Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 105/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1682/CA/2009 pronunțată de Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din legea nr. 146/1997; recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul Municipiul prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul obligarea acestuia la plata sumei de 68752 lei reprezentând redevență pentru anul 2002 și penalități de întârziere pentru perioada 2002-2006, calculate conform contractului de concesiune perfectat între părți și reactualizarea în raport de rata inflației de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
În motivarea cererii, reclamantul arată că între părți a intervenit contractul de concesiune nr. 63/1996, modificat prin acte adiționale succesive, având ca obiect concesionarea suprafeței de teren de 100 mp amplasat în zona de agrement Straja, pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale de -lei. Deoarece prin art. 6 din contract s-a prevăzut indexarea anuală a prețului concesiunii în raport de rata inflației, iar prin art. 9 s-a prevăzut penalizarea întârzierilor de plată cu penalități de întârziere, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
În drept a invocat dispozițiile art. 969, art. 112-114 Cod procedură civilă și art. 1073 Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin Sentința nr. 1682/CA/2009 a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 335 lei cu titlu de redevență.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că între părți a intervenit un contract de concesiune modificat prin act adițional privind terenul în suprafața de 100 mp amplasat în zona Straja, pârâtul asumându-și obligația de a plăti o redevență anuală de - lei. Pentru neachitarea la termen a redevenței s-a stabilit plata unei penalități zilnice în cuantum de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii. S-a reținut caracterul abuziv al clauzei privind penalitățile și faptul că reclamantul putea cel mult să solicite penalității de întârziere în limita a 30 de zile. Reținând că dreptul la acțiune al reclamantului pentru plata redevenței pentru anul 2002 s-a născut la data de 10.01.2003, iar pentru plata penalităților de întârziere aferente celor 30 de zile s-a născut în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, acțiunea a fost considerată prescrisă pentru redevenței pentru anul 2002 și pentru plata penalităților de întârziere pentru perioada 2002-trimestrul II 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii.
Prin motivele de recurs se arată că între părți s-a încheiat contractul de concesiune care stabilește plata penalităților pentru întârziere în plata redevenței. Se susține că termenul de prescripție reținut de către instanță nu are aplicabilitate în cauză deoarece el fost întrerupt la data de 27.06.2008 când pârâtul a achitat suma de 70 lei cu titlu de redevență pentru anul 2002, cu chitanța nr. 5942/2008.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și următoarele din Codul d e procedura civilă.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 17 din 146/1997.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 63/1996 pentru terenul în suprafață de 100 mp din zona de agrement Straja, pe o durată de 50 de ani.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 63/1996, plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract, întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii. Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Atât redevența, cât și penalitățile de întârziere constituie creanțe ce decurg dintr-un act de drept administrativ și care se fac venit la bugetul local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Raportând data de 01.01.2003, când a început să curgă termenul de prescripție pentru plata redevenței și penalităților de întârziere pentru anul 2002, la data introducerii acțiunii de către reclamant se poate observa că dreptul material la acțiune în ceea ce privește redevența și penalitățile aferente anului 2002 este prescris, susținerile reclamatului privind întreruperea termenului de prescripție prin plată nefiind întemeiate întrucât în urma analizării chitanței nr. 5942/2008 se constată că suma de 70 lei a fost plătită cu titlu de penalități pentru anul 2003.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferentei perioadei 2003-2006, în urma analizării actelor de la dosar se constată că pârâtul a achitat cu întârziere redevența cuvenită pentru perioada 2003-2007, astfel că datorează penalități de întârziere calculate pentru perioada de 30 de zile prevăzută de art.9 din contract, începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează:
- pentru anul 2003, penalitățile sunt în sumă totală de 715,50 lei, din care pârâtul a achitat suma de 70 lei cu chitanța nr. 5942/2008 (27) și 352 lei, rămânând un rest de 645,50lei;
- pentru anul 2004, penalitățile de întârziere sunt în sumă totală de 816 lei;
- pentru anul 2005, penalitățile de întârziere aferente trimestrelor I-III sunt în sumă totală de 668,25 lei;
- pentru anul 2006, penalitățile de întârziere aferente trimestrului I sunt în sumă totală de 56 lei.
Cererea reclamatei referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie prin ele însele o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, acoperind inclusiv inflația, așa încât nu se justifică reactualizarea acestora în raport cu indicele de inflație, și acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
Având în vedre cele reținute mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art.312 din Codul d e procedură, recursul va fi admis, sentința recurată a fi modificată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1682/CA/2009 pronunțată de Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului Municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind redevența și penalitățile de întârziere pentru anul 2002 și pe cale de consecință, respinge ca prescrisă acțiunea formulată de către reclamant pentru plata acestora.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003 - 2006 calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 63/1996 modificat prin actul adițional nr. 1/2009 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează:
- anul 2003 - trim. I-IV - penalități în sumă de 645,50 lei;
- anul 2004 - trim. I-IV - penalități în sumă de 816 lei;
- anul 2005 - trim. I-III - penalități în sumă de 668,25 lei;
- anul 2006 - trim. I - penalități în sumă de 56 lei.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored./08 02 2010
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
