.07.2009
TEHNORED:/24.07.2009
7.ex./SM/emis 5 com.
Se comunică:
- reclamanți 1- 4 - -, și, - toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Lugoj, cu sediul în L,-, jud.
- pârât - MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, - B,-, Sector 5
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
