Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 109/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva Sentinței nr. 875/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței mandatara intimatei reclamantă, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. A din Legea nr. 146/1997, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mandatara intimatei reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare - în două exemplare.
Față de mențiunea reținută de factorul poștal pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata reclamantă, respectiv: "afișat; persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă", mandatara acesteia învederează instanței faptul că intimata locuiește în prezent la aceiași adresă.
Mandatara intimatei reclamantă declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara intimatei reclamantă solicită respingerea recursului și în consecință menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Învederează instanței că dispozițiile OG 50/2008 nu pot fi luate în discuție, întrucât această ordonanță a intrat în vigoare după data la care reclamanta a achitat suma cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Arată de asemenea că normele interne contravin normelor europene, situație în care se aplică în mod direct și preponderent normele comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată, mandatara intimatei reclamantă susține că acesta trebuie acordată de la momentul achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta G a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A Și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE AI:
-obligarea acestora la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 2.814 lei, taxă prelevată ilegal și obligarea acestora la plata dobânzii legale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că s-a achiziționat în 16.07.2007 un autoturism second-hand marca Opel Astra Break, nr. de înmatriculare AB.69. nr. de identificare -, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost plătită suma de 2.814 lei, taxă de primă înmatriculare percepută în temeiul art.214 ind.1-3 Cod fiscal, din care i s-a restituit suma de 2564 lei.
Reclamanta învederează că taxa respectivă introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență,în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
Față de acest aspect, reclamanta precizează că legiuitorul român a încălcat disp. art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și ca atare neputând fi aplicabile art.214 alin.1-3 cod fiscal, taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor este ilegală și se impune restituirea acesteia.
În drept:art.90 paragraful din Tratatul CEE, art.11 și 148 alin.2 din Constituție, decizia pronunțată în cauza Costa/Enel a CJCE.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Deși legal citate pârâtele nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
PrinSentința nr.875/CAF/2009pronunțată la data de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantei G, au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.814 lei și să-i plătească dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
De asemenea au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1197,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIc riticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare.
Se mai arată că taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice, în mod greșit fiind obligată la plata dobânzii calculată începând cu data plății taxei.
În drept, art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1.pr.civ, OUG nr. 50/2008.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect fiind apreciată de prima instanță nelegalitatea taxei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Reclamanta a cumpărat din Germania un autoturism înmatriculat anterior în acest stat comunitar pentru care a fost obligată să achite conform chitantei Seria -, nr. -/16.07.2007 în contul Trezoreriei statului suma de 2814 lei cu titlul de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România", percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene (și nu Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene cum a fost indicat eronat în sentință) în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar, chiar dacă motivația acestei concluzii este eronată.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Ca urmare susținerea instanței de fond conform căreia neconformitatea cu dreptul comunitar se datorează faptului cănu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aicinu este relevantă pentru stabilirea caracterului necomunitar al taxei.
Însă, așa cum se arăta în cauzele citate anterior - C-290/2005 și C-333/2005 -în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE.
În consecință taxa reglementată de art. 2141- 2143din Codul Fiscal se impune a fi anulată așa cum a reținut și prima instanță.
*
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 în prezenta cauză nu poate fi acceptată.
Așa cum în mod judicios a stabilit și instanța de fond aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Ca atare în mod corect s-a dispus restituirea integrală a taxei.
*
În fine, cel de-al treilea motiv de recurs, privitor lamomentul de la care încep să curgă dobânzileeste apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
Regimul juridic al dobânzilor, în această materie este reglementat de art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, text conform căruiapentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 nu este incidentă în cauză rămâne de analizat cea prevăzută de art. 70. Conform acestui text:
" (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. "
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 conduce la concluzia că dobânzile se datorează după expirarea termenului de 45 de zile de la data solicitării.
Această concluzie trebuie însă circumstanțiată, pornind de la faptul că termenul de 45 de zile este un termen stabilit la dispoziția organului fiscal, de către legiuitor, pentru soluționarea cererii. În măsura în care cererea este soluționată înainte de expirarea acestui termen nu există justificare rațională pentru a aștepta expirarea celor 45 de zile întrucât eventuala culpă există de la momentul formulării cererii în cazul soluționării nefavorabile a acesteia.
Ca urmare momentul formulării cererii de restituire a taxei este și momentul de referință pentru plata dobânzii prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală, aceasta având caracterul de accesoriu a creanței principale.
Soluția adoptată de instanța de fond, respectiv acordarea dobânzilor de la momentul plății taxei, nu poate fi acceptată, pe de o parte pentru că este contrară dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală (alegerea momentului nefiind motivată în vreun fel) iar pe de altă parte pentru că reclamanta nu a putut justifica nicicum pasivitatea sa în perioada 16.07.2007 - 11.05.2009 (restituirea taxei făcându-se la cerere).
Ca urmare recursul pârâtei se dovedește parțial întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă cu consecința modificării în parte a sentinței, respectiv doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda legală.
Având în vedere că pârâta se află totuși în culpă procesuală, aceasta urmează să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva Sentinței nr. 875/CAF/2009 pronunțată la data de 14.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentei sumei de 2.814 lei în condițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală începând cu data formulării cererii de restituire și până la momentul restituirii integrale a sumei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
