Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1125
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P împotriva sentinței civile nr.78/CF din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.993/103 din 23.02.2009, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 125, 96 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, actualizată la data plății conform indicelui de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ă a achiziționat la data de 30.01.2008 un autoturism second-hand din Germania prin mandatarul, că pentru a înmatricula acest autoturism în România a fost obligată la achitarea, în contul bugetului de stat, sumei de 1255,96 că a solicitat Administrației Finanțelor Publice PNr estituirea taxei însă pârâta nu a răspuns acestei solicitări, că taxa a fost percepută și încasată în baza art.214 ind.1 din Codul fiscală, însă este contrară dispozițiilor Tratatul Comunității Europene.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene aplicabile în cauză, rezultă faptul că"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Taxa nu ar fi fost percepută dacă autoturismul era deja înmatriculat în România. În consecință, există un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România dintr-un alt stat membru, unde au fost înmatriculate, în scopul reînmatriculării lor în România, și autoturismele înmatriculate deja în România.
Că, există. astfel, o contradicție între legea națională și cea comunitară, care nu poate fi rezolvată decât prin luarea în considerare a normei comunitare.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, s-a stabilit că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a consacrat principiul supremației dreptului comunitar față de dreptul național. decurge din natura proprie a comunității și înseamnă că normele comunitare primează asupra tuturor normelor naționale.
Ca și jurisprudență, menționează că în hotărârea dată în cauza C 103/88-, Curtea a arătat că obligația aplicării dreptului comunitar nu revine numai instanțelor naționale, ci și autorităților administrative, care sunt obligate să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale, dacă încalcă dreptul comunitar.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice P-N era obligată să aplice dreptul comunitar și să se abțină de la perceperea și încasarea taxei.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 90 par. 1 și art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 1088 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire a depus la dosar: contractul de vânzare cumpărare a autoturismului, certificatul de înmatriculare, chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare, dovada că a îndeplinit procedura prealabilă.
Prin sentința civilă nr. 78/CF din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.255,96 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, actualizată la data executării conform indicelui de inflație și suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond constatat că acțiunea este întemeiată.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta a devenit proprietara unui autoturism marca AUDI A4. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta a achitat pârâtei la data de 21.02.2008 suma de 1255,96 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.2142din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.2141Cod fiscal.
Instanța a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare G nr.56 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România( art.2141alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
4. Se arată că în mod greșit a fost obligată la restituirea sumei actualizată apreciind că în mod greșit a fost obligată la restituirea sumei actualizată apreciind că actualizarea putând fi făcută cel mult de la data cererii de restituire și de la data achitării.
Recursul nu este fondat.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 10.683,32 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
Recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Nici critica ce vizează data de la care s-a dispus actualizarea sumei nu poate fi reținut, instanța de fond nefăcând trimitere la nicio dată de la care se face actualizarea, așa cum susține recurenta. De altfel, în cazul sumelor de restituit sunt incidente dispozițiile art. 124 al. 2 Cod procedură fiscală, însă cum recurenta nu critică hotărârea sub aspectul naturii dobânzii, nu se impune reformarea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pcu sediul în P N,- Bis, județul N împotriva sentinței civile nr.78/CF din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă cu domiciliul în P N,-, -.1, Ap.44, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
red.
tehnored. 4 ex.
30 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
