Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1165
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul D,-,.19,.A,.6, județul B, împotrivasentinței nr. 266 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimați fiind Serviciul Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor prin Instituția prefectului Județului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 6.01.2009, reclamanta a chemat în judecată Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate să restituie taxa de primă înmatriculare în sumă de 1.109 lei actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a cumpărat autoturismul din Germania și a fost obligată să plătească suma de 1.109 lei taxă de înmatriculare, însă această taxă încalcă prevederile art. 28 din Tratatul Uniunii Europene.
Reclamanta a considerat că taxa de primă înmatriculare a unui autovehicul importat dintr-o țară membră este discriminatorie, arătând că sunt interzise toate restricțiile la import precum și toate măsurile cu efect echivalent.
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție, prin jurisprudență, a stabilit incompatibilitatea acestui sistem de taxare cu dispozițiile iar odată cu aderarea României la CE ca orice stat membru are obligația de a lua toate măsurile destinate executării dreptului comunitar.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare Instituția Prefectului Bai nvocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin întâmpinarea depusă în termen legal, a invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 266 din 19 februarie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor prin Instituția prefectului Județului B.
A respins, ca nefondată, excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu întâietate asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în totul sau în parte judecarea în fond a pricinii.
Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B se reține că, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între cel chemat în judecată în calitate de pârât și cel obligat în raport juridic de drept material dedus judecății.
Taxa de înmatriculare achitată de reclamant, este o taxă care se constituie venit la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, dovada achitării taxei fiind unul din înscrisurile necesare înscrierii autovehiculelor în circulație.
Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B nu este parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
Prin urmare s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor și s-a respins acțiunea reclamantului față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile teritoriale subordonate acestuia se constată că statul român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală în prezenta acțiune și prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, s- reținut că la data de 25.11.2008 reclamanta a achitat suma de 1.109 lei reprezentând taxa de poluare pentru autoturismul marca OPEL COMBO
Această taxă a fost stabilită în baza elementelor de calcul prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Această taxă se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second - hand cumpărate din
Potrivit art. 28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile la cantitatea de import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 din același tratat stabilind că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor similare naționale.
Curtea Europeană de Justiție a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatoriu sau protecționistă, iar produsul taxat nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă, că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice dacă aceste sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 din adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
De asemenea, curtea a lăsat a largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
De observat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în circulație în România a autoturismelor noi sau second - hand.
Fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător ) cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art.28 și 90 din
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiul reținut în dreptul comunitar.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (Spania).
Unele state europene au fost sancționate în procedura de infrigement pentru modalitatea de percepere a taxei, însă la pronunțarea soluțiilor s-a avut în vedere obligația efectuării unei inspecții tehnice numai pentru autovehicule importate (cauza C - 170/07 Comisia vs. Polonia) fie au un criteriu unic întemeiat pe vechime (C 74/06 Comisia vs. ), fie pot fi înmatriculate numai dacă respectă anumite dispoziții în materie de emisii poluante și emisii sonora (C - 527/07 Comisia vs. Austria). Însă, modalitatea de stabilire a taxei de poluare în forma prevăzută de OUG nr. 50/2008, ia în considerare mai multe criterii care se aplică uniform autoturismelor la prima înmatriculare.
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatoriu întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, nu și eventuale revânzări pe teritoriul României.
Important la soluționarea cauzei a fost și faptul că în procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țari nu au efectul unei taxe echivalente la import atâta vreme cât privesc atât autoturismele noi cât și cele cumpărate din spațiul european și când taxa aplicată produsului de import și cea aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C - 313 / 05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare stabilită de OUG nr. 50/2008 se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second - hand și cea aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Față de cele expuse instanța a reținut că taxa de poluare achitată de reclamantă la prima înmatriculare a unui autoturism second - hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import ci o măsură dispusă pentru protecția mediului cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, precizând că instanța nu a analizat toate problemele ridicate în plângerea formulată.
Reclamanta a invocat o serie de aspecte suplimentare pe care instanța a omis sau nu a vrut să le analizeze, motivarea sentinței fiind superficială, cu citarea unor prevederi trunchiate din jurisprudența CEDO care nu pot fi aplicate cauzei sale.
La data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, care încearcă să îmbrace altfel taxa cu efect echivalent taxelor la importul autovehiculelor second-hand din statele membre CE, caracterul discriminatoriu păstrându-se, față de neperceperea acestei taxe pentru autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Astfel, conform art.4 din OUG nr.50/2008 obligația de plată a taxei de poluare intervine:
a) cu ocazia primai înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și 9.
Sub titlul de taxă de poluare se ascunde, de fapt, tot o taxă de primă înmatriculare, după cum rezultă chiar din actul normativ invocat.
Conform art.4 alin. 1 din Codul fiscal,orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ,modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care au fost adoptate prin lege.
Așadar, rezultă cu certitudine că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul Fiscal, pentru că aceasta se modifică numai prin lege și având în vedere textul art. 4 alin2 din Codul fiscal, modificările aduse Codului Fiscal nu pot produse efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.
De asemenea a precizat că instanța de fond nu a analizat cele arătate de ea, deși sunt chestiuni indisolubile legate de aplicarea și încasarea taxei de poluare, astfel cum a fost prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Taxa aplicată la prima înmatriculate pentru autoturismul achiziționat de reclamantă din Germania nu este aplicată și unui autoturism, aceiași marcă dar cumpărat din România. deci, pentru un autoturism cumpărat din România nu se plătește taxă de poluare, ori pentru orice autoturism cumpărat din statele UE se plătește taxă de poluare.
În consecință, OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. Prin instituirea taxei de poluare, evident Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din, respectiv acela de realizare a unei "Piețe comune", a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurenta a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Și ce înseamnă acest lucru? . nu că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul D,-,.19,.A,.6, județul B, împotrivasentinței nr. 266 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimați fiind Serviciul Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor prin Instituția prefectului Județului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.judecător plecat în
semnează președinte instanță
Red.
Dact.
2 ex./22.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
