Anulare act administrativ .
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D E IZIA NR.1170
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202.A sector 1, împotrivasentinței nr.333 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscaintimat fiind .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 15.12.2008 reclamantul a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - solicitând restituirea sumei stabilită prin hotărârea nr. 124/2.03.2007 emisă de Comisia Județeană B, sumă reactualizată la indicele de inflație calculat de la data emiterii hotărârii și până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 124/2007 a Comisiei Județene B privind aplicarea Legii nr. 290/2003 i s-a acordat suma de 117.715 lei cu titlu de compensații bănești. deși a făcut numeroase solicitări pentru plata acestei sume, pârâta nu s-a conformat, deși potrivit art. 10 alin. 2 din lege acordarea acestor drepturi trebuia să se facă în termen de 1 an de la comunicarea Hotărârii Consiliului Județean.
În dovedire reclamantul a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă în termen lege, pârâta a arătat în principal că în cazul sumelor ce depășesc 100.000 lei, plata despăgubirilor se face în două tranșe pe parcursul a doi ani și a dispus ca reclamantului să-i fie achitată prima tranșă reprezentând 40% din sumă la data de 7.05.2007.
Pârâta nu a depus înscrisuri în dovedirea susținerilor din întâmpinare.
Prin sentința nr. 333 din 5 martie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 117.715 lei actualizată cu indicele de inflație, calculat de la data de 2.03.2007 și până la data plății efective.
S-a susținut că prin hotărârea nr. 124/2.03.2007 a Comisiei Județene B privind acordarea de despăgubiri sau compensații prev. de Legea nr. 290/2003, reclamantului i-a fost aprobată acordarea sumei de 117.715 lei cu titlu de compensații bănești, pentru imobilul proprietatea părinților săi, a cărui unic moștenitor este.
După emiterea acestei hotărâri, reclamantul s-a adresat pârâtei (așa cum rezultă din întâmpinare fila 15 dosar) la data de 6.04.2007 cu o cerere de plată înregistrată sub nr. 1745/2007 însoțită de copia Hotărârii nr. 124/2007 a Consiliului Județean B, copie după buletinul de identitate și dovada deschiderii contului la bancă.
Hotărârea nr. 124/2007 a fost verificată sub aspectul legalității de către pârâtă și s-a constatat că a fost emisă legal și nu s-a încălcat nici o dispoziție legală.
Deși pârâta susține că a dispus la data de 7.05.2007 plata tranșei I din sumă, respectiv 45.650 lei reprezentând 40 % din sumă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Potrivit art. 10 alin. 2 și art.11 din Legea nr. 290/2003 despăgubirile sau compensațiile bănești se acordă beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor se face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1 respectiv de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Pentru obținerea efectivă a despăgubirilor, persoanele îndreptățite au obligația de a adresa pârâtei cerere însoțită de copia actului de identitate și dovada deschiderii unul cont la o bancă comercială sau la casa de Economii și Consemnațiuni - CEC - (conform art. 18 din HG nr. 1120/2006), etapă parcursă de reclamant așa cum rezultă din chiar întâmpinare.
Conform aceluiași act normativ în cazul în care despăgubirile depășesc 100.000 lei plata lor se face în două tranșe, respectiv 60 % în primul an și 40 % în al doilea an, astfel că, reclamantul trebuia să primească aceste despăgubiri pe parcursul anilor 2007 și 2008.
A reținut tribunalul însă, că până în luna decembrie 2008, data înregistrării acțiunii, reclamantului nu i-a fost remisă nici o sumă. Deși pârâta a susținut că a dispus plata a 40% din despăgubiri, nu a făcut nici o dovadă în acest sens iar suma pretinsă fi acordată ar fi fost oricum sub plafonul stabilit de lege.
În aceste condiții s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 și a normelor de aplicare a acesteia.
Apărarea pârâtei că acordarea efectivă a despăgubirilor se face în limita plafonului acordat nu a fost avută în vedere deoarece reprezintă un mijloc discreționar de selecție a persoanelor ce primesc efectiv despăgubirile.
Lipsirea reclamantului de aceste componente ale despăgubirilor reprezintă un prejudiciu cert, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Actualizarea sumelor solicitate pentru sumele neîncasate are natura juridică a despăgubirilor pe un criteriu unic și exact de actualizare calculat pe baze științifice, și anume rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, arătând că "Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților",în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat,așa cum este prevăzut în art. 18 alin. 5 din nr.HG 57/2008.
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
De asemenea, arată faptul că Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii,având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării, în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran.
În consecință, dreptul intimatului la plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 124/2007 este afectat de o condiție. Nerealizarea acesteia, în speță nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Este de observat că, după ce la prima instanță recurentul pârâta a precizat că la data de 7.05.2007 a dispus plata către reclamant a sumei de 45.650 lei, reprezentând 40 % din totalul creanței datorate, în recurs arată că nu poate plăti suma datorată reclamantului datorită lipsei fondurilor.
În primul rând trebuie de precizat că odată ce s-a dispus plata unei tranșe din suma datorată către reclamant, există prezumția că la data emiterii ordinului de plată existau și fondurile necesare, iar, în al doilea rând, a lăsa la aprecierea liberului arbitru al pârâtei momentul efectuării plății, ar echivala cu o lipsire a reclamantului de un bun, în cazul de față un drept de creanță, ceea ce ar conduce la încălcarea flagrantă a art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202.A sector 1, împotrivasentinței nr.333 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscaintimat fiind .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./19.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
