Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1038
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantul, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentințeinr. 160 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 20.08.2008, reclamantul, aflat în regim de detenție la Penitenciarul Botoșani, a chemat în judecată în calitate de pârât Penitenciarul Botoșani, motivat de faptul că la data de 14.03.2008, primind citație de la Curtea de APEL SUCEAVA, nu i-a asigurat prezența la judecarea cauzei din dosarul nr-, solicitând daune morale în sumă de 10.000 lei.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința nr. 160/04.02.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ceea ce privește drepturile procedurale ale reclamantului, acestea au fost respectate, întrucât: înmânarea citației s-a făcut potrivit disp. art. 90 aliniat 6 și art. 153 aliniat 2 punct 4 Cod procedură civilă, prin administrația închisorii, la termenul de judecată, iar judecătorul a trecut la soluționarea cauzei în baza disp. art. 85 Cod procedură civilă, în urma citării acestuia.
Față de acțiunea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 554/2004, prima instanță a constatat că potrivit art. 17 aliniat 2, pentru judecarea unei astfel de cereri se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997, reclamantul neîndeplinindu-și obligația de achitare a acestora până la primul termen de judecată și nesolicitând scutirea de la plata acestora.
Instanța nu este în măsură a-i comunica reclamantului că are posibilitatea de a solicita scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, întrucât:
Ajutorul judiciar poate fi refuzat, conform art. 18 din nr.OUG 51/2008 atunci când acordarea acestuia nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim.
Ori, prima instanță a reținut că în speța de față acțiunea formulată nu întrunește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în contencios administrativ și nici condițiile obligatorii de formă prev. de art. 12 din Legea nr. 554/2004, iar neregulile semnalate nu sunt de natură a justifica un interes legitim - așa cum acesta a fost definit prin art. 2 lit. p din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, prima instanță a apreciat că anularea acțiunii ca netimbrată nu este de natură a încălca dispozițiile art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil - sens în care s-a pronunțat și CEDO prin decizii de speță.
Astfel, în accepțiunea jurisprudenței contenciosului european, "dreptul la justiție nu este absolut. El se pretează la limitări, pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea unui scop" (cauza Tolstoy în Hotărârea din 13.07.1995).
CEDO nu exclude posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în privința accesului unei persoane la justiție, dar numai cu respectarea unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (cauza Weissman contra României, Hotărârea din 24.05.2006).
Prin urmare, prima instanță a constatat că impunerea unei taxe de timbru minimale, nu încalcă raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, având în vedere că aspectele invocate prin acțiune nu se referă la un drept sau un interes legitim, așa cum acesta a fost definit prin legea contenciosului administrativ.
Întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru prevăzută de lege, in temeiul art. 20 aliniat 3 din Lege nr. 146/1997 prima instanță a anulat ca netimbrată acțiunea.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că solicită să fie scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, aferente cererii sale de chemare în judecată, având în vedere faptul că se află în executarea unei pedepse privative de libertate. De asemenea, a arătat că prima instanță a judecat cauza în lipsa sa, încălcând art. 6 din CEDO.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 11 al. 1 din nr.OUG 51/2008, cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul.
Prin cererea de recurs, reclamantul a solicitat să fie scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, aferente cererii sale de chemare în judecată.
Prin urmare, cererea de acordare a ajutorului public judiciar trebuia adresată instanței competente a soluționa cauza în care s-a solicitat ajutorul, respectiv Judecătoriei Botoșani, competentă a soluționa cauza în fond.
Având în vedere faptul că în cauză se impune soluționarea cu prioritate a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, urmează ca instanța competentă, respectiv Judecătoria Botoșani să soluționeze cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința nr. 160/04.02.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare să fie soluționată cu prioritate cererea formulată de reclamant privind acordarea ajutorului public judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamantul, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentințeinr. 160 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Botoșani.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/26.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
