Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1126
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții - reclamanți, )., )., )., și împotriva sentinței civile nr.51/CA din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru intimata - pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ N, care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, având în vedere că recurenții - reclamanți nu sunt prezenți în instanță la termenul de astăzi, solicită a se avea în vedere apărările formulate în întâmpinarea depusă la dosar de către N și totodată, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, (), (), (), (), -, () -, -, și au solicitat obligarea pârâtei Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N, la acordarea de drepturi salariale ce constau în:
- suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% începând cu data de 7-08-2005 și până la 1-11-2007;
- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază;
- sporul de până 10% pentru cei care își desfășoară activitatea manipulând dosare in arhivele autorităților publice; spor pentru condiții vătămătoare de până la 10 %;
- sporul de calculator de până la 15 % din salariul de bază;
- sporul de stabilitate, fidelitate diferențiat de până la 20 %;
- spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 15 %;
- c/val tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Prin sentința civilă nr.51/CA/12.02.2009 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins excepția lipsei procedurii prealabile.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamanții, (), (), (), (), -, () -, -, și în contradictoriu cu pârâta Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
S-a respins, ca prescrisă, acțiunea civilă pentru drepturi salariale pentru perioada 1-01-2004/5-09-2005 formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
La pronunțarea soluției, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Având în vedere că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani, respectiv incidența dispozițiilor art. 283 Codul muncii, raportat la prevederile Decretului nr. 167/1958 față de data introducerii acțiunii - 6-08-2008, instanța a apreciat, ca întemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de câtre pârâtă privind perioada anterioară datei de 6-08-2005.
S-a reținut că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr. 188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel cănu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revinefie legiuitorului,în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege,fie Guvernului,în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii,reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008,astfel că instanțele judecătoreștinu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente. În legătură cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ.
Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.
Pentru celelalte sporuri (sporul de până 10 %, - sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare; spor de calculator de până la 15 %, sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncă prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, Legea 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.
S-a reținut, însă, că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți.
Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere.
Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea.
Actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de către reclamanți sunt de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, reține decizia ÎCCJ nr. 14/18-02-2008 în care s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație.
Pentru acesta s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor Legii 142/199, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții - funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Reclamanții au declarat recurs în termen legal, criticând sentința pentru următoarele motive:
1. instanța a adăugat la lege, motivând că obligația de a păstra confidențialitatea, de a
lucra la calculator, ori de a manevra dosare derivă din atribuțiile de serviciu, nu a luat în considerare actele normative incidente, indicate în acțiune.
2. este eronată susținerea potrivită căreia funcționarii publici nu au calitatea de
salariați.
3. în competența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul
postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
4. acordarea sporului de confidențialitate este justificată, dat fiind că în calitate de angajați ai N, reclamanții prelucrează date cu caracter confidențial. De altfel, obligația de confidențialitate este prevăzută și în fișa postului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.46 din Legea nr.188/1999, precum și dispozițiile art.7 al.3 din Legea nr.7/2004.
5. acordarea celorlalte sporuri ține de condițiile în care reclamanții își desfășoară
activitatea.
6. funcționarii publici sunt îndreptățiți și la plata sporurilor de stabilitate și fidelitate, precum și a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, prin raportare la colegii din alte agenții care beneficiază deja de respectivele sporuri.
7. deși există un cadru legal și norme de aplicare pentru tichetele de masă, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura plata acestor drepturi, finanțate din bugetul de stat, reclamanții având un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.
8. neacordarea drepturilor de natură salarială prevăzută de art.31 al.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 republicată, dar și cele provenind din legile speciale se circumscriu încălcării art.6 din Convenție.
Prin întâmpinare, intimata Nas olicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul de față apare, ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică (art.2 al.2 din Leea nr.188/1999). Ca atare, acesta nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, ci se află în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel că nu se poate reține că are calitatea de salariat.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, iar între raportul de muncă al acestuia și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, Legea nr.188/1999 sau alte reglementări de drept administrativ și, doar în completare, normele de drept al muncii.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestora este stabilită prin nr.OG6/2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Însăși a intervenit prin decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată în recurs în interesul legii, interpretând dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998, în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici.
Așadar, această categorie nu are nici măcar o vocație la acordarea acestui drept, fiind excluși dintre beneficiari.
Cât privește sporurile, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, chiar dacă se reține ca fiind incidente dispozițiile art.31 al.1 lit.e) și d) din Legea nr.188/1999, respectivele sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nici nu se consacră criterii de determinare a acestora, fiind reglementate doar la nivel de principiu.
acestora constituie o atribuție a legiuitorului, instanța neputându-se substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
În consecință, în condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008.
Rezultă, așadar, că atâta timp cât vocația recurenților la primirea sporurilor nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanții nu dispun de un drept salarial "recunoscut de lege", în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, la plata căruia angajatorul - pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se reține, totodată, că prin Decizia nr.20/21.09.2009, admițând recursul în interesul legii, a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 al.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 "că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale în discuție".
Actele normative cu caracter special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, invocate de către recurenți, cuprind dispoziții care sunt de strictă interpretare.
Au fost evocate dispoziții legale care consacră principiul exercitării funcției publice, interdicțiile și obligațiile funcționarilor consacrate prin Legea nr.188/1999. legislativă a acestora a avut drept consecință stabilirea drepturilor funcționarilor publici în limitele apreciate de legiuitor prin dispozițiile legale care reglementează statutul acestei categorii de personal.
Împrejurarea că legiuitorul a păstrat sau nu un just echilibru între drepturile și obligațiile stabilite pentru orice categorie de personal excede controlului instanței de judecată și astfel, nu pot fi invocate interdicții, obligații sau principii singulare ale exercitării funcției publice în raport cu care, în afara unor dispoziții legale, judecătorul să le stabilească drepturi, fie cuantificate judiciar, fie prin aplicarea unor norme juridice cu caracter special emise pentru categorii de personal expres nominalizate.
În consecință, apreciază că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a legii, în ceea ce privește sporul de stabilitate și fidelitate, sporul de confidențialitate, sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres, sporul solicitat pentru activitatea de manipulare a dosarelor din arhive, sporul de calculator și sporul pentru condiții vătămătoare, aceste sporuri fiind recunoscute unor categorii de personal expres prevăzute de lege, din care nu fac parte și reclamanții.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți, )., )., )., și, toți cu domiciliul ales în P N, str. G-ral, nr.15, -.1, județul N împotriva sentinței civile nr.51/CA din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ N cu sediul în P N,-, Bl.13, parter, județul N.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. -
Red.- - 18.12.2009
Tehnored. - - ex. 4
18/21 decembrie 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
