Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1147
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, județul împotriva sentinței nr.582 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- din 22.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar și Administrația Finanțelor Publice B reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, după care:
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B depune la dosar întâmpinare, comunicată și părții adverse.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinările formulate de către cele două intimate.
Reprezentanții celor două intimate-pârâte, pe rând având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cererea formulată de reclamantă prin apărător.
Curtea, în temeiul art. 156 pr.civilă, respinge cererea privind acordarea unui nou termen de judecată, ca neîntemeiată și lasă cauza la a doua strigare pentru a permite apărătorului recurentei să ia cunoștință de întâmpinările formulate și să-și formuleze apărările.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat și intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentată de consilier juridic și Administrația Finanțelor Publice B reprezentată de consilier juridic.
Atât apărătorul recurentei-reclamante, cât și reprezentanții celor două intimate-pârâte, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea și, respectiv, combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, solicită, în principal, în temeiul art. 312 alin.2 și 3 teza I pr.civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, rejudecând cauza, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, în temeiul art. 312 alin.2 și 3 teza II pr.civilă, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău în vederea motivării hotărârii.
În motivarea recursului, apărătorul recurentei arată că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind, astfel, încălcate prevederile art.261 alin.1 și 5 pr.civilă, fapt care atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 pr.civilă.
Susține apărătorul recurentei că instanța de fond, prin reținerea că pârâtele au calculat în mod corect majorările de întârziere începând cu data de 06.03.2006 în temeiul art. 119 și 120 pr.fiscală, nu face decât să preia argumentația intimatelor-pârâte, fără să facă o proprie argumentație în fapt și în drept, așa cum impun prevederile legale.
Pe de altă parte, arată apărătorul recurentei, sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că suma reținută de instanță reprezintă o creanță bugetară certă, lichidă și exigibilă la data de 24.09.2008, și nicidecum la data de 06.03.2006, cum au stabilit intimatele-pârâte; la stabilirea bazei de impunere, intimata trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 48 pr.fiscală.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, solicită respingerea recursului, potrivit apărărilor din întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 1241/114/26.03.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, solicitând anularea deciziilor nr. 22986 din 12.09.2008 și nr. 76 din 05.11.2008 și obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 46.856 lei considerată încasată fără titlu valabil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia nr. 22986 din 12.09.2008, pârâta B i-a stabilit obligația de plată a sumei de 46.856 lei reprezentând majorări de întârziere pe perioada 06.03.2006-07.05.2008 și împotriva deciziei menționate a formulat contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A mai arătat reclamanta că deciziile evocate sunt nelegale și netemeinice, întrucât prin sentința civilă nr. 438 din 08.04.2008, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Buzăua fost admisă în parte acțiunea sa înregistrată sub nr. 566/- și au fost anulate în parte decizia nr. 72 in 17.02.2006, emisă de DGFP B, decizia de impunere emisă de B și raportul privind rezultatul inspecției fiscale nr. 9128 din 06.03.2006, menținându-se actele administrative fiscale pentru suma de 78.516 lei, sumă ce a fost achitată integral la 06.05.2008.
Reclamanta a precizat că suma respectivă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă la data de 04.09.2008, când sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâte, că baza de impunere și accesoriile aferente au fost stabilite legal la această dată, iar, prin emiterea deciziilor atacate, pârâtele au încălcat principiul certitudinii impunerii fiscale prevăzut de art. 3 lit. s Cod fiscal, întrucât a perceput dobânzi și penalități de întârziere pentru o creanță bugetară care la data stabilirii nu era certă, lichidă și exigibilă.
Pârâta DGFP Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziilor atacate nr. 22986 din 12.09.2008 și nr. 76 din 05.11.2008.
A susținut pârâta că majorările de întârziere în cuantum de 59.165 lei au fost calculate la impozitul stabilit suplimentar prin raportul de inspecție fiscală nr. 9128 din 06.03.2006, diminuat prin sentința nr. 438 din 08.04.2008, de la data de 06.03.2006, când a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 9128 până la data achitării debitului, respectiv 07.05.2008.
Pârâta Baf ormulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind vădit neîntemeiată și menținerea deciziilor atacate, precum și aplicarea dispozițiilor art. 1081pct. 1 lit. a Cod pr. civilă, împotriva reclamantei, respectiv amenda judiciară de la 50 lei la 700 lei îndreptată spre maximul acesteia; a susținut, totodată, că prin decizia nr. 22986 din 12.09.2008 au fost stabilite majorări de întârziere în cuantum de 46.856 lei pentru perioada 06.03.2006- 07.05.2008 (792 zile întârziere), conform art. 88 lit. c și art. 119 Cod pr. fiscală.
