Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1149
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.263 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Noi, nr. 115, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului-reclamant, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului intimatului-reclamant, având în vedere că recurenta-pârâtă, prin recursul formulat, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată și, în acest sens, depune la dosar chitanța nr. - din 5.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta DGFP P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să restituie suma de 1887 lei ce reprezintă taxă de primă înmatriculare precum și dobânda legală de la
data efectuării plății până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW seria 3, cu norma de poluare E 4 pentru care a achitat la 14 iunie 2007
taxa de primă înmatriculare, a solicitat restituirea acestei taxe pe care o consideră nedatorată, însă prin adresa - i s-a refuzat recunoașterea acestui drept, a formulat plângere, iar DGFP P, i-a comunicat că își menține punctul de vedere, respectiv, de nerestituire a taxei. A susținut reclamantul că taxa de primă înmatriculare este neconstituțională și contrară dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din tratatul comunității europene, fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu se percepe autoturismelor produse în țară și înmatriculate aici.
Prin întâmpinarea formulată DGFP P, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, instituirea taxei de primă înmatricularea fost necesară pentru evitarea introducerii în țară a unui număr mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare, se plătește de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări, regimul fiscal este același pentru toate persoanele ce înmatriculează autovehicule în România, iar legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în prezent, reclamantul putând beneficia de dispozițiile art. 11 din OUG 50/2008, ce reglementează procedura de restituire a sumelor ce reprezintă diferența între taxa specială și taxa de poluare.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, a pronunțat sentința civilă nr. 263 din data de 28.04.2009, prin care a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în suma de 1887 lei, cât și plata dobânzii legale de la data efectuării plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei de bani.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut Tribunalul Prahova, că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW seria 3, cu norma de poluare E 4, pentru care a achitat la 14.06.2007, taxa de primă înmatriculare, a solicitat restituirea acesteia, însă pârâta în mod nelegal a refuzat restituirea, deși, taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141Cod fiscal, are caracterul unei taxe cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE, ce interzice taxele vamale la import și export și pe cele cu efect echivalent, Codul fiscal, prevăzând deci, o discriminare de natură fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Tribunalul a mai constatat că instabilitatea legislativă în materie fiscală cu referire la repetatele modificări în ceea ce privește modalitatea și cuantumul de plata al taxei de prima înmatriculare ( ulterior denumita taxa de poluare ), îi produce un prejudiciu important reclamantului, care beneficiază de dispoziții legale diferite, respectiv obligația unor sume diferite de plată, în condiții de inechitate față de alte persoane ce au achiziționat în aceleași condiții un autovehicul, OUG 208/2008, stabilește măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15.12,2008, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru
autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplica până la data de 31.12.2009 inclusiv (art. III), iar OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei conform căreia reclamantului trebuie
să-i fie restituită doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă de prima înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, întrucât la aprecierea legalității taxei de prima înmatriculare trebuie avute in vedere dispozițiile legale în vigoare la data achitării acesteia. Or, taxa a fost achitată la data de 14.06.2007, înainte de adoptarea OUG nr. 50/2008, iar dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de primă înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgentă și cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative în vigoare la nașterea lor, ne putând opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului, ca taxa de primă înmatriculare și sumele care ar fi datorate în temeiul OUG nr. 50/2008 la fondul de mediu, ca taxa de poluare întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar.
A concluzionat instanța de fond că soluția propusă de art. 11 din OUG nr. 50/2008 este nelegală și inaplicabilă, întrucât statul român nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, și nu poate aplica retroactiv o normă juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată, astfel că reclamantul este îndreptățit să i se restituie contravaloarea taxei de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâta, criticând sentința 263 din 28.04.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal, prin Legea 343/2006, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, se datorează cu ocazia primei înmatriculări, după desființarea frontierelor vamale, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, astfel că se impuneau unele măsuri pentru evitarea introducerii în România, a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
A susținut recurenta că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 alin. 1 TCE, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătite de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România, norma comunitară are în vedere limitarea drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne, nefiind interzisă instituirea taxei, ci doar nivelul acesteia, astfel că, taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
De asemenea, s-a susținut de recurentă că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, prin Tratatul de aderare se instituie o astfel de obligație care se regăsește și în art. 148 alin. 2 din Constituție.
Recurenta, a învederat instanței că, reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 50/2008, astfel că acesta trebuia să urmeze procedura stabilită de acest act normativ, fiind îndreptățit a primii diferența dintre suma achitată cu titlul de taxă specială și cea de poluare.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În anul 2007 reclamantul, a achiziționat un autoturism marca BMW seria 3 având norma de poluare E4, fabricat în anul 2007, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 1887 lei, potrivit chitanței seria - nr.-/14.06.2007, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art.2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Motivul de recurs potrivit căruia, în prezent este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondat, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 1.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată la 14 iunie 2007, prin emiterea acestei ordonanțe s-a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă
înmatriculare, urmare negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, fiind nelegal ca statul să
păstreze o parte dintr-o taxă percepută nelegal, cu titlu de altă taxă, actele normative neaplicându-se retroactiv.
De asemenea, Curtea constată că nu este fondat nici motivul potrivit căruia obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești, întrucât în art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut în mod expres efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).
Nici susținerea potrivit căreia taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede că nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulație a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Prahova, a concluzionat că prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat reprezentat de dobânda legală așa cum este reglementată de OG nr.9/2000, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr. civilă, să fie respins.
Întrucât instanța va respinge recursul declarat de pârâtă, în sarcina acesteia se reține culpa procesuală, sunt incidente dispozițiile art. 274 pr.civ. astfel că va obliga recurenta să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu apărător ales conform chitanței -/5.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.263 din 28 aprilie 2009, pronunțată de
Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Noi, nr. 115, județul
Obligă recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei ce reprezintă onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA/DL
4 ex./08.10.2009
f- - Tribunalul Prahova
f.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
