Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.101
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPALĂ B, cu sediul în B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 1069 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr. 3447/40//2009), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în B, str. - - nr. 3,. B,. 2,. 6, județul B, pârât intimat fiind Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință că reclamantul intimat, prin serviciul registratură, a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat.
Instanța, constatând că recurenta, deși lipsește, a solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă și declară dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani sub nr- la data de 27.08.2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin F și Bas olicitat a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.050 lei, plătită pentru autoturismul cumpărat în anul 2007 din spațiul european, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism pentru care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acesteia în circulație.
A apreciat reclamantul că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 și 90 din
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința nr. 1069 din 21 octombrie 2009, Tribunalul Botoșani - Secția Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cea privind lipsa procedurii prealabile; a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B - să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.050 lei, achitată cu chitanța seria - 3 A nr. -/03.10.2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a solicitat recunoașterea de către justiția română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din referitor la taxa de primă înmatriculare pretinsă de autoritățile române în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietatea sa, solicitând, în consecință, obligarea Statului Român la restituirea contravalorii acestuia.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român - prin, aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art. 28 din, motiv pentru care a respins excepția invocată față de acesta. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că Trezoreria doar a încasat suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasată în baza legii române.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă de instanța de fond pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 148 aliniat 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către statul român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasbourg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Instanța a constatat că jurisprudența a clarificat problema existenței unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în Cazul II 106/77 că: "orice prevedere din sistemul legislativ național și orice practică legislativă administrativă sau judiciară care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instanțelor naționale competente să aplice dreptul comunitar să-și exercite dreptul de a întreprinde acțiunile necesare ca, în momentul intrării în vigoare a prevederii comunitare, să anuleze prevederile legislative naționale care ar putea împiedica aplicabilitatea deplină și efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerințele care constituie însăși esența dreptului comunitar."
Față de aceste concluzii formulate de, instanța a apreciat că, în speța de față, nerespectarea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care instanța va constata inaplicabile aceste dispoziții din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere și concepția care a statuat asupra faptului că "instrumentele juridice necesare aplicării dreptului comunitar trebuie aplicate de judecătorul național, chiar și atunci când dreptul național nu le prevede."
Față de dreptul pretins de reclamant, prima instanță a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzute de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele reținute, prima instanță a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța observă că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: "principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi".
În consecință, instanța a obligat Statul Român - prin să restituie reclamantului, contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.207 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/17.07.2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și să plătească acestuia suma de 43 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât această taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul teritorial, Administrația Finanțelor Publice Municipala, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială. A mai arătat recurenta că prima instanță nu a avut în vedere că reclamanta putea uza de prevederile art.11 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, astfel încât putea să solicite plata taxei rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, care se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice a aplicării ordonanței de urgență.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea,constată recursul nefondat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul, în mod corect a reținut că aceasta este justificată, în speță, trezoreria doar încasând o sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasate în baza legii române.
Critica vizează implicarea Statului Român - Ministerul Finanțelor Publice în procesul de: stabilire, verificare, colectare și executare silită privind taxa specială datorată pentru autoturisme și autovehicule comerciale și reglementată prin art. 2141Cod Fiscal, din această problematică derivând și analiza excepției privind justificarea calității sale procesuale pasive în litigiul dedus judecății.
Din analiza prevederilor art. 2141și următoarele Cod Fiscal, Curtea constată că sumele datorate cu acest titlu se fac venituri la bugetul de stat - care este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice - iar autoritatea fiscală locală are competențe în stabilirea, calcularea, verificarea, colectarea și executarea silită a acestei taxe speciale.
Cum și cele două autorități sunt implicate în aplicarea normelor fiscale care reglementează acest tip de taxă, Curtea constată că nu este dată excepția invocată de recurentă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe interne a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPALĂ B, cu sediul în B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 1069 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr. 3447/40//2009), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în B, str. - -, nr. 3,. B,. 2,. 6, județul B, pârâți intimați fiind Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond: -
Tehnoredact.
2 ex./02.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