Prin sentința nr.582 din 14 mai 2009, Tribunalul Buzăua respins cererea formulată de pârâta B privind aplicarea amenzii judiciare reclamantei, conform art. 1081pct. 1 lit. a) Cod pr. Civilă, respingând, totodată, acțiunea formulată de reclamanta .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 22986 din 12.09.208, pârâta Bas tabilit în sarcina reclamantei suma de plată de 46.856 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pe perioada 06.03.2006- 07.05.2008, aferentă impozitului în cuantum de 59.165 lei.
Împotriva deciziei, reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată prin decizia nr. 76 din 05.11.2008 în sensul respingerii ca neîntemeiată pentru suma totală de 46.856 lei reprezentând majorări de întârziere.
A mai reținut instanța de fond că actele administrativ fiscale contestate sunt legale și temeinice, întrucât majorările de întârziere au fost calculate conform art. 119 alin.1 Cod pr. Fiscală, în conformitate cu care, pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorari de întârziere.
Tribunalul a reținut că, prin raportul privind rezultatul inspecției fiscale, anulat în parte prin sentința nr. 438 din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pârâta Bac alculat majorări de întârziere aferente impozitului pe venit până la data de 06.03.2006, data emiterii raportului nr. 9128, astfel că, în temeiul art. 119 și art. 120 (1) Cod pr. fiscală, în mod legal pârâta a calculat majorările de întârziere pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență (06.03.2006) și până la data achitării impozitului de 59.165 lei, respectiv 07.05.2008.
A concluzionat tribunalul că tot neîntemeiate sunt și susținerile reclamantei privitoare la o pretinsă scadență a datoriei fiscale la 04.05.2008, când a fost pronunțată decizia nr. 469 de către Curtea de Apel Ploiești.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.6 din Convenție.
În motivarea recursului, aceasta învederează că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, simpla referire la prevederile art.119 și 120 Cod procedură fiscală nu reprezintă nimic: astfel, instanța trebuie să demonstreze de ce raționamentul său privitor la exigibilitatea obligației fiscale începând cu 04.09.2008, este greșit.
Un alt motiv de recurs este acela că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, suma de 78.516 lei reținută cu prilejul soluționării dosarului nr-, reprezintă o creanță bugetară certă, lichidă și exigibilă la data de 04.09.2008, dată la care sentința civilă nr. 438 din 08.04.2008 a rămas definitivă și irevocabilă, nicidecum la data stabilită de către intimatele-pârâte, respectiv 06.03.2006.
Pentru a stabili această sumă, instanța de judecată a avut în vedere concluziile raportului de expertiză depus la dosar la 20.03.2008, în urma căruia a fost stabilit un debit de 715.399.637 lei aferent perioadei 01.01.2000 - 12.05.2005, debit la care instanța a adăugat suma de 6976 lei, reprezentând diferență aferentă deciziei de impunere pe anul 2000.
Începând cu data de 04.09.2008, recurenta motivează că în baza dispozițiilor art. 119 alin.1, art.21 alin.1,2, art. 23 alin.1 Cod procedură fiscală și art. 48 alin. 1,4,5,6, 7 Cod fiscal, s-a născut dreptul de creanță fiscală pentru perioada 01.01.2000 - 12.05.2005.
Ca atare, aceasta precizează că nu contestă posibilitatea legală de a percepe dobânzi și penalități, însă acestea au devenit certe, lichide și exigibile la data de mai sus, având în vedere data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.438 din 08.04.2008.
Pin emiterea deciziei nr.22986 din 12.09.2008 și nr.76 din 05.11.2008 intimatele au încălcat principiul certitudinii impunerii fiscale prevăzut de art. 3 lit.b din Codul fiscal, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr.236 din 10.04.2000 a Tribunalului Buzăua fost suspendată executarea actelor administrativ-fiscale ce au făcut obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 438 din 08.04.2008, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 04.09.2009.
Intimatele au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, arătând în esență că momentul plății pentru plățile în numerar este data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele abilitate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin recursul formulat, recurenta nu contestă posibilitatea intimatei-pârâte B de a percepe majorări de întârziere aferente sumei de bani stabilită de instanță, însă contestă data de la care acestea curg și implicit cuantumul lor.
Potrivit art.119(1) și 120(1) Cod pr.fiscală pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, după acest termen se datorează majorări de întârziere, iar acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
De asemenea, potrivit art. 114 pct.3 lit.a din același cod, în cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, în cazul plăților în numerar, momentul plății este data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal.
În cazul de față, scadența majorărilor de întârziere aferente impozitului pe venit este data de 06.03.2006, respectiv data emiterii raportului privind rezultatul inspecției fiscale nr. 9128 din 06.03.2006.
Așadar, conform textelor de lege sus-menționate, scadența impozitului datorat de reclamantă nu este data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 438 din 08.04.2008 a Tribunalului Buzău, respectiv 04.09.2008, ci data înscrisă în actul de control.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, județul împotriva sentinței nr.582 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red. DR
Tehnored.MA
5 ex./22.10.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
