Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.99
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Administrația Finanțelor Publice F, județul,împotriva sentinței nr. 1718 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în municipiul F,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recurenta, deși lipsește, a solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr- din 12.05.2009, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice F, obligarea acestora la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.992 lei și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 18.07.2007 a achitat, pentru autoturismul marca BMW suma de 5.919 lei, conform chitanței nr. - din 18 iulie 2007, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, sumă calculată conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal, introdus prin Legea nr.343/2006, modificat prin OUG nr.110/2006 și nr.418/2007. Din această sumă i-a fost restituită la data de 06.08.2008, suma de 1.927 lei, iar diferența de 3.992 a făcut obiectul cererii de față.
Reclamantul a arătat că taxa specială de primă înmatriculare instituită prin dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Conform reglementării interne, taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 2143din Codul fiscal se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial. Taxa nu se datorează însă pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare de către un alt proprietar, creându-se astfel o discriminare din punct de vedere fiscal între autovehiculele importate din Comunitatea Europeană față de cele similare produse pe piața internă.
Având în vedere că a fost lipsit în mod nelegal de folosința sumei de 3.992 lei de la data plății,18.07.2007, a arătat că pârâta datorează și dobânzile legale aferente, calculate de la data plății, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat numai în acest fel putând fi reparat integral, așa cum prevăd dispozițiile art.1084 Cod civil, raportat la art.1082 Cod civil.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri (filele 7-11).
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sai nvocat pe excepția lipsei procedurii prealabile față de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A susținut că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008.
Art.11din OUG nr.50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare este reglementată de cap. VI Secțiunea I art. 6 din Anexa la nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008.
A mai arătat că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30 iunie 2008, iar nu restituirea integrală a acesteia.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, a arătat că în speță nu pot fi incidente dispozițiile nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Prin sentința nr.1718 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice F să restituie reclamantului suma de 3.992 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - 3 A nr. - din 18.07.2007, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei - 18.07.2007 și până la restituirea efectivă. Totodată, pârâtele au fost obligate să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 644 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ-fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță, reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de "impozit intern" are accepțiune diferită față de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect au arătat pârâtele, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. l, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90, dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al. l atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
S-a mai arătat că, din interpretarea art. 2142din Codul fiscal rezultă că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație, s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77 că, dreptul comunitar, constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriului statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte prevederi comunitare obligatorii, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar "Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiile rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2".
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâtele să îi plătească reclamantei beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată potrivit dispozițiilor. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data restituirii.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtele, care au căzut în pretenții, au fost obligate la plata sumei de 644 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În motivarea recursului a arătat că, spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai învederat recurenta că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "impozit intern" are accepțiune diferită față de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că, taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind văzând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare,Curtea, în baza art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Administrația Finanțelor Publice F, județul S,împotriva sentinței nr. 1718 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în municipiul F,-, județul
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud,fond:
Tehnored.
2 ex./02.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
