Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1047/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1047
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta P-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.328 din data de 01.07.2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata creditoare SRL P cu sediul în P,-, Județ P și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: consilier juridic reprezentând recurenta pârâtă P cât și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, intimata reclamantă SRL P fiind reprezentată de avocat potrivit delegație nr. 37.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea Curții, reprezentantele părților, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul consilier juridic pentru recurenta pârâtă P cât și pentru intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în parte, precizând că OUG 50/2008, prevede restituirea parțială a taxei de primă înmatriculare. Arată că este corect să se restituie taxa dar numai parțial, în acest moment neexistând temei legal pentru restituirea taxei integral, normele în vigoare prevăd restituirea taxei parțial. S-ar face o discriminare dacă unii ar primii taxa integral și alții parțial.
Mai arată că în prezent această taxă s-a restituit și din oficiu, multor persoane atât fizice cât și juridice.
Având cuvântul avocat, pentru intimata reclamantă SRL P, solicită în baza art. 312 alin.1 teza a II-a pr.civ. respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Mai solicită respingerea excepțiilor invocate pentru prima dată prin cererea de recurs, precizând că recurenta se află în eroare.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, precizând că instanța competentă în soluționarea cauzei pe fond, nu este Judecătoria Ploiești, cum greșit susține recurenta.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a P, solicită de asemenea respingerea ca neîntemeiată, P fiind cea care a încasat taxa de primă înmatriculare.
Și în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât la dosar există dovezi în sensul că s-a îndeplinit procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei, avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.328 din 1.07.2008, Tribunalul Prahova - secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL P în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P prin P P, obligând pârâții să restituie reclamantei suma de 73.219 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare la momentul achitării ei și a introducerii cererii de chemare în judecată, era reglementată de dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal precum și de punctul 311-312din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, reglementare care este contrară dreptului comunitar, situație în care se impune aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar potrivit art.148 din Constituția României, impunându-se restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum și acordarea unor despăgubiri pentru perioada în care sumele în cauză s-au aflat la dispoziția statului român.
Se arată în sentință că prin art.14 din nr.OUG50/2008, se abrogă art.2141- art.2143Cod fiscal, dispoziții ce reglementau taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, însă aceste dispoziții nu pot fi aplicate deoarece art.4 alin.1 din Codul fiscal prevede că orice modificare și completare a codului se face numai prin lege, astfel că nicio ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, care nu se poate modifica decât prin lege și pe de altă parte noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior având în vedere principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, contribuabilii care au achitat taxa specială corespunzătoare nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementări, din moment ce ei și-au înmatriculat autoturismul anterior datei de 01.07.2008 când a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, considerente pentru care se reține prin sentință că taxa de primă înmatriculare trebuie restituită în totalitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs P - Administrația Finanțelor Publice P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, deoarece obiectul acțiunii cu care a fost investită prima instanță era numai solicitarea restituirii unor sume de bani, nesolicitându-se anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, nefiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art.2 pct.1 lit.f din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ și anume prima teză a acestor dispoziții, respectiv prima condiție se referă la emiterea sau încheierea după caz a unui act administrativ, iar teza a II-a, respectiv cea de-a doua condiție se referă la nesoluționarea în termen legal ori de refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, niciuna din cele două condiții nefiind îndeplinite.
În mod greșit prima instanță arată recurenta, a respins excepția pe motiv că obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, ceea ce este inadmisibil, neputându-se reține că obligația de plată a taxei și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății echivalează cu un act administrativ.
Prin al doilea motiv de recurs arată că greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a P, organul fiscal nefăcând altceva decât să încaseze o sumă de bani stabilită potrivit calculației Ministerului Economiei și Finanțelor, deci a fost numai un intermediar, neluând o hotărâre în acest sens, astfel că excepția era întemeiată și trebuia admisă ca atare.
Prin al treilea motiv de recurs, arată că greșit prima instanță a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, înscrisurile aflate la dosar reprezintă doar răspunsul care s-a dat la cererea de restituirea a taxei de primă înmatriculare și nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin al patrulea motiv de recurs arată că sentința este nelegală, instanța de fond ignorând legile în vigoare la momentul soluționării cauzei, întrucât la momentul plății taxei de primă înmatriculare aceasta era reglementată de codul fiscal prin Legea nr.243/2006, iar la momentul soluționării acțiunii, erau aplicabile prevederile nr.OUG50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și în aceste condiții intimata putea solicita autorității fiscale competente restituirea taxei rezultate ca diferență între suma achitată de aceasta și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008, restituire ce se putea realiza pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a actului normativ.
Față de prevederile constituționale ale art.148, arată recurenta, prevederi în temeiul cărora prima instanță a considerat că trebuie restituită în totalitate taxa de primă înmatriculare, aliniatul 2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, din analiza acestor dispoziții legale rezultând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru.
Dispozițiile art.90 alin.1 din tratatul Comunităților Europene, consideră recurenta că nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare urmează să fie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România și nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România și taxa de primă înmatriculare nu este contrară drepturilor comunitare.
De altfel, arată recurenta, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzute de art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, astfel încât instanța de fond și-a depășit competența.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Motivele 1,2 și 3, vizând respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, a excepției lipsei calității procesuale pasive a P, a excepției lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității acțiunii, sunt nefondate.
Recurenta pârâtă nu a invocat aceste excepții la instanța de fond și nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepțiile arătate mai sus.
De altfel, în ce privește aceste excepții, ele erau nefondate, întrucât excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ era nefondată, deoarece ceea ce ataca intimata-reclamantă prin acțiunea formulată era actul nr.-/1.04.2008, al Ministerului Economiei și Finanțelor, ce reprezenta răspunsul dat de această instituție la plângerea prealabilă formulată de intimată, privind restituirea taxei de primă înmatriculare, actul atacat fiind un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 pct.2 lit.f din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ și anularea actului era de competența instanței de contencios administrativ.
Cea de-a doua excepție invocată de recurentă în motivele de recurs, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a Pe ra nefondată deoarece această instituție este autoritatea care a încasat taxa de primă înmatriculare, și deci cea care a emis actul contestat, astfel încât avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Celelalte două excepții invocate de către recurentă și anume excepția lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, sunt nefondate, deoarece intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, așa cum rezultă din copia xerox a plângerii aflată la filele 7-8 dosar fond și a confirmării de primire aflată în copie xerox la fila 9 dosar.
Prin urmare, intimata a formulat plângere prealabilă, astfel încât excepțiile lipsei procedurii prealabile și ca o consecință a inadmisibilității acțiunii, sunt nefondate.
C de-al patrulea motiv de recurs ce vizează fondul litigiului este nefondat.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal și a art.311și art.312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, respectiv a reglementărilor din Uniunea Europeană care nu prevăd plata taxei de primă înmatriculare și de asemeni, dispozițiile din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 din Constituția României, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că intimata-reclamantă era îndreptățită la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar.
Nu erau aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei că intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG50/2008, nu se pot aplica retroactiv pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora intimata a achitat taxa de primă înmatriculare, sunt contrare, așa cum s-a arătat mai sus, dreptului comunitar, art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene interzicând discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și dispozițiilor din Constituția României, art.148 alin.2 din Constituție care prevede obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini obligația prevăzută la art.148 alin.2 din Constituție, este Parlamentul României, nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările din Tratatul Comunităților Europene.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, și va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta P-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.328 din data de 01.07.2008 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata creditoare SRL P cu sediul în P,-, Județ P și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
Grefier
Red.EC/CC
2 ex/19.09.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
